Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Controverse - Pornind de la o frază pripită de Radu Paraschivescu

Intr-un text intitulat "Starea criticii literare, azi" şi publicat de România literară în nr. 2/2005, domnul Nicolae Breban vorbeşte despre câteva lucruri, mai puţin despre starea criticii literare azi. E puţin importantă o asemenea incongruenţă din partea unui scriitor convins că vălmăşagul aluvionar al vorbelor e tehnică narativă, iar stilul prolix are ştampila harului. Contează la fel de puţin faptul că în textul domniei sale cacofonia, dezacordul şi forţarea lexicului (vezi "atracţiozitate", ca să dau doar un exemplu) coabitează voios, nepedepsit. Lucrul cu adevărat semnificativ este că, din păcate, Nicolae Breban nu "îşi dă cont" - ca să-i folosesc o formulă utilizată până la obsesie - când se contrazice şi când emite aprecieri, eufemistic spus, hazardate. Domnia sa laudă Editura Polirom pentru că îi încurajează pe autorii români, după care deplânge accentul pus pe "cultura snoabă, ultimele titluri americane", fără să observe că principalul instrument de răspândire a acestor producţii în România este chiar Polirom. Silviu Lupescu şi echipa lui merită, neîndoios, felicitări pentru proiectele pe care şi le asumă, indiferent dacă ele ţin de literatura română sau de cea străină. Regretabilă este, în schimb, părerea pe care Nicolae Breban o pune în circulaţie faţă de Editura Humanitas, expediată în trei rânduri mustind de antipatie. Le reproduc ca atare: "Iaşul (sic) are mai mult noroc cu Silviu Lupescu şi editura Polirom, una din cele mai serioase, profesioniste şi care, spre deosebire de stilatul şi arogantul Humanitas, publică şi susţine literele româneşti contemporane."

Este dreptul domnului Breban să persifleze scurt Editura Humanitas, după cum este dreptul oamenilor care citesc România literară să se pronunţe abia după ce ascultă şi vocea "pârâtului". Nu ştiu exact de ce o asemenea editură este considerată arogantă - altfel spus, care sunt motivele care o apropie atitudinal de Adrian Năstase. Poate fiindcă obţine majoritatea premiilor la târgurile de carte. Poate fiindcă adună simpatia celor mai mulţi cititori. Poate fiindcă reuşeşte să lanseze autori români în tiraje de zeci de mii de exemplare. Poate fiindcă îşi aşteaptă publicul în librării luminoase, unde aerul e respirabil, iar librarii tineri, entuziaşti şi informaţi. Poate fiindcă aduce în ţară autori renumiţi şi pune în operă idei de succes. Numai că asta nu înseamnă aroganţă decât pentru un om lipsit de proprietatea cuvintelor. Pentru proprietarul unui vocabular deviat. Nici chiar eticheta elitistă nu mai corespunde de o bună bucată de vreme imaginii Humanitas. Editura condusă de Gabriel Liiceanu e exigentă, ceea ce este cu totul altceva. Exigentă fiind, ea nu respinge texte din plăcerea de a călca în picioare un vis sau o ambiţie, ci doar fiindcă este de datoria ei să amendeze corigenţele axiologice.

În ce priveşte afirmaţia domnului Breban potrivit căreia Polirom sprijină ceea ce Humanitas neglijează, adică literatura română contemporană, cred că se impun câteva clarificări. În primul rând, chiar dacă Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, Horia-Roman Patapievici şi Andrei Pleşu, Lucian Boia şi Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara şi Gabriel Liiceanu sunt percepuţi drept clasici în viaţă, ei tot autori români se cheamă. În al doilea rând, este de văzut dacă nu cumva domnul Breban se referă exclusiv la romancieri şi scoate din discuţie restul autorilor. Chiar şi aşa însă, e cel puţin inelegant să treci sub tăcere cartea lui Gheorghe Crăciun, Pupa Russa, apărută la Humanitas şi întâmpinată excelent de critică. În al treilea rând, căinând absenţa elementului indigen din portofoliul Humanitas, Nicolae Breban face abstracţie, printre alţii, de Ana Blandiana şi Stelian Tănase, Şerban Foarţă şi Anca Oroveanu, Alina Mungiu şi Cristian Preda, Florin Manolescu şi Ioana Pârvulescu, Marius Oprea şi Robert Şerban, Doina Jela şi Lucian Pintilie, Cristian Tudor Popescu şi Dan C. Mihăilescu, Victor Ieronim Stoichiţă şi Livius Ciocârlie, precum şi mulţi alţii.

E posibil însă ca reproşurile domnului Breban să vizeze o prezumtivă inapetenţă a Editurii Humanitas pentru numele noi, respectiv refuzul de a investi în oameni care nu au în spate recomandări înalte sau cărţi deja publicate şi trecute prin examenul criticii. Nimic mai fals. Anchetele de la sfârşitul anului 2004 au subliniat in corpore două debuturi pe cât de diferite ca tonalitate, pe atât de percutante ca impact asupra cititorului. Este vorba de culegerea de eseuri sportive Manifestul fotbalist de Traian Ungureanu şi de romanul Evanghelia după Arańa de Nicolae Strâmbeanu, ambele găzduite de Humanitas. Cât despre insinuarea conform căreia editurile bucureştene publică numai bucureşteni, invitând la tribalizare editorială de-a lungul şi de-a latul României, argumentul cade dacă ne uităm la buletinul sau domiciliul lui Şerban Foarţă, Gheorghe Crăciun, Robert Şerban, Nicolae Strâmbeanu sau Marius Oprea...

O altă mostră de aroganţă a Editurii Humanitas este mâna întinsă unor tineri cercetători (Cătălin Cioabă, Sorin Lavric şi Ştefan Vianu sunt trei nume dintr-o serie cuprinzătoare) care îşi vor publica în foarte scurt timp tezele de doctorat în cadrul colecţiei Academica. Pe lângă ei, alţi tineri au apărut deja la Humanitas, iar cărţile lor nu au trecut neobservate. Domnul Nicolae Breban ar putea, bunăoară, s-o întrebe pe Constanţa Ghiţulescu, autoarea premiată a memorabilului studiu În şalvari şi cu işlic, dacă Humanitas dă sau nu credit vocilor proaspete care ştiu să scrie şi au ce să spună. De asemenea, nu i-ar strica domnului Breban o mică discuţie cu Sonia Cristina Stan şi Mălin Bot, doi ziarişti pe cât de tineri, pe atât de incisivi, cu ajutorul cărora Humanitas a lansat o colecţie rezervată oamenilor din presă. Iar demersurile nu se opresc aici. În editură se află deja câteva manuscrise ale unor tineri romancieri de care până acum nu a auzit nimeni, dar despre care se va vorbi cu siguranţă. Bogdan Mirică şi Mihnea Rudoiu sunt doar două dintre pariurile pe care Humanitas le angajează pentru prima parte a lui 2005, iar lista conţine şi alte nume.

Concluzia e simplă. Editura Humanitas nu are nici aroganţa, nici autismul pe care i le impută domnul Nicolae Breban. Scrisorile de acreditare ale celor care vor să publice la această editură trebuie să cuprindă un singur cuvânt: talent. Restul e speculaţie ieftină şi resentiment păgubos.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara