Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Centenar Toni Halter de Magdalena Popescu-Marin

(1914-1986)

Anul 2014 a fost dedicat de către comunitatea romanşă sursilvană din Val Lumnezia (Grisons, Elveţia) scriitorului ei reprezentativ, Toni Halter, cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la naşterea sa. Scriitorul lumnezian a fost puternic ancorat în problemele societăţii sale, care nu vrea şi nu poate să-l uite.
Citisem câteva din operele sale şi eram curioasă să-l cunosc, ceea ce s-a întâmplat în anul 1986, când un apreciat poet şi om de cultură ladin, Testa Murk, trecut şi el de mult la cele veşnice, m-a prezentat scriitorului sursilvan. Nu bănuiam atunci că numai peste jumătate de an viaţa lui Toni Halter se va stinge în urma unei boli necruţătoare. A fost cel mai entuziast dintre autorii cunoscuţi de perspectiva de a fi traduşi în limba română (unele cărţi ale lui au fost traduse şi în germană), deşi a mărturisit sincer că despre România ştia foarte puţin, dar era bucuros să afle cât mai mult. Sub masca unui om sever, introvertit, se ascundea în realitate un temperament neliniştit, efervescent. S-a interesat de politica, de cultura şi de istoria noastră. Discuţia de neuitat cu Toni Halter a început pe terasa unui local cochet, de unde se vedea în zare un peisaj alpin de neuitat, parcă pictat în aerul transparent, a cărui linişte era tulburată doar de vorbele noastre. În aceeaşi zi ne-a arătat toate locurile semnificative din Vella care l-au inspirat, în primul rând biserica parohială veche, unde, în calitate de dirijor şi organist, a observat cu ochi critic atât adunarea de credincioşi, cât şi pe celebranţii serviciului divin şi unde, în cimitirul care o înconjoară, la numai şase luni de la întâlnirea noastră, îşi găsea odihna eternă. I-am vizitat apoi casa, cu impresionanta bibliotecă, şi ne-am bucurat de ospitalitatea Doamnei Giuseppa Halter, pe care am revăzut-o şi după moartea scriitorului şi care ne-a mărturisit că soţul ei a scris până în ultima clipă şi că a privit lucid şi senin trecerea marelui prag pe care şi l-a regizat fără emoţii.
Toni Halter s-a născut în 20 noiembrie 1914 în enclava alemanică Sursaissa, aşadar într-o regiune de graniţă între idiomul romanic şi cel alemanic, în cătunul Valata, imortalizat în amintirile sale din cartea Departe de Valata. Familia lui îşi avea rădăcinile într-o populaţie de origine alemanică romanizată, venită prin secolul al XVIII-lea în Surselva, din zona Saint-Gall. A urmat şcoala primară în sătucul Surcuolm, a trecut doi ani prin gimnaziul mânăstirii Muster (Disentis), loc preferat de instruire a tinerilor din regiune, dar şi-a încheiat studiile medii la şcoala normală cantonală din Cuera (Chur), obţinând o diplomă de învăţător. A avut scurtă vreme această funcţie la şcoala primară din Vella, dar a plecat să-şi desăvârşească studiile la Fribourg, la universitatea din localitate, preferată în general de tinerii catolici din Surselva. Cu diploma de profesor secundar în buzunar, a revenit în capitala Lumneziei, unde a rămas până la sfârşitul vieţii, dăruindu-şi energia şi talentul în folosul populaţiei romanşe cu care s-a contopit. A fost nu numai profesor, ci şi organist, dirijor de cor, politician şi om al pământului. În după amiaza zilei în care l-am cunoscut, avusese de gând să plece la strânsul fânului de pe o coastă abruptă, activitate care-l ţinea strâns legat de tradiţiile locului şi ale familiei. Pe plan cultural, s-a impus însă ca scriitor, căci de sub pana lui au ieşit opere literare de valoare, traduse şi în limba noastră.
S-a remarcat îndeosebi ca prozator, semnând romane şi culegeri de nuvele, care s-au publicat de-a lungul anilor în numeroase ediţii (Culaun din Crestaulta, Călăreţul de la Greina, Fânul sălbatic, Jurnal eclesiastic, Departe de Valata etc.), dar n-a fost străin nici de dramaturgie (Festivalul de la Porclas, Omul cu halebarda, Generalul Demont etc.) sau de poezie. Versurile lui s-au auzit în multe compoziţii corale romanşe sau au fost recitate în timpul anului jubiliar şi nu numai. Cititorii operei lui Toni Halter s-au întâlnit cu diferite prilejuri, fie să asculte o conferinţă despre scriitorul sărbătorit, urmată de o cină comună, fie să facă o excursie pe urmele călăreţului de la Greina, fie să audieze un concert având o temă inspirată din scrierile autorului. Presa romanşă, ca şi radioul şi televiziunea au marcat evenimentele dedicate scriitorului şi l-au readus frecvent în memoria cititorilor săi.
Sărbătorirea centenarului naşterii lui Toni Halter a avut ca punct culminant frumoasa adunare populară din 25 octombrie 2014, la care am avut bucuria de a participa, în localitatea de reşedinţă a scriitorului, unde, în apropierea casei sale, s-a inaugurat o fântână omagială ce-i va purta numele. Pe această fântână este reprodusă poezia Cântecul apei, devenită şi textul unei compoziţii corale, interpretată cu talent în ziua inaugurării micului monument arhitectural. Cu această ocazie, au vorbit mai mulţi intelectuali romanşi (Martin Cabalzar, Adolf Collemberg ş.a.) despre viaţa şi opera celui omagiat, iar în localul şcolii din Vella s-a lansat a patra ediţie a romanului pentru tineret Culaun din Crestaulta, la care a vorbit Anita Capaul, directoarea Editurii Romanşe. A urmat un program artistic susţinut de elevii şcolilor din localitate, de coruri din regiune şi de alţi iubitori de literatură.
Din opera destul de vastă a scriitorului sursilvan, cititorul român a putut cunoaşte câteva mostre semnificative. Din proza scurtă, nuvelele Fânul sălbatic şi Proprietarul. Dintre romane, am ales Călăreţul de la Greina (apărut în 1991 şi reluat în 1999), o povestire cu iz istoric şi tentă romantică, şi Jurnalul eclesiastic (apărut în 2006), scriere remarcabilă prin valoarea ei filosofică şi literară, care s-a bucurat de o recenzie înţeleaptă, scrisă de Sorin Lavric în România literară. Reflecţiile, uneori critice şi amare din jurnal, i-au atras scriitorului şi faima nemeritată de răzvrătit împotriva ordinii instituţionale a Bisericii. Este suficient însă să-i vizitezi mormântul ca să realizezi adevăratul său crez religios, imprimat pe cruce: „Sunt mulţumit că sunt fiinţă umană şi fericit de a fi creştin”.
Efortul nostru de a face cunoscute valorile incontestabile ale unei mici culturi europene, înrudite prin limbă şi istorie, a fost menţionat cu diferite prilejuri, iar părerea noastră despre Toni Halter a fost dată publicităţii şi la ultimul interviu acordat postului principal de televiziune elveţian DRS, transmis în seara zilei de 27 octombrie 2014.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara