Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Colecţia „Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie «Mihai Eminescu»“ de Gellu Dorian


Cu douăzeci de ani în urmă lua fiinţă la Botoşani Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”. O iniţiativă care se impunea întrun context nu tocmai favorabil pentru mai nimic. Totul părea tulbure, incert.

Pînă cînd şi democraţia recent instaurată devenea dintr-una aşteptată într-una „originală”. Însă lucrurile trebuiau să intre într-o normalitate. Şi una dintre căile ce duceau spre aceasta era şi consacrarea unui brand naţional care să se impună nu neapărat în acele zile, că nu era cum, ci cu timpul.

Primul pas a fost făcut cu stîngul, în sensul că, imediat după 1990, la Ipoteşti a sosit Petru Creţia, care a schimbat menirea locului, aceea de Casă Memorială dedicată lui Mihai Eminescu în cea de instituţie de cercetare cu adevărat a vieţii şi operei poetului, luînd astfel fiinţă Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”, devenit apoi Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”. Laurenţiu Ulici, încîntat de ideea înfiinţării a unui premiu naţional pentru poezie, care nu putea fi numit altfel decît „Mihai Eminescu”, a decis ca preşedintele juriului naţional de acordare a premiului să fie Petru Creţia, care aproape că-şi mutase domiciliul la Ipoteşti. Deşi chestiunea se cunoaşte, merită să o reamintesc aici, pentru că înfiinţarea premiului a fost la un pas de a nu mai fi posibilă, prin decizia preşedintelui astfel ales de a nu mai participa la jurizare şi la validarea primului laureat, deşi toate diligenţele fuseseră făcute, iar laureatul era deja prezent la Ipoteşti, urmînd să i se înmîneze premiul în biserica din cadrul complexului memorial. Nici atunci, nici astăzi, deşi Valentin Coşereanu, directorul de atunci al instituţiei ipoteştene, a ştiut de ce a abandonat intempestiv Petru Creţia ideea şi susţinerea acestui premiu, nu ştiu să dau o explicaţie care să scuze jena creată atunci. Însă, inspirat, Laurenţiu Ulici, ad-hoc, de comun acord cu organizatorii, a schimbat regulamentul, propunînd ca premiul Opera Omnia să se acorde în ziua de 15 ianuarie a fiecărui an pentru anul precedent unui poet român contemporan. Astfel, laureatul primei ediţii, Mihai Ursachi, a fost cunoscut cu şase luni înainte, acesta primind laurii pe 15 ianuarie 1992 în biserica Uspenia din Botoşani, biserică în care a fost botezat pruncul Mihail Eminescu.

Calea spre normalitate şi-a urmat cursul de la ediţie la ediţie, cu schimbări succesive ale juriului, care a fost format din cinci membri din patru mari centre culturale ale ţării, profesori universitari şi importanţi critici literari, primul laureat fiind şi cel care, timp de zece ediţii, a înmînat coroniţa de lauri poeţilor care au primit premiul. Laurenţiu Ulici, pînă la tragica lui dispariţie, a fost prezent la fiecare ediţie.

Însă premiul, deşi înainta spre jubileul XX, nu-şi găsea încă împlinirea, normalitatea. Regulamentul iniţial prevedea şi editarea unei antologii din creaţia poetului laureat. Cum problemele financiare nu ne-au ocolit, editarea cărţilor a tot fost amînată, fiind un capitol care nu-şi găsea loc în devizele fiecărei ediţii. Dar am ţinut de fiecare dată, cel puţin în ultimii cinci ani, ca la ediţia a XX-a premiul să fie încununat şi cu o colecţie alcătuită din cărţile poeţilor care, primind premiul, au devenit şi cetăţeni de onoare ai municipiului Botoşani.

Anul trecut ideea a prins şi am trecut la treabă. Un lucru deloc uşor din toate punctele de vedere: de la conceperea proiectului, pe care Primăria Municipiului Botoşani l-a propus Consiliului Local, acesta din urmă a găsit calea legală de a-l face viabil prin Fundaţia Culturală „Hyperion-C.B.”, care a iniţiat proiectul şi a devenit asociat al primăriei de aici înainte în realizarea acestuia. De la ediţia a XXI-a, poetului laureat i se va edita, pînă la ediţia următoare, o antologie din opera sa poetică, încît argumentul juriului să fie pus şi în faţa publicului cititor. Apoi contactul cu moştenitorii – şase dintre poeţii laureaţi nemaifiind printre noi –, cu poeţii laureaţi, unii arătîndu-se foarte încîntaţi şi răspunzînd imediat solicitărilor, alţii mai sceptici, iar unul chiar refuzînd, deocamdată, să-şi dea acordul pentru editarea unei antologii din creaţia sa. Pînă la urmă totul a mers ca pe roate. S-au selectat poezii din peste cincisprezece mii de pagini, apoi s-au cules sau au fost scanate şi convertite, pentru o selecţie, în cîte o carte de aproximativ 250 de pagini. Ca în final să se depăşească cu mult numărul paginilor propuse, în total, în economia cărţilor editate fiind peste cinci mii de pagini de poezie. Pasul celălalt, mult mai dificil, a fost cel al solicitării la termen a postfeţelor, unele dintre ele sosind pe ultima sută de metri. Cu efortul echipei de la Editura Paralela 45, coordonată de Călin Vlasie, cele 19 titluri de carte de poezie au ieşit la timp şi vor fi lansate la Botoşani pe 15 ianuarie. Astfel Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” a intrat în normalitate şi îl face acum şi mai rîvnit de poeţii români.

Pe primii 18 poeţi laureaţi îi pot face acum aici cunoscuţi, cu cărţile editate în această colecţie. Dintre primii 19 lipseşte Mircea Dinescu, care a propus o păsuire pentru a-şi da acordul. Iar cel de al douăzecilea va fi făcut cunoscut în ziua de 15 ianuarie, la Botoşani.

Poeţii laureaţi ai Premiului Opera Omnia şi cărţile lor:

Mihai Ursachi – Inel cu enigmă, antologie şi note bio-bibliografice Daniel Corbu, postfaţă Mircea A. Diaconu, 286 pagini;

Gellu Naum – Exactitatea umbrei, antologie de Simona Popescu, note bio-bibliografice Aurel Sasu, postfaţă de Vasile Spiridon, 256 pagini;

Cezar Baltag – Odihnă în ţipăt, antologie de Gellu Dorian, note biobibliografice Aurel Sasu, postfaţă de Mircea Martin, 250 pagini;

Petre Stoica – Polifonia nopţii, antologie de Gellu Dorian, note biobibliografice Aurel Sasu, postfaţă de Cornel Ungureanu, 294 pagini;

Ileana Mălăncioiu – Ardere de tot, ed. a II-a, notele biobibliografice aparţin autoarei, postfaţa de Daniel Cristea-Enache, 144 pagini;

Ana Blandiana – Pleoape de apă, antologie de autor, notele biobibliografice aparţin autoarei, postfaţa de Mircea Martin, 264 pagini;

Ştefan Augustin Doinaş – Jucătorul de şah, antologie de Gellu Dorian, note biobibliografice Aurel Sasu, postfaţă de Mircea A. Diaconu, 302 pagini;

Mircea Ivănescu – Versuri alese, antologie şi note biobibliografice de Ioan Radu Văcărescu, postfaţă de Al. Cistelecan, 266 pagini;

Cezar Ivănescu – Rod, antologie de autor, note biobibliografice de Dumitru Ivănescu, postfaţă de Ion Pop, 230 pagini;

Constanţa Buzea – Roua plural, antologie de autor, note biobibliografice Aurel Sasu, postfaţă de Nicolae Manolescu, 302 pagini;

Emil Brumaru – Versuri, antologie şi note biobibliografice de autor, postfaţă de Mircea A. Diaconu, 314 pagini;

Ilie Constantin – Coline cu demoni, antologie şi note de autor, postfaţă de Alexandru Călinescu, 270 pagini;

Angela Marinescu – Probleme personale, antologie de Gellu Dorian, note biobibliografice de Aurel Sasu, postfaţă de Mircea Martin, 280 pagini;

Şerban Foarţă – Amor amoris, poeme inedite, note biobibliografice de Aurel Sasu, postfaţă de Mircea A. Diaconu, 270 pagini;

Gabriela Melinescu – Stări de suflet, antologie de autor, note biobibliografice, autoarea, postfaţă de Mircea A. Diaconu, 270 pagini;

Adrian Popescu – Ieşirea în larg, antologie şi note biobibliografice de autor, postfaţă de Ion Pop, 270 pagini;

Cristian Simionescu – Ţinutul bufonilor, notele biobibliografice şi antologie de autor, postfaţă de Mircea Martin, 300 pagini;

Dorin Tudoran – Pisicuţ (Somnografii), antologie şi note biobibliografice de autor, postfaţă de Mircea Martin, 280 pagini.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara