Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Eveniment:
Bornele unei recuperări literare: Festivalul Bucureşti-Chişinău-Orheiul Vechi de Vitalie Ciobanu

Un festival de literatură cu participarea scriitorilor de pe ambele maluri ale Prutului atinge mai multe fibre sensibile, suscită interpretări dincolo de evenimentul cultural propriu-zis.
Un festival ce se adaugă noianului de manifestaţii organizate de Uniunea Scriitorilor din România, dar în acelaşi timp diferit prin locul desfăşurării lui şi prin momentul – nu cel calendaristic, ci istoric – ales. Pe 20-21 iunie 2014, la Chişinău s-a adunat o numeroasă echipă de scriitori din întreaga ţară – Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Timişoara, Arad, Oradea, Botoşani, Cluj, Bacău… Niciodată, după ştiinţa mea, nu a „debarcat” în Basarabia un desant atât de numeros de scriitori români, de confraţi pe care am avut bucuria să-i reîntâlnesc după o lungă perioadă, pe unii nemaivăzându-i din legendarii ani ‘90.
Acest eveniment mi-a adus în minte un episod oarecum asemănător, de-acum câţiva ani, când l-am avut oaspete la Chişinău pe Adam Michnik. Nu se poate face o comparaţie, dar starea de spirit pe care am trăit-o atunci merită a fi evocată. Se întâmpla în mai 2009, în săptămânile ce au urmat represaliilor comuniste împotriva tinerilor protestatari de la 7 aprilie, când Moldova părea să reintre în tunelul dictaturii. România era declarată stat inamic, frontiera închisă, ambasadorul român de la Chişinău expulzat, ziariştii de la Bucureşti primiseră interdicţie să intre în Moldova, se introdusese regimul de vize. Ei bine, în acel context dramatic, de Gulag în rapidă şi halucinantă reconstituire, vizita lui Michnik (invitat cu mult timp înainte de o universitate din Chişinău) căpăta, subit, o aură de excepţionalitate. L-am privit atunci pe fostul disident polonez ca pe un mesager al lumii libere, ca pe o promisiune (dacă nu şi o garanţie) că vom evita o nouă „cortină de fier” între noi şi Europa.
Contextul în care soseau de data aceasta la Chişinău scriitorii români era, la fel, oarecum ambiguu: pe de o parte, preconizata semnare a Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană (care s-a şi întâmplat o săptămână mai târziu, pe 27 iunie 2014, la Bruxelles), pe de altă parte, războiul ruso-ucrainean, cu şanse mari să aprindă şi „fitilul” din Transnistria.
Iniţiativa Festivalului Bucureşti - Chişinău - Orheiul Vechi aparţine Filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România. Dorinţa, exprimată la Adunarea Generală a acesteia, din octombrie 2013, era să se realizeze o manifestaţie literară comună, de amploare, în Basarabia. „Două state – o literatură”, acesta a şi fost genericul Colocviului ţinut în prima zi la Casa Scriitorilor din Chişinău. Două state, două realităţi politice, dar aşa cum spunea Varujan Vosganian, prezent la dezbateri: „pentru români de cele mai multe ori harta literaturii a fost mai vastă decât harta geografică, aceasta din urmă fiind mai tot timpul convenţională, arbitrară şi nedreaptă.” Şi atunci întrebarea fundamentală este: se poate dispensa literatura română de scriitorii basarabeni, de particularităţile scrisului lor, modelat/deformat (depinde de texte şi de privirea celui care le analizează) de privaţiuni politice, de rezistenţa lor la asaltul ideologic rusosovietic asupra limbii române şi identităţii naţionale? Va exista mereu un ecart, dacă nu un decalaj, între literatura din ţară şi cea din stânga Prutului, indusă de condiţiile istorice diferite, un ecart pe care cei mai talentaţi scriitori basarabeni îl pot depăşi sau sublima, valorizând diferenţa, aducând patrimoniului literar românesc o dimensiune inedită, şi anume: condiţia vieţii la lizieră, avatarurile existenţei într-o zonă ameninţată. Şi cred că ar fi în stare să propună deopotrivă o „literatură a frontierei”, ca topos specific, haşurat, şi o literatură de frontieră: una a stărilorlimită prin care trece eul creator, confruntat cu grave dileme de identitate personală şi ale relaţiei sale cu oamenii, morala, memoria şi universul.
În marja acestor idei au vorbit colegii de la Chişinău – Arcadie Suceveanu, Leo Butnaru, Maria Şleahtiţchi, Emilian Galaicu-Păun, Maria Pilchin ş.a., care au exprimat judecăţi, aspiraţii, frustrări şi interpretări legate de receptarea literaturii basarabene. Mihai Zamfir a dorit să propună o perspectivă mai calmă asupra raportului „margine şi centru”, epurată de tresele fatalităţii: „E regretabil că Basarabia a fost smulsă din România şi obligată să aibă un parcurs special. Gândiţi-vă însă că în Europa mai există comunităţi şi teritorii de aceeaşi limbă, dar care nu trăiesc această situaţie ca pe o dramă”. E adevărat că, în acele teritorii, mai la Vest de noi, a observat domnul Zamfir, nu s-a mers până acolo încât să se decreteze limbi precum „austriaca” şi „germana”, aşa cum au făcut-o ruşii inventând „limba moldovenească”. „Totuşi, idealul scriitorilor români, al intelectualilor români ar trebui să fie ca povestea asta a statului să nu mai aibă o aşa de mare importanţă. Limba şi cultura sunt mai puternice decât statul. Dacă eşti aderent la o anumită limbă şi la o anumită cultură, eşti aderent la un anumit spirit de civilizaţie. Şi spiritul de civilizaţie te conduce mai mult decât împărţirea ocazională în regiuni sau în regimuri politice.”
E greu să împaci acest ideal relaxat, de tip occidental, susţinut printr-un grad înalt de siguranţă şi prosperitate, cu pericolele de care este pândită Basarabia, pentru care Unirea înseamnă singura garanţie că-şi poate salva identitatea naţională şi asigura viitorul european. Poate de aceea Gabriel Chifu a venit cu un „amendament” la dezideratul exprimat de Mihai Zamfir: „Republica Moldova se află încă în umbra URSS. Pentru acest motiv, literatura română din ţară şi scriitorii români au o datorie faţă de colegii lor din Basarabia care au avut un destin mult mai complicat decât al nostru. Sper ca întâlnirea noastră să aibă efecte benefice pentru cunoaşterea reciprocă, una de compatibilizare a celor două realităţi, care ar trebui să se transforme nu doar metaforic într-o singură realitate.”
Şi festivalul basarabean a contribuit din plin la compatibilizarea celor „două maluri” ale literaturii române, graţie atmosferei de comuniune între scriitori. Lecturile publice, organizate la două universităţi din Chişinău, excursia la situl arheologic de la Orheiul Vechi, cu peisajul mirific al Răutului (descris în romanele lui Sadoveanu şi acum desfăşurat „pe viu”, ca o imensă diagramă sub ochii noştri), cu stânci abrupte şi caverne care i-au adăpostit pe localnici, din vremuri străvechi, de năvălirile barbare; schitul călugăresc de la Butuceni; apoi Turnirul poetic de la Biserica „Sfânta Maria”, avându-l câştigător pe Traian Ştef cu tulburătorul său Poem cu Andrei (dedicat memoriei lui Andrei Bodiu), pentru care a obţinut diploma de laureat şi un tablou executat de artistul plastic basarabean Anatol Danilişin, tot acolo s-au decernat şi Premiile Filialei Chişinău a USR – lui Arcadie Suceveanu şi Dumitru Crudu; în fine, „plonjonul” în vestitele crame de la Cricova şi, fireşte, discuţiile libere între confraţi – toate acestea au clădit impresii, au modelat amintiri comune, care vor stimula relaţii şi contacte literare, vor precipita colaborări între reviste, autori şi edituri.
Un gest frumos de integrare literară l-a făcut revista „Viaţa Românească”, publicând în avanpremiera Festivalului un dosar de „Pagini Basarabene” (în nr. 3-4/2014), cu poeţi, eseişti şi prozatori de la Chişinău. Mulţumim colegilor Nicolae Prelipceanu (redactor- şef) şi Marian Drăghici (redactor-şef adjunct), pentru constanta lor preocupare de a susţine şi promova literatura basarabeană.
Festivalul nu s-ar fi putut organiza, desigur, fără o strânsă colaborare între Filiala Chişinău a USR (preşedinte Leo Butnaru – „amfitrionul” atent, grijuliu, aflat mereu pe fază) şi Uniunea Scriitorilor din Moldova (preşedinte Arcadie Suceveanu).
Aş vrea să remarc, de asemenea, eficienţa „echipei tehnice” de la Bucureşti – doamna Steluţa Pahonţu şi domnul Ion Pahonţu – care au vegheat la buna şi ordonata desfăşurare a programului.
Sponsorul principal al festivalului a fost Institutul Cultural Român, reprezentat de Valeriu Matei (director ICR „Mihai Eminescu” din Chişinău) şi Nichita Danilov (director-adjunct), care au reuşit să-şi pună între paranteze obligaţiile administrative, pentru a participa la dezbateri şi recitaluri poetice…
Ediţia inaugurală a Festivalului Bucureşti - Chişinău - Orheiul Vechi a produs deja comentarii şi observaţii critice. „Mai mult dialog, mai multă comunicare cu publicul, mai multă mediatizare, mai multă libertate de mişcare, mi-a mărturisit Ruxandra Cesereanu, aflată prima dată în Basarabia. Aş fi vrut să am timp suficient să văd Chişinăul – un oraş foarte frumos, foarte verde –, de ce n-am fi mers să susţinem un recital la Lacul Morilor, de exemplu? Poezia trebuie scoasă din spaţii convenţionale, de la Uniunea Scriitorilor, şi dusă în pub-uri, cafenele, pe alei, în locuri publice”. „Se poate face şi un salon al cărţii de poezie, a sugerat la rândul său Gellu Dorian, derulat în paralel cu festivalul”. La fel de interesantă, adăugăm noi, ar fi ideea unei interferenţe a artelor. Un început în acest sens l-a constituit invitarea actorului Constantin Chiriac de la Sibiu, care a susţinut recitaluri poetice într-o catedrală din Chişinău şi la Teatrul Naţional. Se poate face şi o proiecţie de filme româneşti din „epoca nouă” etc. Cu singura condiţie de a evita aglomerarea sufocantă de evenimente şi acţiuni.
Festivalul basarabean, care tocmai şi-a bifat prima ediţie, îşi va căpăta o identitate proprie, distinctă, dacă va fi scos din tiparele consacrate. Simpla „trecere a Prutului” a unei acţiuni organizate sub egida USR ar trebui să însemne mai mult decât o „recuperare teritorială”, să fie un adevărat festin al culturii române.

______________
Participanţi din România: Radu Aldulescu, Aurel Maria Baros, Hanna Bota, Ruxandra Cesereanu, Gabriel Chifu, Petru Cimpoeşu, Dan Cristea, Nichita Danilov, Simona-Grazia Dima, Marian Drăghici, Gellu Dorian, Dumitru Augustin Doman, Carolina Ilica, Ion Tudor Iovian, Ioan Lascu, Adrian Lesenciuc, Angelo Mitchievici, Ioan Moldovan, Eugeniu Nistor, Victor Olaru, Victor Gh. Stan, Traian Ştef, Varujan Vosganian, Mihai Zamfir.
Participanţi din Basarabia: Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Maria Şleahtiţchi, Vasile Gârneţ, Grigore Chiper, Teo Chiriac, Nicolae Spătaru, Emilian Galaicu-Păun, Vlad Zbârciog, Nicolae Popa, Aura Maru, Val Butnaru, Maria Pilchin, Claudia Partole, Valeriu Matei, Alexandru Burlacu, Victoria Fonari, Andrei Burac, Efimia Ţopa, Gheorghe Colţun, Renata Verejanu, Dumitru Crudu, Alexandru Vakulovski, Moni Stănilă, Vitalie Ciobanu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara