Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Actualitatea:
Cultura generală de Rodica Topor


Articolul domnului Dumitru Hîncu din România literară nr. 25 a.c. referitor la dezbaterea din "Le Monde" asupra acestei teme este deosebit de actual şi binevenit. El atrage atenţia asupra multiplelor interpretări posibile şi a multiplelor nuanţe inerente subiectului. Totodată aduce în actualitate un domeniu pe nedrept marginalizat, în condiţiile în care dezinteresul şi, mai ales, impostura în raport cu această "Cenuşăreasă" ajung la cote din ce în ce mai alarmante.

Printr-o asociaţie de idei, articolul m-a determinat să mă refer la soarta culturii la noi astăzi şi perspectivele continuei sale deteriorări, deteriorare ce vizează însăşi esenţa sa antropologică. îmi sprijin aceasta afirmaţie pe două modalităţi de definire a culturii (fără a intra în meandrele acestei "infinite" teme). Dacă admitem că ea poate fi interpretată într-o manieră generală drept modul de viaţă specific unei comunităţi, transmis din generaţie în generaţie prin învăţare sau, după Ralph Linton, "configuraţia generală a comportamentelor deprinse şi a rezultatelor lor, ale căror elemente componente sunt împărtăşite şi transmise de către membrii unei societăţi date". Ne dăm seama de gravitatea situaţiei în care se afla cultura noastră, chiar dacă definiţiile nu vizează un moment al culturii, ci se extind pe un termen lung, cât de precar este modul nostru general de viaţă, în ce măsură el stă sub semnul pseudo şi nonvalorilor, al incompetenţei şi imposturii. Cât despre configuraţia generală a comportamentelor, situaţia este cu atât mai îngrijorătoare cu cât modelele sunt cele dintr-o lume suburbană, transmise, din păcate, pe căile largi ale mass-mediei şi chiar ale Internetului.

În privinţa necesităţii schimbării modului de viaţă şi a comportamentelor, de regulă se invocă dificultatea şi caracterul de durată al acestor proces. Putem începe, însă, prin politica "paşilor mărunţi", prin măsuri simple, necostisitoare, dar care implică consecvenţă, până la elaborarea unei strategii de care astăzi nu se ocupă nimeni.

În cele ce urmează mă refer la câteva măsuri simple ce vizează încercări de stopare a decăderii culturii şi care impun o anumită urgenţă, în faţa ofensivei din ce în ce mai violente a unei contraculturi de tip inferior, agramată, violentă, ce sfidează adevăratele valori. în această direcţie, activismul cultural promovat de Vianu ar putea fi un punct de reper.

Cred că Academia Română ar trebui să intervină măcar în legătură cu maniera în care este scâlciată limba română prin sfidarea regulilor de ortografie: de exemplu: şokant, Dănutz, ŤNeatzať - titlu de emisiune tv - sunt ofense aduse limbii. în acest domeniu nu se poate invoca libertatea de a scrie şi trebuie găsite măsuri pentru a sancţiona abaterile de la norme.

Avem mare nevoie de asemenea de promovarea adevăratelor modele, a elitelor din varii domenii. Emisiunea "Profesioniştii," susţinută de Eugenia Vodă, dar programată uneori la ore fără audienţă este un bun reper, ce poate fi însă extins.

Cunoscând forţa transformatoare a muzicii, a faptului că ea este un antidot al violenţei, al tendinţelor telurice din om, ce ne aduce seninătate, puritate şi bucurie i se poate crea un loc celei de calitate, nu neapărat şi în primul rând celei clasice în mediul nostru ambient, în metrou de pildă. Cum este posibil ca un post ca Tvrl cu o audienţă atât de largă să nu aibă nici măcar o oră dedicată muzicii simfonice? Mi-aduc aminte de un experiment făcut de multă vreme cu lucrări de Mozart, prezentate însă drept muzică uşoară, care a câştigat o audienţă deosebit de mare. Desigur trebuie luptat şi cu prejudecăţile.

Se pot iniţia şi nenumărate măsuri legate de cultura străzii, folosindu-se în această direcţie cu o eficienţă mult mai mare, chiar ca o regândire a rolului poliţiei comunitare de a controla, îndruma şi sancţiona ceea ce se întâmplă pe stradă: huliganism, aruncarea deşeurilor pe jos, scrierea cu grafitti în locuri nepermise şi chiar mutilarea faţadelor, murdăria lăsată de către câinii de companie, claxonarea stridentă etc. etc.

Ţin minte că pe vremea îndepărtatei mele copilării, poliţaiul era un factor ce îţi asigura liniştea, iar singurul său instrument era fluierul ce-l auzeai de departe. Astăzi întâlneşti poliţişti pentru paza manifestărilor îndeobşte sportive, poliţişti ce patrulează doi câte doi în maşină şi de multe ori poliţişti neutri, surzi chiar la sesizările cetăţenilor. Obligativitatea poliţistului de a petrece câteva ore pe zi pe stradă în mod activ nu este o măsură prea complicată. Cere, cred numai puţin efort de organizare.

Totodată şi controlorii RATB-ului pot fi îndrumaţi pentru a interveni în legătură cu un comportament civilizat al călătorilor (cedarea locurilor persoanelor în drept, intervenţia în cazul convorbirilor telefonice lungi şi stridente etc. etc.).

Asemenea probleme "mărunte" ar putea face şi obiectul unor talk-show-uri diminuând emisiunile cu caracter politic devenite partizane, lipsite de o elementară logică, neprofesioniste şi tare plictisitoare când nu sunt de-a dreptul revoltătoare. De ce, de pildă, asemenea emisiuni nu şi-ar propune şi discutarea obligaţiei de a respecta regulile în toate domeniile vieţii publice, ştiut fiind că orice civilizaţie se bazează pe acestea.

Nivelul modului nostru de viaţă a coborât atât de jos încât poate ameninţa însăşi fibra noastră naţională... Se impune să facem ceva!