Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ce a însemnat pentru mine „Revista Literară Radio“? de Silvia Kerim

Emisiunea asta a însemnat pentru mine una dintre insulele de lumină dintr-un teritoriu plin de încercări, adesea teribile. Teritoriul acesta s-a numit Radio-ul naţional.

Pe-atunci era unit cu televiziunea naţională, aşadar – Radioteleviziunea Română. Am ajuns pe acest teritoriu în Decembrie 1961. Am fost angajată ca redactor în redacţia „Teatru la microfon”, care cuprindea, pe atunci şi „Teatru, la microfon pentru copii”. Acolo, în această redacţie condusă un timp de un intelectual de anvergura lui Pavel Câmpeanu, am învăţat să scriu scenarii pentru teatru la microfon, să traduc şi să adaptez pentru microfon piese de teatru. În acei primi ani ai mei la Radio am fost colegă, printre alţii, cu Catinca Ralea, cu Octavian Paler, cu Dionisie Şincan, străluciţi oameni de radio care onorau alte redacţii. Eram prieteni între noi, ne respectam munca. În redacţia „Teatral” am cunoscut mari regizori de teatru, în frunte cu Sică Alexandrescu, Mihai Zirra, Paul Stratilat. Acolo am cunoscut legende vii ale teatrului românesc – Radu Beligan, Ştefan Ciobotăraşu, Marcel Anghelescu, Giugaru... Acolo, în sala de lectură de la „Teatral” i-am cunoscut şi îndrăgit pe marii actori ai „Generaţiei de aur”, ce aveau să creeze roluri de referinţă în spectacole de referinţă ale „Teatrului la microfon” şi „Teatrului la Microfon pentru copii”. (Vă vine să credeţi că în adaptarea semnată de mine a celebrului basm al lui Frank L. Baum, în spectacolul radiofonic reluat de zeci de ori, Vrăjitorul din Oz era... Fory Etterlé, iar Zâna Albă, care mai şi cânta, era... Clody Berthola?)... După un timp am fost transferată la etajul 6, acolo unde domnea pe-atunci „Direcţia Culturală”. Îndemnată de redactorul acelei antologice emisiuni „Noapte bună, copii” – Mihai Jemăneanu şi încurajată de „şefa secţiei pentru copii”, Mioara Paler, soţia lui Octavian Paler, am descoperit bucuria de a scrie poveşti pentru copii. Poveşti pe care, în mare parte, aveam să le public în primul meu volum de poveşti, Poarta de sticlă.
Am făcut multe emisiuni culturale în acei ani, pe diverse teme, desigur. Sunt mândră şi azi de ele. Niciuna nu s-a constituit în vreun omagiu adus lui Ceauşescu, respectiv partidului comunist român.
În vara lui 1969 a urmat „perioada de deschidere” inaugurată de Ceauşescu întru amăgirea noastră a celor mulţi şi naivi care am crezut că urmează un timp al „socialismului cu faţă umană”. În vara lui 1968 Ceauşescu refuzase să se alăture trupelor sovietice şi celor ale celorlalte ţări socialiste întru înăbuşirea în sânge a „Primăverii de la Praga”, aşa încât am început să credem că şi el are o faţă umană. Credinţa asta a noastră, a naivilor, a durat până în iulie 1971, când dictatorul a trântit peste noi Cortina de Fier a Tezelor sale – cumplite pentru cultura românească.
Aşadar, în vara de „deschidere” 1969, Ioan Grigorescu, scriitorul şi cineastul de excepţie care era atunci, cu rang de ministru, vicepreş edinte al RTV şi-a manifestat dorinţa fierbinte de a relua, după o pauză de câteva decenii, Revista Literară Radio, creată şi însufleţită cândva de poetul Vasile Voiculescu. Mi-a încredinţat mie această extraordinară misiune de a crea, săptămână de săptămână, câte o ediţie a acestei emisiuni. Primele sumare le-am creat, desigur, împreună şi cu şefii de atunci – colegi minunaţi – ai Direcţiei Culturale din acel timp: Iulius Tundrea şi Constantin Vişan. După un timp mi s-a alăturat ca redactor poetul Ion Drăgănoiu.
Primul număr al Revistei a avut următorul sumar: Editorial de Tudor Arghezi, Cronica Ideilor de Vladimir Streinu, Debut prezentat de Miron Radu Paraschivescu, Bloc notes de Eugen Jebeleanu (dacă îmi aduc bine aminte) şi Dialog Internaţional (un interviu cu editorul francez Pierre Seghers, pe care l-a luat, în limba franceză, direct Bucureşti- Paris pe tema poeţilor români publicaţi în editura lui – din biroul nostru de la etajul 6). Vă vine să credeţi? No comment…

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara