Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Civilizaţii mediteraneene la Muzeul Metropolitan de Edward Sava

Două expoziţii temporare şi reinstalarea unor galerii permanente la Muzeul Metropolitan au prilejuit publicului new-yorkez explorarea unor secvenţe din lunga istorie a civilizaţiilor mediteraneene.
"Veneţia şi lumea islamică" a examinat relaţia Serenissimei Republici cu imperii orientale - sasanid, mameluc, otoman - de-a lungul unui mileniu care începe cu aducerea în cetatea de pe lagună a moaştelor Sf. Marcu (828) şi se încheie cu pierderea independenţei (1797)... O a doua manifestare a avut ca subiect Barcelona, în intervalul dintre 1888, anul expoziţiei universale din capitala catalană, şi 1939, anul victoriei regimului Franco... În fine, inaugurarea unor galerii dedicate artei elenistice, etrusce şi romane a dus la bun sfârşit procesul de reinstalare a colecţiei de antichităţi clasice a Metropolitan-ului, proces care a durat mai bine de un deceniu.
Noile galerii reocupă acum o aripă a muzeului care fusese iniţial menită expunerii sculpturii clasice. În noua alcătuire, un atriu cu o fântână centrală este înconjurat de mici încăperi amplasate pe două nivele. Respectând proiectul de acum 80 de ani, un plafon de sticlă lasă să pătrundă lumina naturală care dă viaţă bronzului şi marmurei...
Spre deosebire de colecţiile de antichităţi ale muzeelor din Berlin, Paris, Neapole sau Roma, posesiunile Metropolitan-ului includ puţine capodopere incontestabile. Printre exponatele care ies în evidenţă se numără câteva remarcabile bronzuri romane, fresce pompeiene, unul dintre cele mai bine păstrate care etrusce, prea împodobitul sarcofag cunoscut sub numele de "Badminton"... Colecţia este însă uriaşă şi relatează în detaliu istoria artei occidentale începând cu epoca de bronz şi terminând cu domnia împăratului Constantin. Nenumărate obiecte au fost scoase din depozite şi expuse acum într-un spaţiu de dimensiuni impresionante pe care alte muzee şi l-ar dori pentru întreaga lor colecţie.
Cele două manifestări temporare au reunit şi ele sute de exponate, nu toate neapărat semnificative din punct de vedere estetic dar fiecare ales pentru a lumina o faţetă aparte - politică, economică, religioasă - a civilizaţiei analizate. Chiar dacă joacă un rol secundar, interesul artistic al exponatelor nu trebuie neglijat. Vizitatorul a avut ocazia să descopere lucrări ieşite din comun care fie că nu sunt de obicei expuse, fie provin din colecţii obscure, fie sunt ignorate într-o explorare de rutină a unui muzeu de renume. Printre ele, picturile catalanului Ramon Casas, o lampă concepută de arhitectul Puig i Cadafalch sau vasele metalice cizelate de mâna maestrului musulman Mahmud al Kurdi... În acelaşi timp, organizatorii n-au uitat să includă un număr de picturi universal recunoscute: "Portretul lui Mahomed al II-lea" (Gentile Bellini), "Alegorie a bătăliei de la Lepanto" (Veronese), "Ferma" (Miró), "La Vie" (Picasso), "Premoniţie a războiului civil" (Dali)...
Ambele expoziţii pun însă accentul pe artele minore: ceramică, mobilier, covoare, coperte de carte, obiecte de sticlă şi metal, veşminte. Multe dintre exponate sunt scoase din contextul lor obişnuit, care le-ar fi făcut cu atât mai relevante... A vedea o piesă de mobilier din Casa Batllo este doar o palidă consolare pentru imposibilitatea de a evoca arhitectura lui Gaudí, esenţială pentru înţelegerea artei catalane de la începutul secolului al XX-lea... Este altceva să vezi uriaşul covor egiptean din secolul al XVI-lea alături de frescele lui Tintoretto la Scuola Grande di San Rocco...

"Veneţia şi lumea islamică" relatează istoria unor schimburi în ambele direcţii, dar analizează mai ales pătrunderea şi absorbirea semnelor culturale islamice în arta veneţiană şi, prin tranziţie, în cea europeană. Motive şi forme pe care le considerăm inerent occidentale sunt de fapt împrumuturi din arta musulmană. Stefano Carboni, organizatorul expoziţiei de la Metropolitan, semnalează mereu adevăratele lor origini.
Negustorii veneţieni au adus din călătoriile lor nu numai mirodenii, bumbac şi săpun dar şi covoare, vase decorate sau manuscrise care au stârnit încă de la început entuziasmul concetăţenilor lor. Fascinaţi de Orient, înainte de a-l privi şi reprezenta cu duşmănie, veneţienii colecţionează obiecte islamice înţelegând sau nu contextul în care au fost create. Lămpi de moschee au fost amplasate în case particulare. Invers, obiecte seculare capătă semnificaţii religioase... Un vas metalic adus dintr-o baie din Orientul Mijlociu devine receptacol pentru apă sfinţită... Brocarduri folosite pentru feţe de pernă sunt ţesute în veşminte preoţeşti... O delicată cupă de culoarea smaragdului, creaţie a meşterilor musulmani din Egipt sau Iran, a fost aşezată mai târziu într-o montură argintată în Constantinopolul creştin. Adusă la Veneţia, este adăugată tezaurului sacru de la San Marco.
Încercând să reînvie antichitatea din vremea apostolilor, să construiască imagini cât mai "verosimile", pictorii Renaşterii veneţiene au folosit cu nonşalanţă elemente împrumutate din Orientul contemporan, dominat de musulmani... Caractere îmbrăcate în veşminte islamice apar ca martori la evenimente din calendarul creştin... Inscripţii cu caractere arabe figurează ca decoraţii pe robele sfinţilor catolici... Într-o pictură reprezentându-l pe Sfântul Ştefan predicând în Ierusalim, Vittorio Carpaccio foloseşte fără ezitare coloane romane amestecate cu minarete turceşti.
În timp, meşteşugarii veneţieni au reuşit să asimileze perfect modelele lor musulmane. Într-o vitrină oarecum izolată a expoziţiei, două mici vase de sticlă provenite dintr-un atelier sirian din secolul al XIII-lea stau alături de altele, foarte similare ca formă şi decoraţie, făurite la Veneţia câteva decenii mai târziu. Pentru ochiul privitorului profan nu există diferenţe... În cazul altor exponate - ţesături, vase metalice decorate sau plăci ceramice de tip Iznik -, nici măcar specialistul nu poate distinge originalul de "imitaţie".

"Barcelona şi modernismul: De la Gaudí la Dali" a avut ca subiect o perioadă mai apropiată, cea de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, în care capitala catalană este transformată dintr-un oraş de provincie într-un centru de ferment artistic.
Este o perioadă plină de contradicţii, de violenţe sociale şi politice, foarte bine descrisă în cele nouă secţiuni ale expoziţiei. Epoca este dominată de conflicte între accentul pus pe renaşterea - "renaixença" - culturii şi limbii catalane şi apartenenţa la Spania. Între susţinătorii respectului pentru tradiţii locale şi adepţii avangardei pariziene. Între barocul atât de personal al arhitecturii lui Antoni Gaudí şi clasicismul minimalist al pavilionului ridicat de Mies van der Rohe pentru expoziţia internaţională din 1929.
Una dintre cele mai interesante teme ale expoziţiei este explorarea rădăcinilor catalane ale artei lui Picasso. Născut la Malaga, în sudul Spaniei şi trăind aproape toată viaţa în Franţa, Picasso a avut o relaţie specială cu Barcelona, oraşul primei sale expoziţii personale (1900). Aici, în cafeneaua "Els Quatre Gats" ("Cei patru motani"), Picasso intra în contact cu "decadentele" influenţe franceze. Doi dintre fondatori - Ramón Casas (1866-1932) şi Santiago Rusinol (1861-1931) - adoptaseră subiectele boemei pariziene dându-le însă o tentă mai întunecată. Tablouri de Casas - "Moulin la Galette"(1890), "Portretul lui Erik Satie"(1891), "Autoportret cu părintele Romeu pe un tandem" (1897) - sau Rusinol - "Cafenea în Montmartre" (1890) - incluse în expoziţie au influenţat clar pictura lui Picasso de dinainte şi din timpul perioadei albastre... Chiar după ce se mută la Paris, Picasso continuă să vină în vacanţe în Catalonia şi verile petrecute în mijlocul peisajului arid, monocromatic şi neregulat de la Gosól au fost determinante în cristalizarea ideilor sale despre descompunerea imaginilor în componente geometrice... Mult mai târziu, în anii în care Barcelona era ultima redută a Spaniei republicane, Picasso pictează Guernica - doar schiţe sunt în expoziţie - şi seria de gravuri inspirate de Goya intitulate "Visul şi minciuna lui Franco".
În 1939, Barcelona intră brusc, ca centru de cultură, într-un con de umbră care va persista câteva zeci de ani. După moartea lui Franco, redevine treptat unul dintre cele mai vii şi originale oraşe europene...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara