Numărul curent: 39

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Muzică:
Cluj - Festivalul Mozart de Virgil Mihaiu


Începând din 1991, în fiecare ultimă lună a anului are loc la Cluj Festivalul international Mozart. Coordonată cu admirabil talent managerial de către muzicologul si profesorul Francisc Lăszlă, cea de-a opta editie recent încheiată ne-a propus un afis cât se poate de atractiv. Concertul inaugural a fost interpretat de corul si orchestra simfonică ale Filarmonicii "Transilvania" din Cluj, dirijor Tamăs Văsăry, solistă Ildikă Line, ambii din Ungaria, având în program Uvertura la opera "Le nozze di Figaro" si Concertul în la major pentru vioară si orchestră de W.A. Mozart. Simpozionul de-a doua zi a fost consacrat temei centrale a festivalului creatia celor trei compozitori ce au dat strălucire numelui Mozart - Leopold, Wolfgang Amadeus si Franz Xaver. În paralel s-a desfăsurat concursul tinerilor interpreti, mai exact al celor 31 de duo-uri vioară/pian, având ca piesă obligatorie - în prima etapă - Sonata în sol major KV 301 de W.A.Mozart. Juriul prezidat de pianistul Malcolm Miller din Marea Britanie a acordat următoarele premii: I. Raluca Stâncel/Horea Haplea (1000 DM); II (ex aequo) Corina Cretu/Gabriela Antoneta David si Greta Caciora/Doriana Caciora (750 DM); premiul special al Ministerului Culturii: Ionut Iliescu/ Mirela Mocănită (3 milioane lei); premiul Covent Garden, acordat celui mai tânăr duo admis în etapa a doua: Andrei Cristian Fătu/Andrei Enoiu (500 DM). Au urmat: un concert cameral sustinut de Louise Jones/vioară si Malcolm Miller/ pian, ambii din Marea Britanie; o seară în interpretarea orchestrei de cameră a Filarmonicii "Transilvania"; premiera în România a operei Idomeneo, Re di Creta de Wolfgang Amadeus Mozart; un recital de pian Malcolm Miller, cu lucrări compuse de W.A. Mozart si de fiul său, Franz Xaver Mozart. Concertul de închidere s-a desfăsurat pe scena Filarmonicii "Transilvania", unde orchestra institutiei l-a avut ca dirijor pe austriacul Alexis Hauser si ca solist pe pianistul bucurestean Viniciu Moroianu. În program au figurat "Cassatio în sol major" de Leopold Mozart, părintele geniului născut la Salzburg, si două lucrări ale acestuia din urmă: Concertul în do minor pentru pian si orchestră si Simfonia în do major ("Linz").
Mă opresc, în limitele spatiului tipografic disponibil, la două momente de vârf ale festivalului. Concertul Orchestrei de cameră a Filarmonicii "Transilvania" - concertmaestru: Albert Markăs - ne-a oferit încântătoare mostre din creatia lui Leopold Mozart (Serenada în re major si Simfonia în sol major), ca si a fiului său, W.A. Mozart (Mica serenadă în sol major). Muzica ascultată confirmă opinia exprimată de dl. Francisc Lăszlă în competentul său eseu introductiv din programul festivalului: "Mozart avea, din belsug, ambele daruri de la providentă: atât codul genetic care îl predestina pentru o carieră muzicală, cât si un anturaj muzical stimulator. Cariera sa este de neînchipuit fără aportul părintelui său, care a fost mult mai mult decât un modest . Numele lui Leopold Mozart ar fi azi un nume sonor chiar si dacă el ar fi dispărut fără urmasi." Dacă orchestra camerală si-a sustinut partitura cu un aplomb frizând virtuozitatea, surpriza concertului au reprezentat-o cei doi solisti Gabriel Posdărescu, la trompetă piccolo în si bemol acut, si Mircea Neamt Gilovan, la trombon. Micile inadvertente de articulare sesizabile pe alocuri devin explicabile prin eternele probleme pe care le au instrumentistii nostri în procurarea unor "obiecte ale muncii" performante: trompetistul cânta pe un instrument împrumutat, iar colegul său avea de transpus în registru tenor o partitură concepută pentru trombon alto (această variantă a instrumentului fiind de negăsit într-un centru muzical de importanta Clujului!). Oricum ar sta lucrurile, cei doi tineri solisti au reusit să impună ascultătorilor splendoarea timbrală proiectată de Leopold Mozart în prim-planul Serenadei sale. Si nu cred că gresesc atunci când detectez într-un asemenea giuvaer orchestral surse din care se nutreste, de pildă, performanta jazzistică atinsă astăzi de un ansamblu, precum Vienna Art Orchestra, sub conducerea lui Matthias Ruegg.
Punctul culminant al Festivalului Mozart, editia decembrie 1998, l-a constituit premiera operei Idomeneo, Re di Creta, realizată de corul si orchestra Academiei de Muzică "G.Dima" în colaborare cu tehnicienii si personalul de scenă al Operei Maghiare din Cluj. Subintitulată Dramma per musica, această complexă lucrare mozartiană a avut premiera în anul 1781 la Munchen. În pofida succesului initial, ea a fost ulterior rar pusă în scenă, probabil si datorită disparitiei conventiei de a avea un castrato în distributie, sau a caracterului ei mai static, asemănător unui oratoriu. Or, recenta montare a cărei regie artistică e semnată de profesorul si rectorul Academiei "G. Dima", Alexandru Fărcas, transformă acest handicap într-un neasteptat atu: atentia spectatorilor este captată, primordial, de forta expresivă a muzicii, iar nu prin "efecte speciale" mai mult sau mai putin gratuite. Desigur, nu putem neglija valentele educativ-pedagogice pe care le va fi avut lunga si dura perioadă de repetitii asupra întregii... suflări a facultătii de canto/muzică instrumentală. Important e însă că tinerii ce dau viată unei asemenea opere de dimensiuni coplesitoare (spectacolul durează aproximativ trei ore si jumătate) au depăsit stadiul simplei corectitudini scolastice, trecând în sfera imponderabilă a artei. Cele trei compartimente - orchestră (dirijori Gyorgy Vashegyi din Ungaria si Gh. Victor Dumănescu de la Opera Română din Cluj), cor (dirijor Constantin Rîpă), solisti (pregătirea muzicală si continuo: Stefan Rănai) - se îmbină într-un tot unitar, modelat cu autoritate de către regizorul Alexandru Fărcas. Minutia cu care acesta elaborează fiecare detaliu al edificiului teatral-muzical denotă nu doar înzestrare regizorală, ci si viziune fundată pe o solidă cultură a genului.
Nu ascund faptul că am fost fascinat în primul rând de orchestratia mozartiană: când transparentă si gracilă, când tenebroasă si inchietantă, acoperă prin sine însăsi întreg spectrul emotivitătii umane. Pe de altă parte, prestatia impecabilă a corului - într-o formulă de componentă augmentată a deja binecunoscutului ansamblu "Antifonia", condus de C. Rîpă - creează necesarul climat de tranzitie între instrumente si voci. Pasajele de tip cantată sunt memorabile, animate de un spirit viu, pe care îl resimtim drept...contemporanul nostru.
La rândul lor, solistii îsi intonează convingător partiturile, desi libretul imaginat de Abbot Giambattista Varesco implică evenimente mitologizante si personaje împovărate de griji, deloc asemănătoare celor studentesti. Spectacolul s-a jucat în două distributii; în rolul principal apar tenorii Marius Brenciu si Marius Budoiu, secondati de solista Viktăria Vizin în travesti (Idamante, fiul lui Idomeneo), sopranele Ramona Eremia si Tatiana Lisnic (Ilia, printesă din Troia), Andrada Rosu/Anastasia Buruiană (Electra, fiica lui Agamemnon), baritonii Gh. Petean/Vasile Dinea (Arbaces), Iurie Ciobanu (Marele Sacerdot), basii Ioan Ardelean/Liviu Burz (Vocea lui Neptun).
Pentru compartimentul tehnic al spectacolului, profesorul Fărcas a mobilizat câteva tinere cadre didactice ale Academiei de Muzică "G. Dima", ce si-au îndeplinit con brio misiunile: Ina Hudea si Anca Mihut (asistenta de regie), Adrian Morar (asistent dirijor), Ion Tibrea (asistent dirijor cor), Luminita Gorea (regia tehnică). Eternele carente financiare si-au spus cuvântul în materializarea, pe alocuri precară, a scenografiei si costumelor concepute de Mariana Pachis (conventiei deja existente, într-o operă în care un rege din antichitatea elină cântă arii de grand opera barocă, i se suprapun câteva detalii de vestimentatie incongruente - bentite tip karateka pe capetele solilor, cizme policrome - si o butaforie marcată de materiale si vopsele sintetice). Programul de sală, foarte reusit, a fost alcătuit de Iosif Katona si Anca Bunea. Concluzia: un spectacol grandios, debordând de energie juvenilă bine pusă în valoare si îndrumată.
Festivalul Mozart mi-a fortificat credinta în scoala muzicală a Clujului si în publicul său mereu avid de cultură. Pentru încă o dată, divinitatea muzicii ne-a alinat sufletele însetate de pace si frumusete.