Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Congres de studii româneşti:
Câmpuri noi de cercetare de Marina Cap-Bun

Universitatea "Ovidius" din Constanţa a găzduit recent (25-28 iunie) un impresionant congres internaţional de studii româneşti, organizat împreună cu Society for Romanian Studies, manifestare ştiinţifică de mare prestigiu, aflată a cincia ediţie.
Pentru a se putea înţelege mai bine esenţa acestui eveniment, se cuvine o scurtă incursiune în istoria, de câteva decenii, a acestei organizaţii profesionale nord-americane. În 1971, câţiva cercetători americani interesaţi de studiile româneşti - între care se găseau şi principalii organizatori ai recentului congres: Paul Michelson şi James Augerot - s-au gândit să înfiinţeze o asociaţie care să le reprezinte interesele ştiinţifice comune. S-a constituit, mai întâi, un grup de studiu (Romanian Studies Group), dedicat unei largi game de preocupări legate de România, care a şi avut o primă întâlnire în 1973. Şase ani mai târziu, după ce numărul membrilor a mai crescut, organizaţia a căpătat numele pe care îl foloseşte şi astăzi, iar întrunirile au devenit anuale.
În timp, mulţi dintre membri SRS au beneficiat de diferite programe de schimburi culturale sau de cercetare, ca IREX (care avea în acea perioadă un program de schimb cu Academia Română) şi, mai târziu, în anii '80, Fulbright. Cu ajutorul acestor burse, care au permis, pe de o parte, venirea unor cercetători americani în România, pe de alta, prezenţa temporară a unor specialişti români în cadrul unor lectorate de limbă română, şi, mai cu seamă, facilităţile de contact şi dialog ştiinţific, studiile româneşti au fost treptat instituţionalizate în Statele Unite. Încă din 1964, James Augerot fusese primul lector american care venea în România comunistă, la Cluj, cu o bursă Fulbright. Era un clar simptom al "dezgheţului ideologic" ce marca acei ani, căci nici un alt american nu mai venise să predea acolo, din perioada interbelică. La întoarcerea acasă, la University of Washington din Seattle, el fonda întâiul lectorat românesc, prin care aveau să se perinde, în timp, mari personalităţi culturale româneşti, printre care Theodor Hristea, Corneliu Căpuşan, Dan Grigorescu, Florin Popescu, Liliana Ruxăndoiu, Emanuel Vasiliu, Mircea Borcilă şi mulţi alţii. Şi este doar un exemplu al impactului pe care l-au avut aceste schimburi bilaterale.
Programele actuale de studii româneşti din Statele Unite sunt mai toate rodul seriozităţii şi devotamentului acestei prime generaţii de specialişti în studii româneşti, cărora li s-au alăturat şi eforturile unor profesori români care predau în universităţi americane. Odată cu consolidarea unui grup de interes academic atât de bine definit, în anii '80 s-a născut ideea ca, pe lângă întâlnirile de lucru anuale din Statele Unite, să se organizeze şi un congres internaţional de studii româneşti. Un prim astfel de congres s-a organizat la Sorbona, în 1986. Din păcate, ieşirea specialiştilor români din ţară era atunci dificilă şi prea puţini au putut să participe. După schimbările din 1989, următoarele congrese s-au ţinut în România: la Iaşi, în 1993, la Cluj, în 1997, la Suceava, în 2001 şi acum la Constanţa.
Locaţia nu putea fi mai bine aleasă (fapt confirmat şi de cei aproape 200 de participanţi) şi ea a contribuit la eliminarea tendinţelor de regionalizare de care organizatorii s-au plâns la precedentele ediţii. Trebuie spus şi faptul că la Facultatea de Litere a Universităţii "Ovidius" din Constanţa există un mare interes pentru studiile româneşti, concretizat nu doar prin mult râvnitele cursuri de vară de limbă şi cultură românească, ci şi prin existenţa unui proiect colectiv de cercetare, finanţat de CNCSIS, intitulat "Studiile româneşti în lume: dimensiunea culturală a integrării europene", a cărui echipă a beneficiat din plin de acest extraordinar prilej de a radiografia dilemele şi mizele actuale ale studiilor româneşti, dar şi de preţioasele relaţionări profesionale pe care congresul le-a facilitat.
Congresul SRS de la Constanţa a fost cel mai extins de până acum, atât ca număr de participanţi, cât şi prin ariile extrem de diverse acoperite de secţiunile tematice, organizate în panel-uri şi mese rotunde, care au dezbătut probleme ca: situaţia actuală a studiilor româneşti şi a resurselor disponibile, privirea diacronică a activităţii SRS, relaţia României cu Europa şi America, noile provocări ale integrării europene, geopolitică şi geoeconomie la Marea Neagră, studii de limbă, literatură, artă, lingvistică aplicată, predarea românei ca limbă străină, istoriografie, politică, studii postcomuniste, programe de cercetare, pedagogie, istorie, comerţ, afaceri şi management, istoria familiei, problemele actuale ale Moldovei, rolul intelectualităţii în viaţa publică, migraţia forţei de muncă, copiii străzii din Bucureşti, traficul uman şi alte probleme sociale.
Printre participanţi s-au numărat specialişti din SUA: Hermina Anghelescu, James Augerot, Rodica Boţoman, Daniel Cox, Bill Crowther, Radu Florescu, Jack Friedman, Michael Impey, Bob Ives, Ladis Kristoff, Ernest Latham, Liana Lupaş, Paul Michelson, Barbara Nelson, Kathryn Obenchain, Eleni Oikonomidoy, Ileana Orlich, Daniel Pennell, Mark Rodgers, Paul Shore, Linda Taylor, Peter Wagner, Lory Wallfisch, Susan Williams, Ron Wright; Canada: Sara Deck, Gabriel Marin, Lavinia Stan, Lucian Turcescu; Franţa: Guillaume Durand, Raluca Ursachi; Maria Cristina Lupaş, Germania: Anneli Ute Gabanyi, Mioriţa Ulrich; Marea Britanie: Daniel Brett, Dennis Deletant, Tom Gallagher, Rebecca Haynes, Irina Marin, Martyn Rady, Joanne Roberts, Fiona Robertson; Irlanda: Sabina Stan; Moldova: Virgiliu Bîrlădeanu, Ludmila Cojocari şi, evident, din România: Florin Abraham, Sorin Alexandrescu, Gabriel Andreescu, Florin Anghel, Corina Apostoleanu, Andreea Atanasiu-Găvan, Nistor Bardu, Camelia Bejan, Lăcrămiora Berechet, Lavinia Betea, Oana Boc, Ioan Bolovan, Liviu Brătescu, Dana Bultoc, Iulia Burlacu, Daniela Buşa, Camelia Candidatu, Marina Cap-Bun, Cosmin şi Daniela Căprioară, Adriana Câteia, Sanda Cheraţa, Mirela Cherciov, Oana Ciobanu, Mihai Chiper, Ileana Chiru-Jitaru, Ionuţ Ciobanu, Valentin Ciorbea, Daniel Citiriga, Alin Ciupală, Marian Cojoc, Mariana Cojoc, Marius Cojocaru, Virgil Coman, Monica Coroiu, Dana Crăciun, Ovi­diu Cristea, Corina Crişu-Anghel, Gabriel Cus­­turea, Iulian Mihai Damian, Maria Darabant, Anca Dobrean, Caius Do­brescu, Paul Dominte, Camilia Dragomir, Nicolae Drăgulănescu, Radu Dudău, Antoanela Dumitraşcu, Maria Enache, Florin Fesnic, Alexandru Florian, Oana Fotache, Sorina Georgescu, Georgeta Ghiga, Maria Ghitta, Olimpiu Manuel Glodarenco, Alexandru Gussi, Elena Crinela Holom, Diana Hornoiu, Florica Hrubaru, Elena Ilie, Adrian-Paul Iliescu, Adrian-Silvan Ionescu, Alexandru Istrate, Elena Istrati, Emilia Ivancu, Ovidiu Ivancu, Ioana Luca, Stanca Mada, Margareta Magda, Lorand Madly, Mihai Mândra, Stelian Mândruţ, Corina Mărculescu, Iulia Mărgărit, Luiza Marinescu, Ludmila Martanovschi, Liliana Mărunţelu, Sergiu Miculescu, Manuela Mihaescu, Rodica Mihăilă, Mihai Mîndra, Mihaela Miron-Fulea, Ramona Moldovan, Victoria Moldovan, Cristian Mosnianu, Ana Maria Munteanu, Ramona Munteanu, Dan Ioan Mureşan, Maria Mureşan, Bogdan Murgescu, Lavinia Nădrag, Victor Neumann, Toader Nicoară, Florentina Nicolae, Mariana Nicolae, Florina Niculescu, Adrian Niţă, Georgeta Orian, Corneliu Pădurean, Şerban Papacostea, Nagy Pienaru, Ioana Cristina Pîrvu, Alexandru-Florin Platon, Elena Platon, Emanuel Plopeanu, Anca Popescu, Floriana Popescu, Ileana Popescu, Carmen Radu, Raluca Rotariu, Vasile Rus, Răzvan Săftoiu, Tudor Sălăgean, Nicoleta Sava, Teodora Serban-Oprescu, Michael Shafir, Alexandru Simon, Tatiana Slama-Cazacu, Sarolta Solcan, Mihai Spătărelu, Adelina Ştefan, Barbu Ştefănescu, Adelina Stoenescu, Lascu Stoica, Manuela Stroescu, Gabriel Talmatchi, Emma Tămăianu-Moriţa, Cristina Tamaş, Iolanda Tighiliu, Magda Tita, Dumitru Tiutiuca, Aida Todi, Valentin-Veron Toma, Enache Tusa, Cristian Vasile, Cornel şi Dina Vîlcu, Andrei Vochiţiu, Valentina Voinea, Alexandra Vrânceanu, Răzvan şi Rodica Zaharia, Marian Zidaru şi Mihaela Zografi.
Considerând anvergura acestei manifestări cu adevărat internaţionale un succes ştiinţific indiscutabil, problematica abordată ar fi imposibil de rezumat în acest context. Totuşi, câteva tendinţe au fost evidente: interesul pluridisciplinar pentru studiile româneşti, prezenţa masivă a cercetătorilor tineri (mulţi dintre ei doctoranzi sau doar discipoli ai unora dintre veteranii congresului), semn că schimbul de generaţii este asigurat, conştientizarea nevoii de dialog şi de schimburi bilaterale între cercetătorii din România şi cei care activează în străinătate, apelul pentru dezvoltarea unor reţele profesionale mai ample, dat fiind că, în prezent, în Europa nu există o organizaţie comparabilă cu SRS, necesitatea iniţierii unor proiecte comune de studiu şi cercetare care să ducă la conturarea mai precisă a rolului studiilor româneşti în consolidarea reţelei de studii etnice şi regionale europene, fiind de aşteptat ca integrarea europeană să genereze câmpuri noi de cercetare şi să stimuleze studiile comparate.
După evenimentul de la Bloomington, din luna martie, iată că studiile româneşti reuşesc din nou să polarizeze atenţia comunităţii ştiinţifice nord-americane şi nu numai.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara