Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Bulandra versus Abadía de Luminiţa Voina-Răuţ

În perioada 5-19 martie 2007, Teatrul Bulandra, în calitatea sa de teatru membru al Uniunii Teatrelor din Europa a fost invitat să prezinte la Teatrul Abadía din Madrid spectacolul Triumful dragostei de Marivaux, în regia lui Alexandru Darie, iar la Corral de Comedias din Alcalá de Henares spectacolul Măscăriciul după texte de Cehov, în regia lui Horaţiu Mălăele. Este un schimb cultural, urmând ca teatrul spaniol să fie prezent pe scenele bucureştene în toamna acestui an. Teatrul Abadía, creat pe 14 februarie 1995 la iniţiativa guvernului Comunităţii Autonome din Madrid şi a lui José Luis Gómez, regizor şi actor renumit, este un teatru de repertoriu, beneficiind de două spaţii de joc, situate într-o veche abaţie înălţată într-un cartier tipic madrilen: sala Juan de la Cruz, purtând numele poetului vizionar, cu o capacitate de 190 de locuri, şi sala José Lui Alonso, omagiind importantul regizor spaniol, având 290 de locuri. Formula după care funcţionează Teatrul Abadía, nu foarte obişnuită în Spania, este următoarea: o fundaţie privată, al cărei patronat este reprezentat pe trei nivele de administraţia spaniolă - autonomă: Comunitatea din Madrid, centrală: Ministerul Culturii şi locală: Primăria madrilenă. De la inaugurarea teatrului s-au prezentat 25 de spectacole, producţii proprii, autorii contemporani alternând cu cei clasici, montările fiind semnate de regizori importanţi, unii dintre ei fiind actori şi dramaturgi celebri ca: José Luis Gómez, Ernesto Caballero, Antonio Álamo, Joaquin Hinojosa etc. Din 2005, Abadía a preluat şi Corral de Comedias, un teatru construit în 1601 - cu numai patru ani înainte ca Miguel de Cervantes să-l facă celebru pe al său Don Quijote - care a funcţionat fără întrerupere timp de 350 de ani ca spaţiu scenic, fiind reabilitat şi reinaugurat în 2005, cu un concert susţinut de Jordi Savall pe muzică din epoca lui Cervantes. Printre ultimele proiecte de la Abadía figurează: Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O'Neill, Raport pentru Academie de José Luis Gómez şi Play Strindberg de Friedrich Dürrenmatt. Din 1998, Teatro de la Abadía e membru UTE, invitând numeroase companii şi personalităţi din lumea teatrului: Berliner Ensemble, Piccolo Teatro, Théâtre Vidy-Lausanne, Jacques Lecoq, Dario Fo, Oskaras Korsunovas. Teatrul Bulandra a fost aşadar onorat de invitaţie, bucurându-se în prima săptămână de spaţiul abaţiei; un spaţiu care degaja încă de la intrare, vorba arhitectului Octavian Neculai, realizatorul decorurilor la Triumful dragostei, o energie deosebită. Fundal şi pereţi negri, ferestre închise, înălţime şi adâncime generoasă, ceva straniu şi tulburător plutind în aer, ca de altminteri în orice lăcaş de cult, fie el şi unul dezafectat. Treptat, acest spaţiu întunecat a căpătat o altă valenţă, panourile albe, grădina din fundal, oglinda, toate conferindu-i o aură anume, cu amploare şi luminozitate, amfitrionii spanioli abia reuşind să-şi mai recunoască teatrul. Ziarul El País, din 8 martie, titra: Soseşte în Spania curtea magică a Teatrului Bulandra. Un articol pe jumătate de pagină vorbea despre legendara trupă românească în termeni elogioşi: "În mod inexplicabil, în această eră a festivalurilor, redescoperirilor şi globalizării scenice, Teatrul Bulandra din Bucureşti - o adevărată instituţie de la înfiinţarea ei în 1947 - n-a fost văzut în Spania, deşi a fost prezent în alte ţări de limbă spa­nio­lă şi, fireşte, în multe alte locuri din Europa... Pentru Darie, cuvântul marivaudage înseamnă un amestec perfect dozat, aproape chimic, între erotism, comedie crudă şi muzică. Iar scenografia lui Neculai foloseşte doar culoarea albă, arătând paturi, dulapuri, cărţi şi tot felul de obiecte dintr-o sticlă translucidă, care creează o lume imaterială." Au urmat patru reprezentaţii - pe 8, 9, 10 şi 11 martie - cu subtitrare în limba română, publicul spaniol ovaţionând în final minute în şir regalul actoricesc oferit de Manuela Ciucur, Rodica Lazăr, Clara Vodă, Marian Râlea, Adrian Ciobanu, Vlad Zamfirescu şi Daniel Popa. Duminică 11 martie, printre spectatori s-a aflat şi celebrul scriitor peruan Mario Vargas Llosa. Prezent doar pentru câteva zile la Madrid, fiind numit în juriul care decerna premiul anual al prestigioasei edituri Alfaguara, Vargas Llosa şi-a găsit timp pentru vechea lui pasiune: teatrul. Triumful dragostei l-a impresionat, felicitându-i personal pe creatorii spectacolului şi ducân­du-se la cabine să vorbească cu actorii. Llosa însuşi fusese de curând actor într-o piesă prezentată la Festivalul de la Mérida, Odiseu şi Penelopa, el întruchipându-l pe Odiseu, iar actriţa Aitana Sánchez Gijón jucând-o pe Penelopa, într-o montare semnată de Joan Ollé şi o scenografie purtând semnătura lui Frederic Amat. Din toată această experienţă s-a născut un volum intitulat chiar Odiseo y Penelope, semnat Mario Vargas Llosa, pe care autorul a avut bunăvoinţa să mi-l încredinţeze spre traducere şi, de ce nu, spre o eventuală montare în România. E un text incitant, deosebit, care sunt convinsă că-i va tenta şi pe regizorii români. În prezent, lu­crea­ză la o adaptare după O mie şi una de nopţi. "Alt autor ano­nim, altă călătorie", afirmă Llosa. "În adaptarea mea vor fi două personaje, regele şi Şeherezada, o versiune minimalistă pentru doi actori, pe care doresc s-o prezint în premieră la Festivalul de la Granada din 2008". Corral de Comedias a găzduit în cea de-a doua săptămână spectacolul conceput de Horaţiu Mălăele şi Nicolae Urs, după texte de Cehov, Măscăriciul. Ziarul El Mercado scria pe 15 martie: "Românii care locuiesc în Alcalá vor avea prilejul să urmărească un spectacol în limba lor maternă, iar spaniolii vor aprecia şi înţelege altfel cultura est-europeană". Alcalá de Henares este un oraş-Patrimoniu al Umanităţii din 1998, păstrând câteva dintre cele mai valoroase monumente istorice din Spania. Urbea, transformată din secolul al XV-lea, o dată cu înfiinţarea Universităţii din Alcalá, a fost declarată de UNESCO primul model de oraş universitar din Evul Mediu. Alcalá de Henares găzduieşte casa natală a lui Cervantes, mănăstirea San Bernardo, unul dintre cele mai vechi spitale din Peninsula Iberică, creat în 1483 şi funcţionând până în zilele noastre, Palatul Laredo şi mai ales Universitatea, datând din 1499, în aula căreia se decernează anual Premiul Cervantes, considerat Premiul Nobel al Literelor spaniole. Cele două reprezentaţii, pe 17 şi 18 martie cu Măscăriciul, subtitrate în limba română, au fost primite cu entuziasm de publicul fericit să redescopere ce înseamnă lecţia de teatru, o lecţie magistrală purtând semnătura: Horaţiu Mălăele şi Nicolae Urs. La aplauze, actorii s-au jucat, salutând publicul fie de pe scena cu haine aruncate pe jos, sfeşnice şi un vechi patefon, fie de sub scenă, acolo unde totul te ducea cu câteva secole în urmă, pietrişul de pe vremuri, un butoi, chiar un ghizd uitat de puţ... La sfârşit, luminile s-au stins, dar spectatorii s-au adunat în faţa teatrului, pândindu-i pe actori pentru un autograf. Şi pentru a-i ruga să revină în Spania. Cât mai des şi cu cât mai multe spectacole. De altfel, Ducu Darie a anunţat: vor mai urma turnee în Spania, cu alte montări din repertoriul teatrului, din Cehov, din Gogol; important e că primul pas a fost făcut, Espana te espera Rumanía, Olé, vorba spectatorilor...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara