Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Dan Cristea - 75:
Criticul pur-sânge de Adrian Popescu

Aflu de la prieteni că Dan Cristea ar împlini o vârstă a deplinei maturități, să-i cred, nu am ce face. Mie criticul cunoscut în tinerețe, prin anii 1970, mi se pare aproape neschimbat de trecerea deceniilor. A reușit de la început să se impună prin cronica literară ținută în revista „Luceafărul“, unde, coleg cu Mircea Dinescu, Dorin Tudoran, Cezar Ivănescu și alții, și-a păstrat independența de spirit și a scris mereu numai ceea ce a considerat demn de talentul său critic. Niciodată nu l-am văzut renunțând la opiniile sale, chiar dacă o face pe un ton calm, argumentând strâns, un ton nelipsit de o anumită gravitate. Are tenacitate, dar și ,,spirit de finețe’’, cum puțini critici de poezie au. L-am comparat cu Petru Poantă, din generația lui, unde aceeași pasiune livrescă fierbinte, aceeași devoțiune pentru poezie, aceeași intuiție valorizantă i-ar apropia. Când într-un sejur la Paris am flanat pe străzi cu Dan, ce m-a emoționat a fost răbdarea cu care Dan scotocea prin rafturile librăriilor, la ,,Gibert Jeune’’, după volumele recente de poezie, după antologii, dar mai ales după studii, eseuri, pe care și le dorea cu orice preț, în euro, în biblioteca sa. Mi-am dat seama încă o dată cât efort și câtă reflecție presupune scrierea unei cronici adevărate, câtă informație la zi, experiență de lectură necesită; cât fler îți cere fixarea exactă a locului unui autor în literatura propriei limbi, și, pe cât este posibil, în perspectivă europeană. Nu știu poate prea mulți cititori de reviste că o frază frumoasă și esențială uneori se naște miraculos, alteori pretinde dăruirea totală a scriitorului, o muncă de șlefuitor de lentile critice, o combustie care să unească părțile și să le confere un sens general. Dan Cristea aparține unei solide și nobile tradiții a criticii de identificare, pe urmele celebrei Școli geneveze, el descifrează textul ca pe o mărturisire a profunzimilor psihice ale autorului. Caută obsesiile, cifrul intim, planul secret de construcție imaginară a celui analizat.
Ceea ce mi se pare extraordinar este faptul că volumele lui Dan Cristea nu datează, nu și-au pierdut seva ideatică și expresivitatea stilistică. Talentul incontestabil cu care este înzestrat Dan Cristea a făcut ca timpul să nu-i vestejească filele cărților. Luați-i un volum la întâmplare, fie că este Un an de poezie sau Poezia vie, Arcadia imaginară sau Faptul de a scrie, Citind cărțile de azi sau Versiune și subversiune și veți constata că ele au nu doar ceva prețios, un ton de maximă adecvare la textul cercetat, un mod elegant de a formula judecata critică, dar un aer de ebuliție intelectuală, ceva alert, ager și ingenios. Un intelectual adevărat Dan Cristea, care ne descoperă în eseurile sale, vezi Caii lui Ahile, Grecia eternă, un spațiu cultural modelator pentru toți, de unde provine soția sa, Ioana. Nici experiența de la Yowa-City, din Statele Unite, în general, nu-i rămâne străină, cunoașterea mediilor universitare, din care a făcut parte, l-a deschis spre universalitatea valorilor majore.
Am fost în multe locuri din lume cu Dan Cristea, la numeroase întâlniri literare la București sau la Salonic (invitați de Victor Ivanovici) sau la Paris, ori la Barcelona. Mereu, Dan găsea modul cel mai potrivit cu care să se adreseze interlocutorilor, scriitori sau elevi, public mediu sau profesori de liceu, un mod distins de a impune respectul ideilor. Se făcea remarcat imediat în asemenea dialoguri, prin darul firesc de a conversa avizat, dar și prin decizia declarată de a separa net valorile literare de pseudo-valori. Cu bun-simț, răbdare și încredere în principii tranșa când era nevoie, elogia valorile statornice în contextele de acum. Dan Cristea ne oferea de fapt un exercițiu de aplicare a criteriilor axiologice într-un teritoriu care se forma sub ochii noștri. Frumusețea iradiind din interior a literaturii dispare sau se degradează când lipsește simțul critic. E o lecție de încredere în virtuțile intelectului, lecția maeștrilor lui Dan Cristea, în fond, o încredere în puterea raționamentului critic, în capacitatea sa de a ordona axiologic diversitatea literară. Sunt destule și consistente motive pentru a vorbi în cazul lui Dan Cristea despre o vocație, dublată de o perfectă însușire a meseriei. Dan Cristea este un critic literar pur-sânge. De fapt, la altceva, lucruri practice, mecanice, tehnice, spunea el însuși, nici nu se pricepe. Cum darurile Creatorului nu se concentrează în ființa unei singure persoane, ci unii au parte de unele, alții de altele, mi se pare normal ca o sublimă stângăcie manifestată în viața reală, criticul aniversat să o împartă cu unii poeți. Semn de alegere nu de slăbiciune. Sau de slăbicune în cele efemere. Citiții lui Dan Cristea cărțile, nu-i numărați ezitările în lumea oamenilor practici.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara