Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Cum traduc francezii de ---

Un număr recent din „L’Express” (24-30 oct.) dezvăluie o manieră de a traduce a francezilor despre care se ştia demult, dar căreia nimeni nu-i consacrase până acum un examen amănunţit. Ştiam, de exemplu, că, în anii 1930, romanul lui Dostoievski Posedaţii, cu prefaţa lui Gide pe deasupra, fusese scurtat de editor la două sute, două sute cincizeci de pagini. La fel, Ulise de Joyce, în traducerea lui Larbaud, aprobată de autor. Ancheta din „Le Point” se referă la romanele poliţiste de care editorii şi traducătorii francezi de după război, când genul s-a răspândit în Franţa sub forma celebrei „Série noire”, şi-au bătut pur şi simplu joc. Considerat o lectură potrivită pentru călătoria cu trenul şi cumpărat de la casa magazinelor, polarul nu renta dacă avea peste două sute de pagini, aşa că traducerea era scurtată, şi nici nu trebuia să ridice cititorului de ocazie dificultăţi de înţelegere, aşa că era adaptat la limbajul considerat accesibil. În plus, traducerea era uneori ad usum delphini, adică epurată de expresii care în epocă treceau drept licenţioase. Într-un roman tradus în anii 1960, în loc de gay (ştiţi ce înseamnă), traducătorul a pus gai (vesel, în limba lui Gide). Disputa de astăzi a condus la inaugurarea unor serii poliţiste în care traducătorii respectă originalul, atât ca dimensiuni, cât şi ca stil. Au fost găsite într-o arhivă specială originalele romanelor masacrate în anii 1950-1970. „Le Point” reproduce în facsimil pagini în care se văd paragrafe întregi barate cu creionul. Ba chiar rânduri adăugate ca să nu se piardă complet legătura dintre capitole, în urma eliminărilor.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara