Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Coranul şi apetitul sexual de ---

Malek Chebel este un antropolog şi psihopatolog francez de origine algeriană, autor în 1984 al unei cărţi intitulate Corpul şi Islamul, precum şi al alteia din 2006, Kamasutra arabă, în care pledează pentru un islam dezinhibat erotic. În 2012, Islamul, carnea şi sângele se adaugă unei serii bogate de cărţi consacrate temei de către autor. Nici una, din câte ştim, n-a căzut sub incidenţa blasfemului, şi asta, datorită atât unei perfecte cunoaşteri a materiei, cât şi moderaţiei exprimării opiniei. Deşi multă lume, mai ales astăzi, leagă Coranul de exclusivitatea unor interdicţii, care mai de care mai absurdă, Chebel explică: „N-am negat niciodată că o religie, o dogmă sau un sistem de autoritate nu poate funcţiona fără o parte apreciabilă de interdicţii. În ziua în care islamul va fi complet permisiv, nu va mai fi islam. Acestea fiind zise, Coranul nu e nici constrângător, nici permisiv. El oferă conştiinţei un orizont, hrăneşte inima şi spiritul. E treaba fiecărui musulman de a se inspira din el…” Se înţelege că Chebel nu poate fi decât de partea celor care cred că o carte precum Coranul nu trebuie să fie citită în litera ei şi că se cuvine cu atât mai mult interpretat, cu cât e depăşit în multe privinţe de evoluţia societăţii şi a gândirii. Condiţia femeii de azi nu mai este aceea de odinioară, când falocraţia stăpânea minţile celor mai înţelepţi dintre musulmani. În plus, pretinsul puritanism al Coranului nu corespunde nici textului, nici tradiţiei înţelegerii lui. Scrie Chebel: „N-am citit nici un text arab, nici chiar Cuvintele atribuite Profetului, în care apetitul sexual să fie considerat ceva rău… Nu Coranul, ci teologii medievali au codificat accesul la plăcerea sexuală. Fiind eu contra autodafeurilor şi cenzurii, nu contaţi pe mine să le arunc afară din biblioteci textele. Mă limitez la a le denunţa. Cât priveşte puterea eruptivă a dorinţei la femeie, ea depăşeşte toate interdicţiile imaginabile. E de ajuns să ne reamintim ce putere are plăcerea femeii asupra creierului nostru, ţipetele şi oftaturile ei, în timpul actului sexual, ca să înţelegem că nici un dig moral nu e suficient de solid ca să le pună frână”. În fine, doar două versete din 6218, câte numără Coranul, se referă la portul voalului. Nici unul singur la burqa, inventată târziu de aceiaşi teologi de acum peste o mie de ani ca să dea satisfacţie geloziei, da, geloziei bărbaţilor. („Dacă am face abstracţie de gelozia bărbaţilor, toate argumentele doctrinare care pledează pentru portul voalului ar cădea de la sine”). Obligativitatea voalului însuşi este interpretată de mulţi experţi arabi care au citit atent Cuvintele Profetului ca referindu-se exclusiv la femeile acestuia. Şi, în definitiv, se întreabă Chebel cu temei, de ce, printre atâtea tipuri de voaluri şi atât de diferit colorate, din Maroc, Tunisia, Algeria şi alte ţări musulmane, a devenit obligatoriu tocmai acela negru al şiiţilor din Arabia Saudită sau din Yemen.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara