Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Meridiane:
Bicentenar Juliusz Słowacki de Constantin Geambaşu


Juliusz SLowacki s-a născut în anul 1809, în zona răsăriteană a Poloniei, într-o familie de intelectuali. Tatăl său a fost profesor de literatură polonă la Universitatea din Vilnius, iar mama nutrea interes pentru artă şi literatură. În urma morţii premature a soţului ei, se va recăsători cu medicul Beçu, şi el profesor de igienă la aceeaşi universitate. Salonul familiei Beçu va deveni locul de întâlnire al multor personalităţi ale timpului. În acest salon, SÓowacki l-a cunoscut pe poetul Adam Mickiewicz înainte de deportarea acestuia din Lituania. Se poate afirma că, încă de copil, SÓowacki a fost influenţat de atmosfera intelectuală din casa părintească1. Primul scriitor care a exercitat o puternică influenţă asupra sa a fost Lamartine, înlocuit mai târziu de Byron. Critica literară polonă a subliniat în numeroase rânduri elementele byroniene din creaţia tânărului poet2.

Versurile timpurii sunt marcate de o anumită tristeţe şi pesimism (vezi ciclul de Sonete), publicate la Varşovia, în anul 1829. În spiritul epocii, SÓowacki, în afară de literatură, este preocupat în mare măsură de evenimentele istorice în contextul pierderii independenţei Poloniei. Pentru majoritatea intelectualilor polonezi problema naţională devine prioritară. La vârsta de 20 de ani, SÓowacki a fost martorul încoronării ţarului Nicoale I ca rege al Poloniei în anul 18293, a observat reacţiile diferite ale locuitorilor capitalei la acest eveniment ieşit din comun şi a luat cunoştinţă de acţiunile conspirative, organizate împotriva puterii ţariste. Impactul realităţii nemijlocite contribuie în mare măsură la maturizarea poetului. Dincolo de tematica pur romantică, aflată sub semnul reveriei şi al imaginaţiei, începe o nouă etapă literară, legată de viaţa naţională. Trebuie să afirmăm că o particularitate a romantismului polonez o constituie legătura intrinsecă dintre literatură şi istorie. Marii romantici polonezi privesc literatura şi ca instrument didactic-educativ, prin intermediul căruia modelează conştiinţa naţională. Nu există operă literară importantă în această perioadă care să nu fie serios ancorată în problematica naţională. Poetul este lider spiritual al propriului popor, iar poezia este considerată ca o misiune cu funcţie politică, amintind de tradiţia greacă a cântăreţilor homerici ai istoriei naţionale4. În condiţiile politice de atunci, din cauza cenzurii, intelectualii polonezi iau calea emigraţiei, mulţi dintre ei aflându-se la Paris, unde dezbat soluţiile de redobândire a independenţei ţării. La Paris, SÓowacki nu rămâne decât un an (1831-1832), fiind nemulţumit de atmosfera apăsătoare din mediul conaţionalilor emigranţi. Totuşi şederea la Paris îi permite să-şi lanseze, în 1832, două plachete de versuri. Confratele său mai mare cu 11 ani, Adam Mickiewicz, recunoscut nu doar ca poet remarcabil, ci şi ca lider de opinie, avea să califice aceste poezii, nu fără oarecare maliţiozitate, "o catedrală frumoasă, în care nu există Dumnezeu". Cuvintele lui Mickiewicz aveau să atârne greu în lumea literară pariziană. Părăsind Parisul, SÓowacki s-a îndreptat spre Elveţia, dornic să cunoască lumea şi să-şi îmbogăţească experienţa de viaţă. S-a interesat în continuare de evenimentele vremii (pregătirea mişcărilor revoluţionare din Franţa şi Italia). De aceea, nu trebuie să ne mirăm că textele pe care le-a scris în acest interval încep să capete conotaţie politică. De altfel, paralel cu lecturile literare, a citit texte filozofice şi istorice. A scris poemul descriptiv-erotic În Elveţia, precum şi cunoscutul volum Ceasul meditării (un ciclu cu caracter autobiografic, un fel de analiză a propriei vieţi de până atunci, lăsând să se vadă în mod categoric disponibilităţile poetice excepţionale din volumele ulterioare)5. După acest al treilea volum de versuri, publicat la Paris cu titlul Poezii, SÓowacki s-a pregătit pentru drama Kordian, consacrată insurecţiei din noiembrie. Scrisă în 1833, drama în versuri a apărut la Paris un an mai târziu, fără a fi semnată. Caracterul anonim este explicabil dacă avem în vedere accentele virulente ale textului împotriva nobilimii poloneze conservatoare şi a ţarismului, sinonime cu imposibilitatea de revenire în ţară a autorului.

