Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Actualitatea:
Centrul cipriot al PEN CLUB-ului – 30 de ani de activitate de Elena Lazăr

Centrul cipriot al PEN CLUB-ului a luat fiinţă la Nicosia în 1979. Iniţiativa a aparţinut lui Panos Ioannidis (n. 1935), prozator, dramaturg, poet şi editor, a cărui operă l-a impus ca pe unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai literaturii cipriote actuale. Scriitorul insular cel mai cunoscut astăzi în străinătate, Panos Ioannidis deţine neîntrerupt, de la fondare până în prezent, preşedinţia Centrului cipriot. Dincolo de scopurile principale înscrise în Statutul PEN CLUB, secţia cipriotă a inclus trei obiective suplimentare: promovarea în spaţiu internaţional de opere literare reprezentative aparţinând autorilor ciprioţi, crearea pentru scriitorii ciprioţi a unor posibilităţi de dialog cu confraţi de breaslă din străinătate, întărirea colaborării şi comunicării între membrii Centrului şi cei ai altor organisme literare din insulă. Urmărirea consecventă a acestor deziderate a impus acest for ca una dintre cele mai dinamice prezenţe în viaţa culturală a ţării.

În bilanţul celor trei decenii de activitate figurează publicarea a peste 100 de volume de literatură cipriotă, fie sub formă de antologii, numere speciale de reviste, fie ca monografii dedicate unor prestigioşi scriitori ciprioţi. Din 2000 a fost inaugurată o serie de eseuri semnate de cercetători ai fenomenului literar cipriot şi consacrate unor nume de referinţă din istoria literaturii cipriote. Între 1984 şi 1991 editează anuarul "Cyprus Pen Review", iar din 2003 sub egida sa apare, tot în engleză, trilunarul "In Focus".

Dialogul cu exteriorul a fost asigurat, în paralel cu participarea la manifestările iniţiate de PEN CLUB, prin organizarea în ţară a unor congrese internaţionale la Nicosia, în 1981 (cu tema "Libertate şi creaţie într-o lume zbuciumată"), 1985 ("Critica literară şi traducerea") şi 2004 ("Europa scrie istorie", cu prilejul intrării Ciprului în Uniunea Europeană) şi la Larnaka, în 1996 ("Monumente şi literatură"). Lucrările prezentate în cadrul acestor manifestări au fost publicate în volume de sine stătătoare.

Cel de-al şaselea congres, organizat cu prilejul împlinirii a trei decenii de la fondarea PEN-ului cipriot, desfăşurat între 21 şi 22 noiembrie, în Limasol, oraşul-staţiune turistică din sudul insulei, care se va înfrăţi în curând cu Braşovul, a avut ca obiect "Diplomaţia culturală". Cele 11 comunicări (aparţinând unor reprezentanţi din Franţa, Germania, Grecia, România şi ţara-gazdă), urmate de aprinse dezbateri, au tratat teme de interes general, precum eficienţa politică a diplomaţiei culturale, posibilitatea exercitării diplomaţiei culturale în condiţiile mondializării culturii, diferenţa dintre cultură şi folclor, dintre identitate naţională şi identitate culturală ş.a.

Hristos Yannaras, profesor de filosofie şi diplomaţie culturală la Universitatea Panteion din Atena, autor binecunoscut cititorilor români prin cele cinci titluri apărute în ultimii ani la Editura Anastasia, a prezentat mai multe răspunsuri posibile la întrebarea "cât de realistă poate să fie astăzi o diplomaţie culturală greacă". Eleni Glykatzy-Ahrweiler, bizantinolog de renume internaţional, profesor la Sorbona şi rector, ani în şir, al prestigioasei universităţi, a trecut în revistă problemele diplomaţiei culturale europene. Erato Kozakou Markoulli, fost ministru de Externe al Ciprului, şi Gheorghios Gheorghis, fost ambasador al Ciprului în Grecia (acreditat şi în România), au abordat teme legate de problema cipriotă şi de relaţia diacronică a Ciprului cu ţările europene. Directorul Serviciilor Culturale din Ministerul Educaţiei şi Culturii, Pavlos Paraskevas, a prezentat proiectele culturale ale Ciprului, legate îndeosebi de aniversarea, în 2010, a cincizeci de ani de la dobândirea independenţei statale.

În viziunea orga­ni­za­torilor, cartea şi traduce­rea li­terară reprezintă unul dintre instrumentele cele mai directe, palpabile şi larg accesibile ale di­­plomaţiei culturale. Astfel se explică invitarea a două re­pre­zen­tante ale unor edituri din Germania (Romiosyni) şi România (Editura Omonia), care se ocupă de promovarea literaturii greceşti şi cipriote în ţările lor.

Pe durata congresului au fost organizate două expoziţii cu ediţii realizate de Centrul cipriot al PEN CLUB-ului şi traduceri de literatură cipriotă în limba germană apărute la Editura Romiosyni din Köln. A treia expoziţie, însoţită şi de publicarea în limba engleză a unui catalog, a cuprins ediţii româneşti ale scriitorilor ciprioţi. Din 1959, când apare în România prima traducere, Simfonia cipriotă a lui Thodosis Pieridis (poet care a trăit zece ani la Bucureşti), s-au publicat 20 de titluri, între care figurează 7 plachete poetice (dintre care 3 sunt ediţii bilingve), 5 romane, 2 volume de nuvele. Un loc aparte ocupă cele două cuprinzătoare antologii de poezie (Surâsul Afroditei. Poeţi ciprioţi contemporani, Iaşi, 1995, realizată de Andreas Rados în colaborare cu Leonida Maniu şi Leonidas Rados) şi de nuvelă (Suflet cipriot. Antologia nuvelei cipriote, Bucureşti, 1997, rod al colaborării unui colectiv alcătuit din 9 traducători). 15 din cele 20 de titluri au apărut în ultimii 18 ani, majoritatea la editurile Omonia (în colecţia "Biblioteca de Literatură Neoelenă") şi Meronia (care a iniţiat, în 1999, seria "Biblioteca de Literatură Cipriotă"). Referinţe despre segmentul cipriot al literaturii greceşti pot fi găsite în Panorama literaturii cipriote (Bucureşti, 1999), un dicţionar biografic care oferă o radiografie a producţiei literare insulare timp de zece veacuri.