Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Creierul naţiunii de Răzvan Petrescu


Într-o scrisoare din septembrie 1919, Lenin îi scrie lui Gorki: "De fapt intelectualitatea nu este creierul naţiunii, ci un căcat". Fraza aceasta vizionară a străbătut vremurile, ori s-a întins, arc peste timp ca curcubeul, ori şi una şi alta ca s-o regăsim peste 71 de ani mai concisă, mai elegantă, mai fermă în formula "Moarte intelectualilor" din altă ţară, e drept, dar inspiratorul căruia i s-a văzut pînă ieri omuşorul în zîmbet a fost terorizat la Moscova, nu crede-n lacrimi, nu mai crede-n nimic. şi eu sînt agent KGB, după cum mi s-a semnalat că mă deconspiră Alex Mihai Stoenescu, istoric, analist politic, am observat că trec unii-n alţii ca prin pereţi, se numeşte metamorfoză helicoidală de nu se mai termină şi nu se mai ştie ce-s la bază, ingineri, horoscopişti, de la ţară, şi asta după ce Vadim Tudor care-a ajuns acum medic psihiatru (am văzut că scrie dr. înainte de Corneliu) mă numise prin '90 legionar, cum de fapt fusese bunica, deoarece purta bască pentru pian. Să revenim. Căcat e un cuvînt urît. Dar uman. Se poate spune că umanitatea întreagă se poate defini, la o adică, prin el. De ce doar intelectualitatea? Pentru că DEX: "Pătură socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă", tra, la, la. (În dicţionar nu există cuvîntul căcat, există numai caca, subst. în limbajul copiilor.) Am pus în cursive neomogenă fiindcă-mi plac italicele - aduse din Italia -, ele însemnînd latinitate, adică una din caracteristicile profund nocive ale păturii. Ce dăunează grav sănătăţii. Rezultă că ruşii sînt latini. Astfel, deşi el însuşi un mare gînditor şi deja împuşcat de Fanny Kaplan, părintele uluitoarei revoluţii care-a trimis milioane de oameni spre o viaţă mai bună, aia cu verdeaţă, avea încă privirea aceea umanist-sticloasă din ultima lui poză, unde cineva l-a imortalizat într-un balansoar cu ochii cît ceapa, sugerînd o bruscă relaxare a sfincterului principal devenit duşman al poporului exact în clipa cînd fotograful îi spunea păsărica.

Omul acesta minunat a avut dreptate. Slovele sale către Gorki rezistă - cum o fi rezistat Gorki? - pentru că se bazează pe o realitate irefutabilă: în adîncul lor deloc depărtat de suprafaţă, masele îi zăresc pe intelectuali precum Lenin, se feresc să calce-n ei, în special de cînd şi-au cumpărat pantofi de la oraş. Şi toţi şi-au cumpărat de-aici, la prima generaţie. Şi toţi sînt la prima generaţie şi-aşa vor şi rămîne cu copii cu tot. Numai un regim delicat, ca propria dictatură, îi forţa să-i admire pe intelectuali împotriva firii, cu toptanul. Adoptînd o poziţie oarecum suspicioasă, în parte neliniştită, obligatoriu condescendentă şi vag încărcată de curiozitate - determinată de salariile unora dintre suspecţi şi de faptul că pe alţii-i cunoştea lumea, ceea ce a înaripat întotdeauna aspiraţiile omului din popor. În pivniţă însă, supravieţuia prin întuneric adevărata atitudine faţă de creaturile cu studii. Iat-o, 86 de ani de la scrisoare. A ieşit afară. Apare şi-n recentul sondaj printre adolescenţi care, la întrebarea ce părere au despre oamenii instruiţi, au răspuns agresiv că nu-i interesează, nu cunosc nici unul şi nici nu şi-ar dori. Adaug şi opinia culeasă de mine de la o doamnă de cultură, pictură şi BMW: mă piş pe ei. O moderată. Aceasta-i aşadar starea naturală a oamenilor simpli de caracter. Modele le sînt alţii ca ei. Definiţia lui Vladimir trăieşte.

Şi mă gîndesc mai mult la intelectualitatea umanistă decît la cea tehnică cînd îmi răsună-n minte vorbele orbitorului Lucifer. (Pentru că Diavolul, după chipul şi asemănarea sa, este Lenin. Nu Stalin. Stalin e copilul lui. Făcut cu Troţki. Un incest revoluţionar.) Şi l-au mai şi împăiat. Mai bine-l plastinau. Ca să vadă lumea muşchii, tendoanele, nervii şi arterele alcătuite din sute şi sute de mii de cadavre minuscule ţipînd cu gura pînă la urechi. |ştia, umaniştii, se încadrează cel mai bine la categoria treaba mare. Sînt singurii care se izolează, au probleme, studii care nu le folosesc la nimic, eşuează, se îmbolnăvesc, Altzheimer, osteoporoză, cad în şold, mănîncă numai rahat, cică n-au bani. Ratarea ? Progresia evoluţiei intelectuale? Un crap. Întrebările pe care şi le pun, de tip cine sînt, de unde vin şi unde se duc, sînt antisociale, răspuns nemeritînd decît ultima. Specia lor e mult prea veche. Tot în septembrie se vor împlini fix 65 de ani de la descoperirea picturilor de la Lascaux. S-a întîmplat graţie cîinelui unui domn, care a căzut în peşteră. Locul avea să fie supranumit "Sixtina preistorică". S-au făcut comparaţii cu Goya, Piero della Francesca, însă concluzia a fost că nici o şcoală de artă n-ar fi reuşit să dea un reprezentant atît de sclipitor mai ales la data cînd a fost terminată lucrarea. Artistul a trăit în urmă cu 17.000 de ani înainte de Cristos, avea fruntea îngustă, mentonul dezvoltat şi arcadele proeminente. Era un magdalenian. Rasa Homo sapiens fossilis. Despre cîine nu se mai ştie nimic altceva. Nici despre artist. S-a stabilit doar că nu s-a bucurat de o faimă mondială, deoarece nu i s-a mai găsit cadavrul. Cîţiva savanţi au sugerat că acei fossilis colegi de cameră cu pictorul l-au anticipat pe Lenin şi, deşi nu comunicau prin cuvinte, au comunicat cu maestrul care le făcea grota de rîs prin cîteva gesturi tăioase, aproape magice, şi omul s-a cărat de tot din vizuină, fără să mai lase-n urmă umbră de os. De ce i-a rezistat însă opera rămîne o întrebare pentru intelectuali. Poate din pricina uscăciunii.

Mai aproape de noi, Hamlet enervează pînă la apucături preistorice. Despre Don Quijote nu-i nimic de spus. Toată lumea rîde. Brâncuşi deschide poarta timpului pentru sculptura secolului XX, apoi o-nchide. Că era ţăran. Oricîte exemple de intelectuali ai căuta, pînă şi hibrizi ca cioplitorul, vezi că nu-s consecvenţi, se agită, sînt moi etc. Aşa că poporul trebuie condus spre elogiul mitocanului. (Pe care îl susţinea în urmă cu vreo opt ani Răzvan Teodorescu la televizor, în timp ce-o rază de reflector îi scînteia în păr.) Lenin n-a murit. Deşi emulatul său Iliescu care cînd apare soarele răsare tocmai s-a întunericit. Şi lumea se bucură ca proasta; cine-s cîştigătorii? Nişte intelectuali. Aici se ivesc neclarităţi. Mulţi din PSD, guvern, jacuzzi sînt oameni cu diplomă, cu două-trei doctorate, şi-şi cîştigă într-adevăr existenţa de pe urma muncii cu gîndirea, pe brînci, fiind în acelaşi timp bogaţi şi demni de urmat în timp ce scuipă seminţe de floarea-soarelui pe marmora din baie şi trag vînturi circulare. Pare o contradicţie. Nu e. Golding: "Bogăţia este o caracteristică sexuală secundară, la fel ca talentul sau geniul". Deci oamenii bogaţi sînt precis talentaţi sau geniali, una la mînă. Doi: au o foarte dezvoltată caracteristică sexuală, care chiar dacă secundară le foloseşte ca să f. din greu poporul. F e un verb tranzitiv împrumutat din NATO, puţini îl pronunţă corect, trebuie cu limba în cerul gurii. Dar Năstase, Hrebenciuc, Geoană, Mitrea Cocor, aceste nuduri cu limbă de lemn, aceşti rafinaţi intelectuali ce ne vor rafina din nou în curînd ar trebui să fie un căcat după definiţie şi uite că nu-s, deşi lucrează cu intelectul. Concluzia: intelectul lor e mic. Altceva, despre care abia am vorbit, e mare. Rock&roll, babe!

Aceasta-i diferenţa dintre ei şi cealaltă intelectualitate, mai puţin dotată secundar, fără păr pe piept, la Cornu, în nas, şi care pe bună dreptate nu inspiră nimic tinerilor. Cum nu inspiraţi ceva pozitiv nici cei ce citiţi această revistă. Care dintre voi aţi sădit un brăduţ, aţi înălţat o vilă cu wc interior, aţi arat? Puneţi mîna pe sapă. Cu ea puteţi chiar lovi constructiv un intelectual în tichie sau pe oricine doriţi. Atenţie doar să n-o loveşti pe mama cu lopata, că-i faci o impresie urîtă (Butch Cassidy). Şi fiindcă am ajuns la violenţă, îmi explodează pe retină arabii terorişti cu mintea şi săbiile lor din epoca de fier, pe care i-ar pupa Lenin văzîndu-i aşa de revoluţionari. Ei muncesc constant, inutil să le vorbeşti, să-i creştinezi, mişună în altă dimensiune. Rămîne totuşi o întrebare: Dumnezeu este intelectual?

Căci din cuvinte sîntem făcuţi şi în cuvinte ne vom întoarce.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara