Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ce rămâne? de Cornel Ungureanu

1) Ce rămâne? Cea mai frumoasă carte a anului, cartea lui Mircea Mihăieş despre Faulkner, începe cu întrebarea: ce rămâne? Rămân, în primul rând, cărţile celor care împlinesc proiecte ample, de anvergură, cărţile ce trec de 400 de pagini sau ciclurile romaneşti care trec de 4000 de pagini. Rămâne Bibliografia lui Mircea Muthu, intitulată Europa de sud-est în memoria culturală românească, operă care completează (încheie?) excelentele şi atât de necesarele studii ale lui Mircea Muthu despre sudestul european. Ioan Budai-Deleanu în mărturii antologice, de Ioan Chindriş şi Niculina Iacob, Corespondenţa lui Rebreanu, îngrijită de Nicolae Gheran (şi echipa sa), Colocviile de critică ale revistei Transilvania (1977-1986), ediţie îngrijită de Mircea Braga, Dinu Pillat, Spectacolul rezonanţei, ediţie îngrijită de Monica Pillat şi George Ardeleanu. Petre Poantă realizează o admirabilă istorie culturală a Clujului, iar Irina Petraş o monumentală Promenadă a scriitorilor: unde să (mai) fugim de-acasă? Semnalăm abundenţa dicţionarelor de literatură regională, demne de a schiţa o geografie literară a României: băcăuană (Cornel Galben), bistriţeană (Teodor Tanco), bănăţeană (Alex. Ruja), maramureşeană ş.a.m.d. Mari truditori sau echipe de lucru pun în valoare nu selecţii, ci fertilitatea cultural-spirituală a întregului.

2)În Anul Caragiale trebuie să ne amintim că volumul despre Caragiale a lui Dan C. Mihăilescu apare lângă alte cărţi a lui Dan C. Mihăilescu, privitoare la credinţa sau necredinţa cărturarului, alături de volumele ce ar putea aduna comentariile lui Dan C. din fiecare dimineaţă la Pro Tv. Dintre semnificativele studii despre Caragiale să le numim pe cele semnate de seniorii cercetării, Ştefan Cazimir, Mircea Tomuş, Gelu Negrea, Mircea A. Diaconu. Să mai adăugăm excelenta versiune a scrisorii pierdute, de Eugen Şerbănescu. Lângă centenarul Caragiale, centenarul Steinhardt a animat presa culturală. Numerele speciale ale revistelor, excelenta carte a lui Ioan Pintea, Proximităţi şi mărturisiri, sunt repere în înţelegerea vieţii şi a scrisului unui homo religiosus. Între cărţile cu care înaintăm în buna înţelegere a celor mari, Eliade esotericul (ediţia a doua, revăzută şi adăugită) de Marcel Tolcea propune completări fericite biografiei şi bibliografiei Eliade. Mi se pare demnă de atenţie seria Opera omnia, a Editurii Moldova, coordonator serie Valeriu Stancu, care numără, pentru 2012, câteva zeci de volume. Le reţin pe cele ale unor autori din preajmă, Vasile Dan, Eugen Bunaru, Ion Barb, Remus Valeriu Giorgioni. M-aş bucura dacă Opera omnia (care are şi o serie de proză scurtă: deocamdată am în faţă doar Mic tratat despre arta învierii de Apostol Gurău) ar fi ceva mai selectivă. Eroii care scot întreaga operă pe piaţă riscă să fie văzuţi prin textele lor cele mai proaste. Provincia trimite semnale importante nu doar prin revistele care apar la Satu Mare sau la Piatra Neamţ, ci şi prin liderii care diriguiesc, cu succes, viaţa literară. Adrian Alui Gheorghe recapitulează şansele culturii noastre din bunkerul său de la Piatra Neamţ cu Contribuţii la estetica umbrei, iar George Vulturescu în Cronicar la „Frontiera Poesis” îşi transcrie cronicile literare, mereu necesare, de la revista pe care o dirijează.

3) Volume de poezii demne de atenţie scriu în 2012 Şerban Foarţă (în franţuzeşte), Gheorghe Grigurcu (Ilustrate din amarul târg e un ghid important într-o geografie literară), Nicolae Prelipceanu (La pierderea speranţei splendid volum despre stingere, aduce un ton nou în scrisul lui Nicolae Prelipceanu) Liviu Ioan Stoiciu (Substanţe interzise), Eugen Dorcescu (cu stihuri crepusculare), Ioan Petraş, ritualizând hierofanii. Între tineri, Alexander Stoicovici, Anca Mizumschi, Daniel Silvian Petre, Marius Aldea, Ana Puşcaşu ar putea fi bune repere ale anului. Primul mai realizează antologii, traduce, publică segmente dintr-un roman.
Dacă Ioana Pârvulescu îşi continuă curajoasă aventura de prozator, Simona Sora inaugurează, cu al ei Hotel Universal, o promiţătoare carieră de romancier, ca şi Alexandru Muşină. Eminentul poet şi teoretician propune, în romanul său despre Dracula, câteva importante teme de studiu pentru draculalogi. În drum spre sud e debutul în roman al lui Adrian Romilă, critic literar de nădejde al revistei „Conta”. Anul 2012 trebuie să reţină înaintarea prozastică a lui Gh. Schwartz, care ambiţionează să realizeze cu Cei o sută cel mai vast ciclu romanesc al literaturii noastre. În 2012 a apărut Bastonul contelui, al şaselea volum. Dacă Gh. Schwartz mai are încă până atinge finalul, Paul Eugen Banciu a reuşit cu Piranha şi Singurătatea luminii să încheie ciclul (şapte volume) cu o confesiune întunecată.
Ion Pop nu încheie în 2012 Istoria poeziei româneşti, ci publică deocamdată un volum care pune alături interviurile date de-a lungul unei vieţi şi un altul cu publicistica sa din ultimii ani, amândouă necesare celui care va comenta Istoria poeziei... Copacul din câmpie de Gelu Ionescu poartă mai departe cu graţie şi înţelepciune mesajul unei strălucite generaţii de comentatori de literatură. Un volum masiv al lui Ion Simuţ, Vămile posterităţii. Secvenţe de istorie literară pune alături studiile unui cercetător profesionist, iar unul, şi mai amplu, a lui George Glodeanu cercetează jurnalele intime ale literaturii române. În seria excelentelor documentare consacrate ultimelor decenii a interdicţiilor, Ana Selejan invită la recitirea paginilor din revista „Glasul Patriei” (Un cimitir al elefanţilor în comunism).

4) Cărţile ajung la Timişoara cu dificultate; cele semnate de Dumitru Radu Popescu (Simonetta Berlusconi, O jumătate de moarte), Nicolae Breban (Singura cale) Augustin Buzura (Nici vii, nici morţi), Constantin Cubleşan (Rebreanu) au ajuns, altele, pe care le aşteptam încă din 2011, precum primul volum al Dicţionarului interdisciplinar de terminologie culturală realizat de Mircea Martin sau Mihail Sebastian de Ion Vartic, carte care ar trebui să tragă cortina asupra unor polemici privindu-l pe importantul scriitor, încă nu. Au apărut? N-au apărut? Ne întrebăm câte din cărţile anului 2012 s-au împotmolit prin depozite, câte ar mai trebui să ajungă prin provincii, prin Republica Moldova şi câte din Satu Mare, Iaşi, Chişinău la Timişoara sau la Bucureşti.

5) Evenimente, mari sau mici, au fost şi încă foarte multe. Selectăm câteva. Aşez pe primul loc Colocviul naţional Universitar de Literatură contemporană (ediţia a opta) organizat la Braşov; e o întâlnire a profesioniştilor de azi şi de mâine, lipsită de festivism, care a avut în centrul ei, anul acesta, doi mari scriitori. Întâlnirile internaţionale de la Putna, coordonate de Dan Hăulică (anul acesta dedicate Muntelui), cele două colocvii Steinhardt şi Rebreanu, de la Bistriţa, colocviile Lucian Blaga de la Cluj, Alba Iulia, Lugoj, festivalul Mircea Ivănescu de la Sibiu... Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski au fost, la Timişoara, în centrul unei lansări de cărţi care a prilejuit un colocviu viu despre literatura din Republica Moldova. Ar mai fi evenimentele organizate de Uniunea Scriitorilor, despre care România literară a scris de fiecare dată cu drag.

Dintr-o regretabilă eroare, răspunsul domnului Cornel Ungureanu la ancheta „Ce rămâne?” din numărul 52/2012 a apărut incomplet. Publicăm acum varianta integrală.(Red.)


Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara