Numărul curent: 32

Numerele 36, 37, 38, 39 din 2013 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Cofrag şi cofraj de Rodica Zafiu


În recentele discuţii purtate în mass-media despre ouăle ecologice si ouăle stresate (stirileprotv.ro, 9.02.2010), a apărut destul de des o formă foarte folosită astăzi, nediscutată însă în lucrările clasice de cultivare a limbii si care trece, de obicei, neobservată: cofrag.

Exemplele de utilizare a cuvântului sunt la îndemână, nu doar în anunţuri comerciale („ouă cofrag Avicola Vaslui", eAlimentara.ro), ci şi în comunicarea curentă, în presă („se aşază... pe un cofrag de ouă", Jurnalul naţional, 23.04.2009; „principalul criteriu de selecţie atunci când cumpără un cofrag de ouă este preţul" (agenda.ro), în pagini despre jocuri educative (cu „hârtie creponată, cofrag de ouă, cuburi şi dreptunghiuri de lemn", didactic.ro) şi chiar în discursul politic, de exemplu atunci când un senator îl ameninţă pe un ministru din alt partid („S. B. îi promite «un cofrag de ouă în cap» lui B.", ziare.com, 14.01.2010).

Cofrag este desigur o formă greşită, refăcută, probabil prin hipercorectitudine sau prin analogie cu alte substantive în -ag. Forma corectă este cofraj, un împrumut din franceză, cu primele atestări de abia în secolul al XX-lea. E posibil să se fi pornit de la pluralul cofraje, simţit de unii ca o pronunţie greşită, şi să se fi refăcut un plural cofrage („diferite cofrage pentru ouă de găină şi prepeliţe din material plastic transparent", e-oferta.ro) şi un singular cofrag. Nu e improbabilă nici ipoteza unei readaptări, în limbajul tehnic, direct după forma scrisă a cuvântului francez coffrage, noua variantă intrând astfel în concurenţă cu adaptarea oficială, conformă pronunţiei. Forma cofrag circulă, chiar în scris, mai de mult: pe Google Books i se găsesc atestări din 1961 (dintr-un studiu istoric: „drept cofrag au servit blocuri apariate"), 1979 (Viaţa Românească), 1980 (Revista de creşterea animalelor) etc. Cofrag şi-a format şi un nou plural - cofraguri: „primul producător chinez de cofraguri pentru panouri solare" (Săptămâna financiară, 4.07.2008).

Cele mai multe dintre dicţionarele noastre nu explică nici măcar extinderea semantică a termenului cofraj. În Dicţionarul explicativ (DEX 1996), cofraj este definit doar ca „tipar (din lemn sau de metal) în care se toarnă un material de construcţie în stare fluidă pentru a se întări după forma dorită"; la acelaşi sens se opreşte şi Noul dicţionar universal (NDU 2006). Micul dicţionar academic (MDA, I, 2001) completează definiţia cu alte sensuri tehnice, intrate deja într-un uz destul de larg: „îmbrăcăminte de scânduri, care susţine pereţii unui şanţ, galeriile unei mine etc.", „îmbrăcăminte specială de protecţie pentru conductele neizolate" şi „suport (de carton, cu diferite profiluri), pentru ambalat". Dicţionarul explicativ ilustrat (DEXI 2007) preia aceste explicaţii, cărora le adaugă exemplul cofraj pentru ouă.

Am putea presupune că în uz s-a produs o specializare: cutia de carton pentru ouă (desemnată diferit în alte limbi şi culturi: plaque în franceză, cartone în italiană, box în engleză) ar fi pentru unii cofrag, în vreme ce scheletul de scânduri al unei construcţii ar fi un cofraj. Suntem totuşi departe de o veritabilă specializare: mulţi folosesc forma cofraj pentru suportul de ouă (aşa cum şi este corect): „alege un cofraj de ouă cu 30 de compartimente şi notează în fiecare câte o cifră de la 1 la 30", casa-gradina .a casa. ro); destul de mulţi utilizează varianta cofrag în domeniul construcţiilor: „comercializăm cofrag cilindric din carton, cu lungimea de 3 m" (clubafaceri.ro); „caut echipă pentru executarea unor cofrage la o fundaţie" (oferta.ro); uneori cofraj şi cofrag, cofraje şi cofrage apar în mod aleatoriu, chiar pe aceeaşi pagină. Oricum, cofrag intră în inventarul (mereu reîmprospătat) al variaţiilor neadmise de normă, care nu se justifică nici prin etimologie, nici prin tradiţie, nici prin utilitatea practică a unei specializări semantice. Nici frecvenţa în uz nu este (încă?) atât de mare încât să devină un argument în favoarea acceptării sale.