Numărul curent: 15

Despre literatură cu bucurie:
Cum se împacă literaţii cu muzicienii (II) de Ioana Pârvulescu


Destinatari:
Valentina Sandu-Dediu şi Dan Dediu

Dragi prieteni,

Citind scrisorile lui Vlahuţă către D-G. Kiriac, recuperate în revista Muzică şi poezie din 1935, m-am gândit cât de greu e să distingem advăratele mize ale existenţei noastre. Iar în lumea creatorilor întrebarea "opera sau viaţa" rămâne cea mai neliniştitoare. Fireşte că, în teorie, fiecare încercă să le împace cât mai bine pe amândouă. Dar privirea posterităţii constată cum la unii reuşeşte mai bine opera, la alţii viaţa, iar la destul de mulţi nici una, nici alta. În momentul când îi scrie viitorului muzician Dumitru-Georgescu Kiriac, care tocmai devenise dirijor la Capela românească din Paris, Vlahuţă are tot dreptul să se creadă un ales al soartei în privinţa operei. Şi totuşi pune pe primul plan zbaterile pentru prietenul său, face strategii ca un general sau ca un jucător de şah care mută piesele în gând, prevăzând piedicile şi având mereu planuri de rezervă, antrenând armate întregi de amici. Vă citez pe larg din scrisorile lui incredibile pentru vremurile noastre. I-am admirat înainte de orice perseverenţa. Putea să rămână, ca atâţia alţii, doar la intenţiile bune.


Kirică dragă,

Scrie-mi mai des şi mai deschis. Toţi te dorim şi vorbim adesea de tine. Contează pe noi. La nevoie vom da concerte, serate literare, vom scoate bani din peatră şi-ţi vom asigura liniştea şi putinţa de a lucra acolo.
Lucrează fericit, şi de câte ori vei vedea un punct negru la orizon, scrie-mi din vreme şi-l vom înlătura.

Al tău bun prieten.
A Vlahuţă


Marţi 19 Octombre 1892

Iubite frate Kirică,

Acum în adevăr că nu mai am dreptul a mă plânge - am primit toate scrisorile tale. Leria aşteaptă pe Regele, de la care vei avea numaidecât recomandaţia. În urmă (a zis ea) vei face ca unul dintre profesorii tăi să adreseze la cineva de-aici o scrisoare favorabilă ţie, chiar Leriei, dacă voeşte el, sub o formă "franţuzească" şi noi vom şti s-o utilizăm în planurile noastre infernale. N-am fost la Ştefănescu, pentru că s-a dus Ureche la Creţulescu şi a aflat că se aşteaptă sosirea în capitală a unuia Dimaki (?) Creţulescu, ca să se poată compune Consiliul. Cu această ocazie Ureche şi-a înnoit rugăciunea şi Creţulescu făgăduinţa.
Bujor n-a găsit pe Lamotescu. Sâmbătă se duce iar şi, dacă nu-l găseşte, atacă pe Doamna. Îmi scrii că eşti îngrijat pentru existenţă? Ingratule şi răsfăţatule, dar cum îţi închipui tu că vei fi lăsat pradă greutăţilor? Eu singur mă fac răspun­ză­tor de soarta ta financiară de-acolo. Când toate speranţele noastre vor cădea, eu voi rămâne în picioare (vezi cum îţi vorbesc de solemn, budala* ce eşti) c-o listă în fruntea căreia eu figurez cu 200 de lei pe lună. Ce mai vrei? Acum eşti sigur? Sunt foarte sănătos şi fiziceşte şi psihiceşte, prin urmare de ce te-ai îngriji? Munceşte liniştit şi sigur că ai pe lumea asta un prieten puternic! Da, să ştii tu. Într-o viitoare scrisoare îţi voi explica desluşit această a mea putere, ca să n-ai pe conştiinţă, cumva, că-mi rup "din carne" acei 200 lei. În afacerea lui Mani n-am fost decât un transmiţător - prin urmare... nici o încreţire de sprinceană din parte-mi. Mai scrie-mi aşa.

Te sărut şi te doresc,
Vl.


Joi 29 Oct. (zi de comisie perm.)

Dragă Kirică,

Cam de mult nu ţi-am scris şi-nţeleg câtă dreptate vei fi avut de a mă ocărî. În sfârşit, mi-am luat inima în dinţi şi m-am prezentat singur la Cancelaria aşezămintelor Creţulescu - unde mi s-a spus că din cauza necomplectării comitetului s-a menţinut bugetul trecut, şi că rămâne pentru anul viitor să dăm o petiţie, pentru a ne folosi de făgăduinţa D-lui Creţulescu - Paris.
I-am înjurat... şi m-am dus la Şarlota. Ea mi-a spus să-i adreseze unul din profesorii tăi o scrisoare: "D-nă, ca artistă a României cred că vă interesaţi de... D-l Kiriac merită atenţia guvernului acelei ţări şi dacă puteţi interveni să i se acorde o bursă de la Palat sau de la Minister, înlesniţi cariera unui viitor artist". Dacă nu poţi, după cum cred, obţinea încă o asemenea scrisoare, aşteaptă un moment mai favorabil, şi nu fi deloc abătut. Scrie-mi din vreme când, şi cât îţi trebue. Fă-ţi un buget de student cuminte şi trimete-mi-l, ca să nu fii niciodată la ananghie. Cât vei sta în Paris, să ştii că mă ai pe mine mai mult decât pe cel mai bun frate - şi nu-ţi poţi închipui ce plăcere-mi face când mă gândesc că eu, care toată vieaţa n-am putut pune-un ban deoparte, am de-acum ocazia să-mi capitalisez primele mele economii în mâna iubitului meu artist.
Eu mi-am propus să organizez în iarna asta un concert la Ateneu în beneficiul tău, sub patronajul D-nei Zosima (Delavrancea va vorbi despre Proca şi va citi "Rândunel", eu voiu citi o inedită, Dinicu, elevele Conservatorului etc). Mi-e dor de tine şi-mi pare bine că lucrezi. Vremea trece iute, chiar când trece greu. Scrie-mi.

Te sărut.
Vlah.


Vineri 8 ianuarie 1893

Iubite frate Kirică,

Îmi fac bine scrisorile tale. Ele-mi dovedesc că ţi-ai deschis drumul cu hotărârea unui om care va şti să-l străbată şi să ajungă. ş...ţ
Am făcut o petiţie şi te-am iscălit; mâni se duce Bujor cu ea la Tacke Ionescu. Concertul (muzică şi literatură) sper să-l pot înjgheba în Marte. O, dac-ar atârna numai de mine! Nu ştii pe cine să pun în capul lui Dinicu? Ai tu pe cineva? E curios cum rămâi de singur în întreprinderile bune! Dacă mi-aş propune să te strâng de gât într-o noapte, sau să dăm foc Universităţii, sunt sigur c-aş găsi mai lesne tovarăşi cari să mă ajute.

Eată pentru ce am isprăvit prin a nu mai conta decât pe mine în această afacere. Luna asta sunt ocupat c-o nuvelă cam lungă şi grea în care m-am nămolit, şi nu ştiu cum să scap acum. Luna viitoare voi începe a-mi prepara conferinţa şi, în răgaz, voiu combina programul concertului.

Scrie-mi mai des. La 15 vei primi 150.

Te doresc şi te îmbrăţişez cu dragoste,
A. Vlah.


Kirică dragă,

Dac-am văzut ş-am văzut că nu cântă nime cu noi, am cântat singuri. Am cântat pe ieftin. Lumea a fost foarte mulţumită - şi noi niţel. (800 lei, din care scoţând cheltuielile şi şampania cântăreţilor - maximum 150 - se limpezesc 650 - tot e ceva).
Cred că până luna viitoare (15 mai) îţi vei fi adormit nevoile. Dacă nu, - scrie-mi: eu sunt depozitarul banilor tăi. ş...ţ Om mai cânta, om mai juca; dar nu te lăsăm - vrem s-avem şi noi un muzicant mare. Într-o zi un poet mare îţi va da un libret mare şi tu - un compozitor mare vei face-o operă mare.
Dar pân-atunci?... Ei, pân-atunci, cum om putea, dragă Kirică.
Scrie-mi, scrie-mi mai des. Nu uita pe Leria. De la toţi dragoste şi frăţie. Te sărut,

A.Vl.


Frate Chirikce,

La ce te gândeşti rău de mine? De-o lună alerg şi stărui. Am fost şi la Mitropolitul cu Bujor (adecă el a rămas în birjă). ş-am intrat numai eu, şi i-am vorbit cu foc şi Preasfântul m-a ascultat cu dragoste. Ei, degeaba, tot Negoescu e mai mare. Bujor a vrut să intre eri la Ministru şi n-a putut. ş...ţ Eată de ce nu ţi-am scris. Tot am aşteptat ba azi, ba mâni. Ş-am avut şi conferinţa pe cap şi-am rugat pe mulţi prieteni să-ţi scrie, până m-oi limpezi eu, dar degeaba.
În urma succesului de la Ateneu m-au ales membru corespondent la Academie, ş-am refuzat, şi mi-am sculat o lume împotriva mea. După Paşti vom organiza cu toţii un concert şi cu literatură.
Volumul sindicatului nostru s-a pus la cules. Eu n-am decât patru versuri gata şi trebuie să mai fac până la 200. Închipuie-ţi, şi sunt ostenit, şi sunt agasat de multe.
Poimâni îţi expediez mandatul. Ce bine-mi pare că eşti voinic şi lucrezi. Aşa te vreau.

Te sărut,
A. Vlahuţă


Duminică 14 Mai

Dragă Kirică,

Îţi scriu pe-o căldură ucigaşă. Cred c-ai primit 600 de lei ce ţi s-au trimes de Minister prin Banca Naţională. Scrie-mi cum o mai duci tu acolo. Eu aştept zilele astea un moştenitor. Altă nimic nou. Te doresc. Eu nu mă duc nicăeri vara asta. Lucrează-nainte şi contează pe iubirea noastră.

Fratele tău,
A. Vlahuţă



Luni 23 iunie

Frate Kirică,

Nu ţi-am răspuns atâta vreme pentru că n-aveam capul liber. Te-ai gândit foarte bine să te instalezi la Bruxelles. ş...ţ Dar, unde te duci, avem pe Duiliu Zamfirescu prim secretar şi foarte bun amic. Să-i scriu? În ce timp afurisit pleci, dragă Kirică! Vacanţie, holeră lipsă de prieteni şi... şi cea mai exasperantă ananghie!
August, Septembre... dar stai. Mi-a scris un librar din Focşani că vrea să-mi editeze "operile". Am să-i răspund chiar acum că-i vând Din goana vieţii... tot sunt eu în goană. ş...ţ Nu-ţi dau voie să te descurajezi. Ai să mergi greu, ai să cazi uneori, cu sprijinul nostru nu tocmai solid, dar ai să-nvingi şi-ai să scapi la luminiş. Eu nu te las - aşa slab cum oiu fi, dar te urmăresc cu toată dragostea, şi când ai un prieten bun, poţi suferi cu el uneori, dar nu pici. ş...ţ Eu de azi încep s-alerg. ş...ţ Salutare, salutare din ţara plină de holeră.

A.Vl.


15 oct. 1893


Kirică dragă,

Nu ţi-am scris, pentru c-am luat frică să-ţi mai comunic veştile bune. Ştiam că eşti numit la Capelă, ştiu că Ministerul de Culte îţi face o bursă (Podeanu a lucrat mult, însuşi Maiorescu s-a mişcat), dar am ajuns să nu mai cred nimic din ce s-ar chema dreptate şi răsplata meritelor cuiva. ş...ţ Eu am adânca, nestrămutata convingere că tu ai să fii un "om mare", că ai să rămâi distins, şi prin inima ta, şi prin talentul tău, de şleahta gălăgioşilor cari-şi bat joc de tot ce nu poartă ştampila fabricei lor de reforme "în teorie". ş...ţ
Dac-ai şti câte stupidităţi am citit în aste două săptămâni, şi câte inepţii s-au scris la adresa mea! Liniştea cu care le răspund, şi mai ales persiflajul Doctorului** îi exasperează. Pe mine acestă luptă mă răcoreşte, mă recreează ca un exerciţiu sănătos, ca o plimbare în aer liber. ş...ţ

Te sărut,


A.Vl.

În aceeaşi perioadă, puţin înainte de apariţia romanului Dan, Vlahuţă e acuzat de "Toni" - bănuiesc că e vorba de Bacalbaşa - că n-are talent, lucru pe care-l transmite cu umor corespondentului său: "Apropo... ştii că s-a hotârât: eu nu mai am talent. Sunt un om pierdut..." Deşi posteritatea dă un verdict asemănător, încheind crud lupta scriitorului cu limitele proprii, în schimb, în prietenie, povestea lui Vlahuţă e cu happy end. Nu numai Caragiale şi Eminescu i-au preţuit prietenia, dar şi mai tânărul Dumitru Kiriac a arătat că eforturile de-a dreptul încăpăţânate făcute de "fratele" literat n-au fost zadarnice. O spune chiar epistolierul, într-una din ultimele scrisori: "De la toţi aud minuni de tine şi-mi creşte inima de bucurie, de mândrie. Am să viu cândva să te văd, să te îmbrăţişez, să te admir şi deaproape. Întotdeauna am avut despre tine ca o presimţire, ca o credinţă superstiţioasă - nu ştiu de ce - c-ai să ajungi mare". Vlahuţă ar fi putut să-şi vadă doar de propria creaţie, prezentul îl îndreptăţea să creadă opera proprie era mai importantă decât viaţa lui şi a unui muzician necunoscut. El a mizat însă pe viaţă. Miza câştigătoare.

___________
*naiv, prostănac; cuvântul, un turcism, se întâlneşte şi la Caragiale (n.m., I.P.)
** Doctorul Alceu Urechia, împreună cu care scoate revista Vieaţa, semnatarul unor rubrici săptămânale acide şi viitorul corespondent al lui Caragiale, în timpul exilului berlinez (n.m., I.P.)