Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Brenda Walker - o englezoaică românizată de Antoaneta Ralian


De curînd, la începutul lunii mai a anului 2001, cînd a avut loc la Cluj-Napoca Festivalul Lucian Blaga, a fost lansată masiva şi superba culegere Complete Poetical Works of Lucian Blaga - operele lirice complete ale lui Blaga, traduse în limba engleză. Prima traducere integrală a poemelor blagiene. Traducere realizată de Brenda Walker cu Stelian Apostolescu şi editată în condiţii grafice absolut occidentale (stîrnindu-ţi plăcută surprindere şi mîndrie cînd constaţi că a fost totuşi tipărită la Bucureşti) de către Centrul pentru Studii Române UNESCO. Volum alcătuit ştiinţific, după ediţia de poeme complete publicată în 1995 de Editura Humanitas, introdus de un cuvînt înainte al lui Mircea Borcilă, de note cu caracter de confesiune artistică ale Brendei Walker şi ale lui Stelian Apostolescu, un cuprinzător tabel bio-bibliografic semnat de Magda Theodorescu şi un amplu, aprofundat studiu asupra operei blagiene, privită din perspectiva insolită a românologului american, specialist în Blaga, Keith Hitchins.
Brenda Walker, alături de Stelian Apostolescu, - cel care, aşa cum afirmă ea în notele introductive, i-a explicat "ideile lui Blaga, asociaţiile, vechile tradiţii româneşti care-mi erau necunoscute" - a lucrat timp de trei ani la traducerea celor treisprezece cărţi de poezii. Un efort, în primul rînd de apropriere, de captare a esenţelor, aşa cum spune singură, "cosmice, pămînteşti, mitice, legendare, istorice" ale lui Blaga, şi apoi de transpunere a lor în muzica unei limbi neînrudite sintactic sau lexic cu româna. Sensibilitatea şi intuiţia ei de poetă, îndelunga experienţă de traducătoare au ajutat-o să sesizeze, să perceapă printr-un al şaselea simţ, să recunoască insesizabilul şi inefabilul, acel zeitgeist al liricii blagiene şi să recurgă la echivalări neechivoce, nereducţioniste, nedilatante sau diluante. Cu respect, cu reverenţă pentru ideatică, pentru muzicalitate şi prozodie.
Prezenţa Brendei Walker la festival cu traducerea din Blaga se aliniază unei tradiţii: a fost prezentă aproape la toate festivalurile internaţionale de poezie din România, de cele mai multe ori cu volume substanţiale de traduceri din poeţii români sau cu volume festive, omagiale, ca, de pildă, feericul In Celebration of Eminescu, apărut cu prilejul centenarului, tradus de Brenda Walker şi Horia Florian Popescu, onirizat de desenele lui Sabin Bălaşa şi publicat în Anglia, în propria ei editură, "Forest Books".
Participarea activă şi productivă a Brendei la festivalurile româneşti, a fost încununată cu Premiul Festivalului Internaţional din Cluj pentru traducere şi publicare (1990), Premiul Festivalului Internaţional din Alba Iulia pentru traducerea Poemele luminii de Blaga (1996) şi tot a aceluiaşi festival pentru răspîndirea literaturii române în străinătate (2000), Premiul Uniunii Scriitorilor (1990), Brevetul şi medalia comemorativă acordate de Preşedintele Emil Constantinescu pentru traducerea poeziilor lui Eminescu şi difuzarea a 6000 de exemplare din volumul In Celebration of Eminescu în ţările de limbă engleză (2000), Premiul Festivalului Internaţional din Cluj pentru traducerea operei poetice complete a lui Blaga (2000), acordarea titlului de membru onorific al Asociaţiei Scriitorilor din Chişinău. Distincţii care se adaugă la cele englezeşti, New Venture Award from Women in Publishing (Premiu pentru editorii femei - 1987) şi Howard Sergant Award for Services to Poetry (1990).
De aproape douăzeci de ani, Brenda Walker a devenit o figură familiară în cercurile literare din România, ca editoare, traducătoare şi poetă. Familiară, pentru că fiecare ipostază a acestui triptic e legată strîns de viaţa literară din România pre- şi post- 1989.
În 1984 a înfiinţat la Londra Editura "Forest Books", care a funcţionat pînă în 1999, adică pînă după ce Brenda s-a mutat definitiv la Bucureşti.
Deşi nu avea experienţă editorială, ci numai o arzătoare pasiune, o scăpărătoare putere de iniţiativă şi un rafinat gust literar, Brenda a editat în "Forest Books" zeci de traduceri din literatura de pretutindeni, din Taiwan pînă în Sri Lanka şi Emiratele Unite, din Statele Unite şi Franţa pînă la Cercul Arctic sau Islanda. Înarmată cu un simţ sigur al selecţiei, a publicat autori de primă mînă, printre care şi pe poloneza Wislava Symborska, cea care, ulterior, a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru literatură (1996). Şi în caleidoscopicul catalog al Editurii "Forest Books", scriitorii români, majoritatea traduşi chiar de Brenda Walker, ating procentul cel mai consistent.
Activitatea Brendei Walker, situîndu-se între "multum" şi "multa", face ca înşiruirile lungi să fie inevitabile. Astfel, încă din anul înfiinţării editura "Forest Books" a publicat o Antologie a poeziei contemporane române, urmată, anual, bianual, de volume individuale de versuri ale lui Marin Sorescu, Mircea Dinescu, Ion Stoica, Nichita Stănescu, Maria Banuş, Nina Cassian (puternic susţinută şi chiar găzduită de Brenda în primii ei ani de exil), trei piese de Marin Sorescu, versuri de Ion Milos, Ion Caraion, o Antologie a poetelor românce contemporane (Silent Voices), o Antologie a poeţilor tineri dintr-o Românie nouă şi multe, multe altele.
La traducerea şi editarea scriitorilor români se adaugă numeroasele ei lecturi de popularizare (de exemplu lecturi din poezia românească la London University SSEES - 1986 şi 1989 la BBC), turnee de lecturi de poezie organizate pentru Nina Cassian (1988), Marin Sorescu (la Barbican Centre 1985 şi 1987), Mircea Dinescu şi Ana Blandiana (1987).
Ca poetă, Brenda Walker este autoarea cîtorva cărţi, dintre care cea mai elocventă pentru trăirile gingaşe, sentimentale, ale autoarei - fiindcă îndărătul vitalităţii frenetice şi a energiei ei efervescente se ascunde o seducătoare feminitate şi o învăluitoare căldură umană - este volumul Jocurile minţii (Mind Games). Notaţii poetice impresioniste, creionate cu o spontaneitate de tentă adolescentină, temperată însă cu delicateţe şi discreţie. Tuşe pastelate, pianissime şi un fortissime. Străbătute de rezonanţa cristalină a sincerităţii. Dar şi în acest volum România e pregnant prezentă: un capitol întreg intitulat The Romanian Sequence cuprinde impresii, asociaţii, meditaţii inspirate de peisajul românesc, de crîmpeie de viaţă românească: toamna la Bucureşti, încremenirea pe muchea timpului printre ruinele de la Istria, o cină în grădina restaurantului Uniunii Scriitorilor în care "Degete diafane de femei atîrnă din platani", şi multe altele. Şi tot în acest capitol, un ciclu de opt poeme: Omagiu lui Mihai Eminescu, izvorîte din impactul întîlnirii traducătoarei cu opera poetului; un Eminescu care, în imaginaţia poetei spune: "Descoperiţi-mă, dacă puteţi, printre făpturile din poemele mele,/ Muritor sau nemuritor, cîrmuitor sau cîrmuit".
În legătură cu poezia Brendei Walker, o amintire personală: în timpul ceauşismului acut, i-am tradus şi am publicat în "Luceafărul", de atunci, o poezie scrisă în urma unei vizite la Bucureşti, şi care a făcut vîlvă în lumea literară datorită "şopîrlelor" scăpate la cenzură: o vedere din avion a Carpaţilor: "O, trufaşă cunună a Carpaţilor.../ Îmi aminteşti de un schelet glaciar/ Coloana vertebrală a unei gigantice fosile/ Cum să vă dezgrop de sub zăpezi?.../ O, de-ar putea ţîşni propria voastră căldură,/ zăpada s-ar mistui ca şi cum n-ar fi fost/ Dar an după an aşteptaţi răbdători,/ Cufundaţi în tăcere de moarte/... Sperînd că natura va răspunde cîndva rugilor voastre".
De doi ani de zile, după ce şi-a încheiat multiplele îndatoriri familiale, şi-a lichidat editura şi şi-a vîndut spaţioasa şi frumoasa casă londoneză, Brenda Walker s-a mutat la Bucureşti. Pentru că aici are mai mulţi prieteni decît la Londra (are, într-adevăr, legiuni întregi de prieteni); pentru că aici se simte bine, pentru că aici se regăseşte. Poate că într-o viaţă anterioară a fost româncă. Şi-a cumpărat casă în Bucureşti şi a devenit o englezoaică românizată. Dar abia acum, în ceea ce ar fi trebuit să fie perioada amintirilor placid nostalgice şi a odihnei satisfăcute, Brenda, care deţine taina multiplicării, sciziparităţii timpului, se distribuie generos şi pasionat în cele mai felurite şi mai pitoreşti îndeletniciri. Ca un personaj pico-mirandolesc ce e, continuă să traducă pentru Fundaţia Culturală Română şi să supervizeze textele în limba engleză ale Fundaţiei şi ale Ministerului Culturii, examinează candidaţii la bursele British Council predă ore de educaţie, muzică şi dans la Şcoala Americană (printre altele, Brenda e licenţiată şi a unor şcoli superioare de muzică şi dans), dă interviuri la radio sau în publicaţii (vezi amplul interviu cu Mihai Cimpoi, intitulat Timp şi Time, publicat în volumul Eminescu - Mă topesc în flăcări - 2000); pictează cu destul talent şi dăruire; ia lecţii de compoziţie şi compune la un pian electronic o muzică suav-stranie; după principiul anglo-saxon "Do it yourself" îşi lipeşte singură tapetul şi faianţa în casă; are cinci copii şi nouă nepoţi şi aproape lunar zboară ba în Dubai unde se găseşte o parte din familie, ba în diferite colţuri ale Angliei unde sunt stabiliţi ceilalţi; are fini în Bucureşti pe care-i plimbă în toată ţara; zboară mereu la Oradea, la Cluj, la Sibiu sau oriunde e invitată la conferinţe, simpozioane, festivaluri; salvează de la moarte cîini maidanezi. Şi, mai ales, sfidînd cu brio timpul (da, imună şi la "Timp" şi la "Time"), e tînără, avidă de viaţă, dă petreceri, dansează ca o fetişcană modernă şi... trăieşte - nepericulos dar frumos.