Destinul tumultuos al protagonistului transpare în mai multe ipostaze, de la visătorul romantic, îndrăgostitul pesimist, căutătorul unei idei măreţe, la luptătorul patriot şi revoluţionar, în stare de sacrificiul suprem. Concepută în trei acte, structural, drama se înscrie în coordonatele poeticii romantice. Neîncorsetată de canoanele clasice, abundă în asocieri şi episoade aparent fără legătură strictă între ele, personajul se deplasează în mai multe locuri şi acţionează adesea după propria imaginaţie şi logică.

Ca majoritatea poeţilor romantici, SÓowacki recurge din plin la recuzita tradiţiei şi a gândirii populare. O dovadă elocventă în acest sens o constituie Pregătirea, un fel de preambul al piesei, în care se proiectează un univers inedit, dominat de puterea lui Mefistofel - simbol al răului -, dar şi maestru al unui ceremonial magic şi spectaculos. De altfel, diavolul, Dumnezeu, îngerii şi alte forţe supranaturale sau ficţionale (Imaginaţia, Frica etc.) revin şi în alte episoade ale dramei, trecerea între lumea reală şi cea imaginară realizându-se fără prea mari oprelişti. Mefistofel apare în mai multe ipostaze, încercând să-l convingă pe Kordian că sacrificiul pe care îl presupune ideea uciderii ţarului este absurd. SÓowacki preia ideea romantică a intervenţiei diavolului în destinul personajului pentru a aduce în prim plan scopul esenţial pe care l-a urmărit în scrierea textului: conştientizarea şi înţelegerea cauzelor care au condus la eşecul insurecţiei şi, implicit, formularea altei perspective de acţiune.

În Actul I, protagonistul apare în ipostaza unui tânăr visător, romantic, dezamăgit de lume, însoţit de gânduri care alternează între dorinţa de a acţiona, de a înfăptui ceva măreţ, şi apatia generală, care îl face să nu mai vadă rostul vieţii, reamintind de structura unor personaje byroniene6. Pe Kordian l-ar putea salva un ţel măreţ, nobil, situat dincolo de dimensiunea individuală ("Doamne, dă-i vieţii suflet,/ Aprinde un gând mare, ca jarul fumegând/ şi eu să fiu măsura şi ceasu-acestui gând."). Din păcate, visătorul nu găseşte un asemenea gând. Dialogul dintre Grzegorz şi Kordian dezvăluie câteva căi în acestă direcţie Se pare că ideea de a pune capăt preocupărilor concentrate în jurul propriei persoane şi de a face ceva pentru ceilalţi, pentru propria colectivitate sau popor, ar reprezenta stimulul potrivit. Se produce astfel în gândirea sa o schimbare care reaminteşte de transformarea lui Gustav în Konrad din drama Moşii de Adam Mickiewicz.

În Actul II, Kordian călătoreşte prin Europa, prilej de a confrunta visul cu realitatea. Cunoaşte însă şi aici dezamăgirea în legătură cu alte reprezentări ideale: literatura (Shakespeare), civilizaţia (Londra) şi dragostea senzorială (Violetta), autoritatea religiei, subminată de atiudinea papei faţă de Polonia. Observă că libertatea este pusă adeseori sub semnul incertitudinii.

Se prefigurează structura viitorului complotist şi revoluţionar, renunţarea la individualism şi acceptarea acţiunii în numele unei cauze comune, naţionale. Drept model îi serveşte eroul elveţian Winkelried care prin faptele sale de luptă şi propriul sacrificiu îşi salvează conaţionalii.

Kordian apare astfel în ipostaza revoluţionară ca lider al complotului pus la cale de cadeţii Şcolii de Subofiţeri de la Varşovia împotriva împăratului rus care urma să se încoroneze drept rege al Regatului Polonez.

Locul cel mai important în structura dramei îl deţine Actul III, diferit ca structură, mult mai bogat în detalii istorice, cu o înlănţuire dinamică de episoade: scena încoronării, reacţiile populaţiei adunate în Piaţa Castelului din Varşovia, dezbaterile complotiştilor în subsolul catedralei, atitudinea faţă de complot a generaţiei vârstnice (sublinierea pregnantă a conservatorismului nobilimii polone în luarea unor decizii categorice, spiritul conciliator al acesteia), disputa dintre ţarul Nicolae şi marele prinţ Konstantin etc. Actul III concentrează conţinutul politic al dramei: eşecul insurecţiei din noiembrie 1830 şi problema luptei împotriva despotismului. La fel cum va proceda ceva mai târziu StanisÓaw WyspiaÓski în drama Nunta, SÓowacki demonstrează lipsa solidarităţii societăţii polone în acţiunile decisive privind eliberarea şi reîntregirea Poloniei. Argumentele pe care le aduce în discuţie Preşedintele grupului de complotişti sunt elocvente în acest sens. Spiritul raţional, neasumarea riscului, formularea consecinţelor eşuării complotului, toate acestea contribuie la slăbirea voinţei de acţiune a lui Kordian. Aşa se explică ezitarea sa în pragul dormitorului ţarului Nicolae, prefigurând eşecul la care este sortit Kordian.

Fără a-i nega lui Kordian nobleţea şi patriotismul, dimpotrivă subliniindu-i spiritul de jertfă supremă, SÓowacki sugerează că acesta a acţionat sub impulsul unor idei false sau, în cel mai bun caz, al unor plăsmuiri naive. Visător romantic, rupt de realitate, apăsat de propriile angoase, Kordian nu se potrivea rolului de lider al complotiştilor, întrucât un asemenea rol impunea trăsături militare, nu poetice. În acţiunea sa politică s-a bizuit doar pe forţele proprii, neînţelegând că lupta împotriva ţarismului implică un mecanism de acţiune mult mai complicat. În chip naiv, credea că e suficientă uciderea ţarului pentru ca "automat" să se producă renaşterea Poloniei.

Actul III, împreună cu Pregătirea, reprezintă o analiză critică în veşminte poetice a slăbiciunilor insurecţiei, o critică de pe poziţii democratice, republicane, în consens cu spiritul mişcărilor europene ale vremii. Accentele antimonarhice transpar şi în scenele referitoare la "dialogul" dintre ţar şi fratele acestuia, prinţul Konstantin (scene bazate în mare măsură pe fapte autentice).

Kordian este o dramă cu o structură complexă, un text pluristratificat, deschis la multiple interpretări, în funcţie de unghiul de apreciere. Versiunea românească7 datorează enorm disponibilităţilor artisitice ale poetei Passionaria Stoicescu, entuziasmului şi devotamentului cu care s-a aplecat asupra a încă unui text de anvergură din lirica polonă8. Prin traducerea în limba română a acestei drame importante am completat şi îmbogăţit imaginea creaţiei marelui poet polonez la noi9, aducându-i totodată un omagiu cu prilejul bicentenarului naşterii sale.


___________
1 Mai multe date despre biografia şi opera lui SÓowacki vezi în S. Velea, Istoria literaturii polone, t. I, Bucureşti, Univers, 1986, p. 250-297; idem, Juliusz SÓowacki, în Literatura polonă în România. Receptarea unei mari literaturi, Bucureşti, 2001, p. 81-92; vezi, de asemenea, Olga Zaicik, Pasiunea romantică, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1965.
2 Alina Witkowska, Ryszard Przybylski, Romantyzm, Varşovia, PWN, 1998, p. 317-323..
3 Ducatul Varşoviei (1807-1815), înfiinţat de Napoleon, era un fel de surogat al statului polonez, independent din punct de vedere formal, dar în realitate subordonat Franţei napoleoniene. În urma înfrângerii lui Napoleon în războiul cu Rusia, Congresul de la Viena a hotărât, în 1815, transformarea lui în Regatul Polonez, care nu mai reprezenta decât o mică parte din teritoriul de odinioară al Republicii Polone. Împăratul rus era în acelaşi timp rege constituţional al Poloniei şi trebuia să vină la Varşovia pentru a se încorona ca rege al Poloniei.
Vezi şi J. Maciejewski, "Kordian" Juliusza SÓowackiego, Varşovia, Wydawnictwa Szkolne i Pedagogicne, 1976,., p. 27-34.
4 Cf. M. Inglot, Wstep, în Juliusz SÓowacki, Kordian, WrocÓaw-Warszawa-Kraków-Gdansk-Lódz, 1986, ed. a VII-a, p. VII-VIII.
5 Vezi şi versiunea româneacă, Ceasul meditării: Poezii şi poeme, traducere de Miron Radu Paraschivescu, Bucureşti, Editura pentru literatură universală, 1962
6 Critica a semnalat asemănarea structurală dintre Konrad şi personajele care suferă de "boala secolului" din opera lui Goethe, Byron sau Chataubriand (sentimentul însingurării şi al înstrăinării, generator de crize psihice sau morale); vezi J. Maciejewski, op. cit., p. 23.
7 J. SÓowacki, Kordian, Bucureşti, Paideia, 2009, traducere de Passionaria Stoicescu şi Constantin Geambaşu.
8 La distanţă de numai un an după transpunerea exemplară a dramei Nunta de StanisÓaw WyspiaÓski, Bucureşti, Editura Paideia, 2007.
9 În urmă cu peste cinci decenii au mai fost traduse piesele: Lilla Weneda, Balladyna şi HorsztyÓski, vezi volumul J. SÓowacki, Teatru, trad. de Miron Radu Paraschivescu, C. Nisipeanu şi Elena Lintz, Bucureşti, 1964. Datorită gradului ridicat de dificultate nu s-a tradus nimic până acum din lirica folzofică a poetului: Genezis z Ducha (Geneza din Spirit, 1844) şi Król-Duch (Regele-Spirit, 1847).