Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Cartea anului de Reporter

Lume multă, fum gros de ţigară şi priviri curioase încrucişîndu-se peste mese în aşteptarea începerii festivităţii din Clubul Prometeus, din seara zilei de 19 noiembrie. Juriul României literare, de la stînga la dreapta în privire frontală, e alcătuit din Gabriel Dimisianu, Adriana Bittel, Nicolae Manolescu, Ioana Pârvulescu şi Alex Ştefănescu. Cărţile nominalizate drept candidate la Premiul Cartea Anului sunt descrise succint chiar de membrii juriului. Gabriel Dimisianu se pronunţă asupra Ultimelor iubiri (Ed. Polirom), schiţînd un sugestiv portret autorului: "Virgil Duda era foarte cunoscut publicul român în anii '70, apoi, după plecarea în Israel, prezenţa lui culturală s-a estompat. Virgil Duda este un autor productiv şi discret, calităţi care îndeobşte nu se însoţesc. Ultimele iubiri este o carte bine scrisă şi, prin modul în care tratează povestirea iubirii dintre cele două personaje principale, ea adaugă literaturii române un nou orizont tematic."

Adriana Bittel explică de ce a fost nominalizat romanul Zilele regelui (Ed. Polirom) al lui Filip Florian: "Oricît de strălucitor e debutul unui scriitor, abia a doua carte e hotărîtoare. Ea dovedeşte dacă prima carte a fost o întîmplare fericită sau, dimpotrivă, dacă avem de-a face cu un scriitor de vocaţie şi de cursă lungă. Zilele regelui e proba că Filip Florian e un scriitor de vocaţie. Cartea e bine construită, autorul punînd carne epică pe scheletul unor evenimente istorice din România anilor 1866-1921. Deznodămîntul naraţiunii e surprinzător şi, după cum a fost gîndită cartea, cred că Filip Florian a scris-o cu gîndul la traducerile de care va avea parte în limbile Europei. Aşadar, o carte a cărei temă e destinată publicului occidental." Tot Adriana Bittel va rosti laudatio pentru Ultimele însemnări ale lui Mateiu Caragiale (Ed. Curtea Veche) de Ion Iovan: "Autorul cărţii este o excepţie prin el însuşi. Emotiv, timid şi retras, Ion Iovan este cel mai puţin orgolios autor pe care îl ştiu, trăsătura rarisimă în această lume a vanităţilor uriaşe, cum este literatură română. Ion Iovan e agorafob, dar nu mizantrop. Mi-a mărturisit că nu a venit la ceremonia decernării premiilor de teamă ca, din cauza emoţiilor, să nu facă un accident cardiac. Consider cartea drept un eveniment editorial care va avea parte de multe ediţii, întrucît Ion Iovan este un profund cunoscător al lumii şi literaturii lui Mateiu Caragiale."

Nicolae Manolescu face prezentarea cărţii Iluziile literaturii române (Ed. Cartea Românească) de Eugen Negrici: "Vă mărturisesc că volumul m-a enervat, ceea ce o notă bună pentru autor, căci meritul principal al cărţii este că e contestabilă. Dacă aş fi citit-o înainte să-mi scriu Istoria critică a literaturii române, probabil că n-aş mai fi scris-o, sau aş fi scris-o altfel. Una peste alta, e bine ca din cînd în cînd să apară cineva care să toarne un duş rece peste capetele înfierbântate din literatura noastră. E bine să apară cineva care să ne arate cu degetul iluziile şi imaginea falsă pe care o avem despre noi. Mesajul cărţii lui Negrici e unul singur: "nu trebuie să ne credem mai mari decît suntem". Şi, chiar dacă nu-i împărătăşesc opiniile, e bine ca astfel de cărţi să apară. Ne mai lecuiesc de false entuziasme şi de false resurecţii ale protocronismului românesc."

Ioana Pârvulescu despre romanul Cu inima smulsă din piept (Ed. Humanitas) de Radu Paraschivescu "Radu Paraschivescu are privilegiul de a fi talentat în mai multe domenii. Poate fi scriitor, gazetar, traducător sau editor, şi de fiecare dată e la fel de înzestrat. Însuşire care, în lumea noastră literară, poate părea suspectă, fiindcă suntem înclinaţi să vedem în polivalenţă un semn de superficialitate. Nu e cazul lui Radu Paraschivescu, care e bun în tot ce face. Iar romanul Cu inima smulsă din piept îmi confirmă judecata. Cartea e scrisă de un romancier adevărat care împinge virtuozitatea stilistică pînă la pragul artei adevărate."

Alex Ştefănescu ne introduce în lumea fictivă a cărţii Fantoma din moară (Ed. Polirom) de Doina Ruşti. "Am să încep prin a face "istoria critică" a relaţiei mele cu scrisul Doinei Ruşti. Primul ei roman, Omuleţul roşu, l-am comentat foarte sever întrucît era într-o oarecare măsură un roman cu cheie. În schimb al doilea roman, Zogru, mi-a provocat admiraţia, graţie artei cu care autoarea descria multiplele întrupări ale unei spirit care, trecînd succesiv prin pielea mai multor personaje, le împrumuta de fiecare dată identitatea. I-am admirat autoarei tăietura stilistică şi arta suspansului narativ. Acum, cu Fantoma din moară, Doina Ruşti îşi arată din nou talentul neobişnuit. Personajul principal, Adela Nicolescu, descoperă într-o librărie o carte despre propria ei viaţă, şi de aici un şir imprevizibil de evenimente şi trăiri stranii. Îi doresc autoarei să nu-şi epuizeze inspiraţia şi nici darul de a imagina situaţii nefireşti şi tocmai de aceea fascinante."

După rostirea judecăţilor critice, juriul îşi anunţă decizia: Premiul Cartea Anului se decernează lui Eugen Negrici pentru Iluziile literaturii române. Autorul, în scurta luare de cuvînt de după primirea premiului: "Nu am vrut să judec, ci să descriu situaţii, contexte şi cazuri particulare din literatura română. Am vrut să-i fac pe literaţi să se vadă cu un ochi critic, şi nu complezent."



Aşa s-a desfăşurat, la Clubul Preometeus, întrunirea colectivului României literare şi decernarea premiului Cartea Anului. A fost cea de-a şaptea ediţie. Nu ne rămîne decît să sperăm la cel puţin încă pe atîtea. Sau, dacă ne lăsăm molipsiţi de optimismul lui Nicolae Manolescu în faţa lui Gabriel Dimisianu (,Dimi, noi, care suntem cei mai tineri de aici, vom prinde şi a 20-a ediţie, nu-i aşa?"), atunci putem fi siguri că ne aşteaptă vremuri lungi şi frumoase.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara