Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Blajul și exilul românesc (Virgil Ierunca într-o pagină de omagiere a Blajului) de Ion Buzaşi

Cred că articolul lui Virgil Ierunca este unul aniversar, un omagiu aniversar, ocazionat de împlinirea unei vârste semicentenare de către Monseniorul Octavian Bârlea, (1913- 2005) figură impunătoare a exilului românesc, fratele folcloristului Ovidiu Bârlea. Originar din Munții Apuseni, din Mogoș, nu departe de Bucium-Șasa unde a dăscălit Ion Pop Reteganul și a preoțit Ion Agârbiceanu, Octavian Bârlea, după studii gimnaziale și liceale urmează Facultatea de Teologie la Blaj, după absolvirea căreia lucrează câțiva ani ca secretar la cancelaria mitropolitană. Este trimis la Roma, unde se dedică unor studii aprofundate de Istoria Bisericii Românești, îndeosebi a Bisericii Române Unite. Își trece doctoratul cu o teză despre Episcopul Ioan Bob, atât de hulit, de multe ori exagerat și pe nedrept, din cauza neînțelegerilor cu reprezentanții Școlii Ardelene, teză ce își așteaptă încă apariția în versiune românească. Înțelegând că după instaurarea comunismului soarta Bisericii și a Școlilor Blajului este destinată unei profund injuste ostracizări, alege ca și alți intelectuali să rămână în exil, unde desfășoară o rodnică activitate culturală și ecleziastică. Este unul dintre cei mai temeinici istorici ai Bisericii românești, cu articole și studii publicate în reviste din exil, îndeosebi în revista „Perspective” a cărei apariție i se datorează. O parte din aceste articole au fost adunate de Părintele Irineu Fărcaș, succesorul în coordonarea Misiunii Bisericii Române Unite din München, în câteva volume. A întemeiat Societatea Academică Română, care a reunit forțele intelectuale ale exilului românesc, a contribuit în mod esențial la apariția „Revistei Scriitorilor Români”, una din cele mai importante reviste literare românești ale scriitorilor ce se aflau într-un nedrept surghiun, precum și a altor publicații.
Aceste vrednicii sunt amintite cu ocazia împlinirii a 50 de ani de viață a Monseniorului Octavian Bârlea, acest „sacerdot și cărturar ciudat care în pofida vremurilor și a oamenilor sub vremi … ne-a dovedit tuturor că exilul e capabil de o comunitate spirituală, de o întâlnire și confruntare între vorbă și faptă, exigență și act”; a dovedit o „nobilă încăpățânare de a da cu orice preț, un chip aparte exilului, prin cultură și prin voință de cultură.” În aceste remarcabile însușiri ale eminentului prelat, Virgil Ierunca vede moștenirea Blajului. Orice întâlnire cu Monseniorul Octavian Bârlea îl duce cu gândul spre Blajul, slăvit și de atâtea personalități culturale românești, amintindune „că acolo, la Blaj, călugării- țărani, episcopii- țărani, dascălii-țărani au făurit o durată românească de a cinsti credința cu știința, nația cu lumina.” Ca și Mircea Eliade în Pecetea Blajului, Virgil Ierunca vede un „moment” al Blajului care a devenit „stil și trece dincolo de timp”. Uneori sunt preluate din articolul poematic al lui Mircea Eliade frânturi de fraze pentru a le completa, și a le da un sens mai profund:„Blajul – spune Virgil Ierunca – nu este numai acea Fântână a Darurilor, pe care o întrevedea profetic unul dintre cinstiții părinți ai cetății, episcopul Petru Pavel Aron, ci și un izvor subteran la care poposim acum, în exil, pentru a ne anunța și continua o tradiție a «darurilor»”, căci dacă pentru esteții subțiri pare anacronică și dificilă reîntoarcerea la mitul desagilor lui Șincai, „e și mai greu să ne întoarcem fața de la Blaj, tocmai acum când suprafața întregii Românii e cuprinsă de un neoîntuneric mai greu de străpuns decât acela împotriva căruia luptau , la vremea lor, bărbații, călugării și cărturarii Blajului”. Și o încheiere memorabilă: prin sensul și chemarea misiunii sale, Mons. Bârlea continuă „exilul atât de crunt, dar și atât de spornic al neînfricatului său înaintaș, Inocențiu Micu Klein. Cine se îndoiește de temeinicia acestei întâlniri păcătuiește împotriva Fântânii.”
Între multele pagini de elogiere a Blajului, articolul lui Virgil Ierunca, prin lirismul evocării, prin metaforele și caracterizările memorabile, nu are asemănare decât cu articolele despre Blaj ale lui Nicolae Iorga, cu poemul în proză Pecetea Blajului de Mircea Eliade sau cu Testamentul lui Petru Țuțea, care-și exprima dorința (vai, neîmplinită!) de a-și dormi somnul de veci la Blaj, în umbra Catedralei.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara