Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Con[tiinţa etnolingvistică de Rodica Zafiu


S-a stins din viaţă unul dintre reprezentanţii de prim rang ai lingvisticii româneşti: Matilda Caragiu Marioţeanu, membră a Academiei Române, autoare a unor studii şi cărţi fundamentale de dialectologie, istoria limbii, fonologie, gramatică, romanistică; cea mai înaltă autoritate, prin prestigiul operei de o viaţă, în domeniul aromânei. Specialistei de o inteligenţă şi o competenţă remarcabile, bucurându-se de recunoaştere internaţională, îi aparţin volumele Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structural? (1968), Compendiu de dialectologie român? (nord- şi sud-dunăreană) (1975); a colaborat la Crestomaţie romanică (1968) cu capitolul despre Dialectul aromân, la Istoria limbii române (1969), la volumul Dialectologie română (1978) la Lexicon der Romanistischen Linguistik (volumul III, editat de Günter Holtus, Michael Metzeltin şi Christian Schmitt, apărut la Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 1989) etc. Studiile şi articolele publicate - chiar la începutul carierei, de exemplu "Sintaxa gerunziului românesc" (în Studii de gramatică, II, 1957) - impresionează prin rigoare şi pătrundere, fiind şi azi de nedepăşit prin fineţea şi pertinenţa observaţiilor şi prin spiritul lor sistematic.

Numele său s-a legat definitiv de descrierea aromânei, la toate nivelurile şi sub toate aspectele lingvistice, de la fonetică la onomastică: Matilda Caragiu Marioţeanu a studiat aromâna cu instrumente filologice, dar şi cu metode moderne, în perioada de mare avânt a structuralismului, contribuind astfel la punerea în circulaţie a unor date importante, necunoscute până atunci. Opera sa e un caz emblematic de asociere între cea mai înaltă competenţă ştiinţifică şi asumarea deplină a identităţii de familie şi a solidarităţii de grup, devenite pasiune şi opţiune de viaţă: temele aromâneşti se păstrează constante de la debutul său ştiinţific, prin editarea primului Lithurgier aromânesc. Manuscris anonim inedit (Editura Academiei, 1962), până la publicaţiile din ultimii ani, de exemplu Aromânii şi aromâna în conştiinţa contemporană (Editura Academiei, 2006).

În special în ultimele sale lucrări, descrierea pur ştiinţifică, de mare acurateţe, a fost completată de efortul de standardizare şi modernizare a aromânei. A publicat (în colaborare cu Nicolae Saramandu) un Manual de aromână / Carti trâ înviţari armâneaşti (Editura Academiei Române, 2005), alcătuit după toate regulile genului - cu texte, exerciţii, introducere treptată a informaţiei -, care face aromâna accesibilă unui public larg. E o mare pierdere că nu a mai reuşit să continue Dicţionarul aromân (macedo-vlah), din care a apărut doar primul volum (A - D, 1997): un dicţionar în care cuvintele-titlu din româna literară sunt explicate prin cuvinte aromâneşti, puse în context, ilustrate în enunţuri şi supuse unei atente diferenţieri semantice.

Matilda Caragiu Marioţeanu a publicat - chiar în paginile României literare, în 1993 -, Un dodecalog al aromânilor sau 12 adevăruri incontestabile, istorice şi actuale, asupra aromânilor şi asupra limbii lor (text reeditat de mai multe ori), în care, evitând polemici personale sau politice, stabileşte un echilibru în delicata dispută asupra statutului de limbă sau dialect al aromânei: ţinând cont de trăsăturile comune cu româna actuală, dar şi de istoria şi specificul tradiţiei locale, de conştiinţa etnolingvistică a vorbitorilor. Nu a sacrificat niciodată adevărul ştiinţific emoţiei sau intereselor conjuncturale; dimpotrivă, a plasat chestiunea statutului aromânei în contextul cel mai potrivit, al sociolingvisticii şi al istoriei culturale, înţelegând-o ca limbă maternă, limbă funcţională, idiom cu propriile tradiţii culturale şi cu funcţie identitară.

La afirmarea identităţii culturale şi la demonstrarea posibilităţilor de expresie a aromânei autoarea a contribuit inclusiv prin poezia sa, de autentică sensibilitate şi transmiţând emoţia gravă a temelor fundamentale (Di nuntru şi-di nafoarâ. Stihuri armâneşti, 1994; Poeme aromâne, 2006 etc.).

A colaborat la mai multe manuale de română pentru străini (de pildă Rumänisch für Sie. Ein moderner Sprachkurs für Erwaschsene, în colaborare cu Emilia Savin, la Max Hueber Verlag, München, 1976-1979, cu ediţii succesive). A avut numeroase contribuţii în mass-media culturală, în chestiuni de istorie a lingvisticii româneşti şi de cultivare a limbii; multe au apărut chiar în România literară, căreia i-a fost o colaboratoare constantă şi respectată, onorând revista cu intervenţii în care transmitea pasiunea şi spiritul său ştiinţific, interesul mereu proaspăt pentru ceea ce se întâmplă în limba şi în cultura română. A fost impresionant devotamentul pentru memoria fratelui său, marele actor pe care l-a evocat cu căldură şi cu durere de-a lungul anilor şi căruia i-a consacrat albumul Toma Caragiu. Ipostaze (2003).

Matilda Caragiu Marioţeanu a fost un profesor iubit şi respectat, un om minunat, de o mare inteligenţă şi generozitate, plin de grijă pentru ceilalţi. Cei care au cunoscut-o, oricât de puţin, au avut revelaţia unei per­sonalităţi puternice şi responsabile, cu convingeri ferme şi pasiuni puternice, au înţeles ce înseamnă un reper profesional şi moral, o imagine căreia nu i se poate ataşa nici o umbră de compromis sau de interes mărunt. A fost un mare lingvist care lasă în urmă scrieri fundamentale, dar, mai ales, a fost un om întreg şi frumos, puternic şi demn.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara