Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Bicicleta domnului J. de Horia Gârbea

Într-un roman umoristic al lui Jerome K. Jerome, acesta, deghizat în naratorul J., făcea observaţia că o bicicletă poate oferi statisfacţii posesorului în două feluri: să meargă pe ea sau să stea sub ea „revizuind-o”. El exprima părerea că folosinţele nu sînt compatibile: dacă te pui pe revizuit, foarte curînd nu vei mai avea un vehicul pentru călătorit.

În începuturile carierei mele, am făcut parte dintr-un „colectiv tehnic” al cărui şef era un original inginer de transporturi. Acesta poseda o „Dacie” albă poreclită Bianca (eventualele omonimii sînt întîmplătoare). Ea nu-i servea atît pentru a-l duce la serviciu, cu evitarea neplăcerilor ITB-ului epocii, ci era adusă la staţia de utilaj unde funcţionam pentru a se aplica pe ea inovaţiile proprietarului, cu concursul entuziast al unei echipe improvizate de muncitori şi aportul şefului însuşi. Îi umblau fără milă în toate măruntaiele: motor, cutie de viteze, aprindere, ca şi la caroserie şi şasiu. Numai aripi şi elice nu-i puseseră. Era normal că biata Bianca mai mult zăcea, ca bicicleta lui J. Dar stăpînul ei se distra pe cinste.

În acelaşi fel, calitatea de scriitor oferă celui acreditat ca membru al principalei, şi la drept vorbind unicei, organizaţii de breaslă care contează, USR, două posibilităţi de a-şi croi destinul. Calea implicită, mai anevoioasă, este să scrie opere lirice şi de ficţiune epică, drame şi eseuri, să traducă opere ale altora etc. A doua cale, mai facilă, e să dea o direcţie în viaţă nu literaturii sale, ci numitei organizaţii, intitulîndu-se cu de la sine putere „manager”.

În cazul scriitorilor, unii (foşti) membri ai USR, au o irepresibilă poftă de a revizui şi renova organizaţia prin scriere de statute, regulamente, convocatoare şi mai ales plîngeri către justiţie împotriva celor care chiar conduc USR.

S-ar zice că un scriitor are chemarea primordială de a-şi scrie opera. E greu de crezut că Shakespeare, care a fost membru al unei trupe, „Oamenii lordului şambelan”, se ocupa mai ales cu redactarea regulamentelor şi articolelor pentru funcţionarea trupei. Sau că făcea plîngeri către lord sau către regină cerînd să i se dea şefia breslei şi, neapărat!, dreptul de a dispune de fondurile ei. Ca preşedinte al SSR, Liviu Rebreanu ar fi rămas egalul lui Gârleanu sau Corneliu Moldovanu, măcar că în mandatul lui SSR a avut o perioadă bună. Diferenţa s-a făcut în altă parte.

Culmea e că şi unul dintre reformişti care a avut – într-un moment de confuzie – pîinea şi cuţitul în redactarea Statutului USR, care a înfiinţat el înşuşi comisii şi a desfiinţat filiale, e profund nemulţumit de ce i-a ieşit: cere justiţiei să-l anuleze!

Unii care nu ştiu să meargă pe bicicletă o revizuiesc. După ce o reasamblează (le mai rămîne şi un pumn de piese), o desfac din nou. Altul a fost vicepreşedinte al USR. Nu a revizuit nimic. Probabil, credea că va putea călări pe bicicleta literaturii. Cînd s-a convins că nu mai poate, a luat şurubelniţa şi s-a pus pe inovat. Din mandatul său nu a rămas nimic. Nici un singur act, unul singur!, care să-i poarte semnătura. Nici un afiş pe care să figureze la organizatori. Acum se descoperă competent în ceea ce, cînd a avut mandatul, a ignorat cu desăvîrşire. Dar care e planul revizuirii? Nu există. Într-un munte de imprecaţii şi injurii, nici o propunere concretă. În afară de aceea de a pune mîna pe banii organizaţiei.

Literatura oferă uşor şansa unor mitomani de a se crede scriitori. În arta plastică, în muzică, ba chiar şi în teatru, lipsa de înzestrare artistică sare în ochi. În litere parvin uşor oameni lipsiţi de orice competenţă. Aproape nu există un poet prost care să n-aibă nişte fani. Dar să scrii e totuşi greu. Să revizuieşti e mai uşor.

De fapt scopul „reformei” sare în ochi: acapararea unor fonduri pe care să le „gestioneze”, cu talentul cunoscut de la începutul anilor ’90, „reformatorii”: inşi cu buzunare largi şi goale. Unii n-au muncit niciodată într-un post concret. Au trăit numai din expediente sau sinecuri, unele politice. N-au semnat în viaţa lor o decizie, un ordin de plată. Parţial din laşitate, parţial pentru că nimeni, nici măcar „fanii” şi complicii lor, n-ar avea curajul să le încredinţeze vreo răspundere. Cînd unuia i s-a oferit un serviciu la USR, a refuzat zicînd explicit că el vrea doar salariul pentru o funcţie, nu obligaţiile ei.

Pe scurt, bicicletele noastre merg bine. Cine, în absenţa operei, are voluptatea depanării să-şi deşurubeze propria drezină.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara