Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Meridiane:
Colocviu Eugène Ionesco la Roma de Vlad Russo


în zilele de 5 şi 6 decembrie a.c., a avut loc la Roma un colocviu dedicat împlinirii a o sută de ani de la naşterea lui Eugčne Ionesco, pe care organizatorii, Sapienza Universitŕ di Roma şi Accademia di Romania, l-au pus sub semnul unei mărturisiri ionesciene: "Volevo dire l'indicibile" (Am vrut să exprim inexprimabilul). Pe parcursul a trei sesiuni, participanţii - personalităţi ale lumii academice şi literare din Italia, Franţa şi România - au susţinut comunicări şi au purtat dezbateri în jurul vieţii şi operei lui Eugčne Ionesco.

Prima sesiune a avut loc în după-amiaza zilei de 4 decembrie şi s-a desfăşurat într-un amfiteatru al Universităţii Sapienza, fost atelier de sticlărie transformat în spaţiu de studiu. Lucrările colocviului au fost deschise de salutul adresat invitaţilor de Prof. Luisa Valmarin, şefa Catedrei de Studii Europene şi Interculturale a Facultăţii de Ştiinţe Umaniste de la universitatea amintită, şi de prof. Mihai Bărbulescu, directorul Academiei. Apoi, în comunicarea sa, prof. Mihai Nasta (Université Libre de Bruxelles) a prezentat o tipologie a teatrului lui Ionesco, subliniind trecerea de la registrul comic din primele piese la registrul grav din piesele care încheie cariera dramaturgului. Prof. Ion Pop (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca) a urmărit, pe baza textelor ionesciene de tinereţe publicate în România, legăturile dintre Ionesco şi avangarda românească a anilor '30. Prof. Antonietta Sanna (Universitatea din Pisa) s-a aplecat asupra insolitului în opera lui Ionesco, trasînd o posibilă paralelă între jurnalele şi memoriile sale şi însemnările lui Paul Valéry. În final, filosoful Pietro d'Oriano (cercetător la CNRS, Paris) a făcut o lectură hermeneutică a primei scene din Cîntăreaţa cheală, în încercarea de a defini condiţiile de posibilitate ale comicului şi ale jocului actorului de comedie.

Dimineaţa celei de-a doua zile a colocviului a oferit participanţilor surpriza întîlnirii, pe peronul vilei ce adăposteşte Accademia di Romania, cu o turmă de rinoceri, operă a sculptorului Cristian Răduţă, fost bursier al Academiei. O turmă neagră şi ameninţătoare, în ciuda faptului că pahidermele erau mai degrabă mici, o turmă care, în plus, nu se ştie foarte bine din ce pricini, a crescut mereu de-a lungul zilei, exact ca în piesa lui Ionesco. A doua sesiune, desfăşurată în primitoarea sală a bibliotecii Academiei, a debutat cu comunicarea lui André Le Gall, autor al unei monografii dedicate dramaturgului (publicată recent în Franţa, la editura Flammarion), care a prezentat elementele autobiografice din teatrul şi scrierile sale memorialistice, în care, potrivit lui, Ionesco, "se pune în scenă" pe sine. Prof. Gabriella Bosco (Universitatea din Torino) a analizat drumul parcurs de cele cîteva proze ionesciene transpuse în piese de teatru. În ce mă priveşte, am vorbit despre experienţa traducerii teatrului lui Ionesco în limba română, încercînd să desprind direcţiile căutării unui limbaj teatral în măsură să dea glas obsesiilor şi fantasmelor sale dintotdeauna. Irina Ungureanu (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca) a analizat raporturile lui Ionesco cu utopiile secolului XX. A doua sesiune s-a încheiat cu proiecţia filmului documentar Ionesco. Surîsul îngerului rebel, în regia Donatellei Baglivo.

Cea de-a treia sesiune s-a desfăşurat după-amiază în acelaşi loc şi a debutat cu comunicarea lui Giovanni Rotiroti (Universitatea ŤL'Orientaleť, Napoli), care a analizat naşterea fantasmei rinocerilor în opera Ionesco şi destinul acestui simbol în cultura lumii. Prof. Marie-Claude Hubert (Université de Provence), şi ea autoare a mai multor volume despre teatrul francez de avangardă, precum şi a unei monografii dedicate dramaturgului, publicată la Editions du Seuil, a prezentat evoluţia rîsului în teatrul lui Ionesco, împărţindu-l în trei momente: de la comicul limbajului dezarticulat din piesele de început, trecînd prin cel al lumii dezarticulate în care lucrurile se multiplică frenetic, pînă la comicul grav al pieselor de sfîrşit. Oana Pughineanu, bursieră a Academiei, a realizat o lectură în cheie filosofică a însingurării ionesciene, scoţînd în relief permanentele dileme existenţiale care l-au asaltat pe autorul Scaunelor. Sesiunea s-a încheiat cu comunicarea lui Vlad Zografi, care a pus în legătură naşterea teatrului ionescian cu capacitatea autorului de a privi lumea cu mirarea aurorală a primilor filosofi ai Greciei antice.

Încheierea celei de-a treia sesiuni de comunicări n-a însemnat însă şi încheierea colocviului. Seara, şi întreg colocviul, au fost încununate, cum altfel?, de o reprezentaţie teatrală: cîteva scene din Rinocerii, aşezate sub titlul ŤNu mă predau!ť, într-un tulburător spectacol-lectură realizat de compania Progetto miniera, condusă de Thomas Otto Zinzi, alături de care au evoluat Marcello Cantoni, Marco Ubaldini şi Brando Pacitto.