Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 


de

La concurenţă cu micul urs
Cine a răsfoit doar presa germană n-a avut cum să afle prea multe despre Târgul de carte din Leipzig (22-25 martie) sau despre aniversarea a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, care a mobilizat la Berlin toate reprezentanţele statelor UE. N-a avut cum să afle prea multe, fiindcă povestea ursuleţului Knut acoperea, zi de zi, pagina întâi a tuturor ziarelor! Micul urs alb, scăpat de ecologişti de eutanasiere şi devenit peste noapte mai celebru ca Britney Spears, şi-a făcut oficial apariţia în Grădina zoologică vineri 23 martie. Începând cu acea zi, toată suflarea Berlinului se alinia între orele 11-13, să-l vadă pe drăgălaşul Fram teuton. O fi fost şi ideea de simbol naţional la mijloc - ursul berlinez - versus năvala europeană. Fiindcă - dacă asculţi chiar şi numai imnul Germaniei, e de ajuns să-ţi dai seama cât de departe e încă subconştientul german de ceea ce ne place să numim Ťidentitate europeanăť... Câte-un colţişor de ziar dădea, într-un chenar, veste despre ŤDeclaraţia de la Berlinť, iar lumea de pe stradă ştia să-ţi spună că doamna Merkel ar fi zis o vorbă bună: că tratatele sunt ca fetele tinere şi rozele, durează numai o vreme... Nu lipsea nici ... susţinerea SUA: un uriaş afiş pe zidul ambasadei americane felicita Uniunea Europeană "pentru primii ei cincizeci de ani"... În rest: fotografii cu ursuleţul Knut (50 de centimetri, 108 zile şi 9,1 kilograme) rozând un beţişor, "deşi încă sugar", căţărându-se pe un trunchi, mărşăluind către apă etc. Sute de aparate de filmat şi fotografiat, jurnalişti din toată lumea declarând că interesul lor e pur ecologic: da, Knut e un simbol, dar numai pentru schimbările climatice... La standuri se puteau cumpăra deja jucării de pluş alb, iar micul Knut, deja mai cunoscut ca un star de muzică pop, a fost ales să fie mascota conferinţei pentru apărarea mediului, în 2008 ("Ohne Eis kein Eisbär"). în Frankfurter Rundschau, un articol destre "familia Europa" (având drept subtitluri explicaţiile: "UE la aniversară: Ceea ce pentru bătrâni reprezintă un moment de sărbătoare e pentru tineri atât de obişnuit, că trec indiferenţi pe lângă", sau "Europa n-are nici o viziune - şi nici nu pare să-i lipsească") purta drept supratitlu micul urs alb dându-se tumba. "Knut ist gut!". Apăruseră şi stickere în limbi străine ("we love Knut"), maieuri în toate mărimile (reclama: "simţiţi-l pe Knut cu tot corpul!"), afişe pop-art (costând peste 100 de euro), vederi şi cântece (un CD cu "Knut ist gut" are pe copertă ursuleţul cu laba ridicată); iar la ARD se va transmite timp de 10 săptămâni un serial despre "Knut, bebeluşul polar". S-au făcut şi pariuri: va ajunge "mega-dulcele" pui pe coperta revistei Spiegel? Va scoate Ikea o jucărie-mobilier cu acest nume? Va fi Knut cel mai frecvent nume pentru băieţii născuţi în 2007?

"Noaptea frumuseţii"
În toată această tevatură stârnită de un ursuleţ (care ar trebui să ne dea de gândit asupra valorii şi profunzimii unei cărţi bine cunoscute în România - Fram, ursul polar - dar insuficient exportată), aproape nimeni nu mai vorbea despre evenimentul găzduit de "Insula muzeelor" (Muzeul Antic, Muzeul Egiptean, Pergamon, Muzeul de artă din Asia Mică, cel de artă islamică, Muzeul Bode, cel de artă bizantină, cabinetul numismatic, vechea galerie naţională) şi de forumul cultural de la Potsdamer Platz (galeria de pictură, biblioteca de artă, colecţia de gravuri, noua galerie naţională ş.a.): Noaptea frumuseţii, în care toate aceste muzee au avut porţile deschise, cu artişti din toate cele 27 de ţări ale Uniunii Europene susţinând spectacole şi concerte. Din România a participat corala "I.C. Danielescu", dirijată de Valentin Gruescu, plasată excelent de Institutul Cultural din Berlin (Adriana Popescu şi Gabriel Jarnea) în chiar basilica de la intrarea muzeului Bode. Ceea ce a permis ca numărul ascultătorilor atraşi de sonorităţile muzicii renascentiste şi româneşti să fie impresionant. Cum am o oarecare experienţă în organizarea unor astfel de concerte, nu pot decât să admir reuşita organizatorilor români: muzică de cea mai bună calitate în chiar miezul Berlinului şi într-un moment de vârf! La concurenţă doar cu Sasha Waltz şi coregrafia sa pentru opera "Medea" la Pergamon.
Între alte contribuţii europene mi s-a părut remarcabilă expoziţia organizată de Ambasada Danemarcei la Berlin, "Thorvaldsen şi Rauch". Sculptorul danez Thorvaldsen (1770-1844) a lucrat câteva decenii în Roma (între 1797 şi 1838); deşi nu era catolic, a primit comanda unor sculpturi pentru marea catedrală, ba chiar pentru mormântul Papei Pius al VII-lea; în aceeaşi perioadă lucrau şi mulţi alţi sculptori europeni, între care germanul Christian Daniel Rauch (1777-1857). Legătura artistică între cei doi - care putea fi demonstrată şi anterior, prin lucrările păstrate de Vechea Galerie Naţională - este acum perfect documentată într-o expoziţie care preia, de fapt, cercetările apărute la Verlag des Germanischen Nationalmuseums (Künstlerleben in Rom: Bertel Thorvaldsen. Der dänische Bildhauer und seine deutschen Freunde. Nürnberg 1991).

Târgul de carte din Leipzig
Sfârşitul de martie a adus şi primele zile cu soare în Berlinul mirosind proaspăt, ca o pădure înmugurită. Nu părea deloc să fie marea metropolă de fier şi sticlă; nimic din înspăimântătorul cenuşiu al iernii nu se mai simţea. Turnul de la Alexanderplatz părea o lalea gata să se deschidă. Pe Tiergarten lumea ieşise ca la defilare. Oraşul curgea liber, în spaţii largi. Reichstagul ţinea "uşi deschise" şi prin cupola de sticlă vizitatorii păreau să roiască în miere. Corturile statelor europene, instalate pe Ebertstraße şi 17 Iunie ademeneau cu tot felul de surprize: aromă de Mélange în cortul austriac, teatru de marionete în cel polonez, ouă împistrite în cel românesc...
La Hauptbahnhof, valuri de călători porneau spre toate colţurile Germaniei cu aerul că merg la iarbă verde sau, în orice caz, în excursie. Una din ţintele predilecte a fost, în acele zile, Târgul de carte de la Leipzig - şi nu e puţin lucru să vezi mii de persoane plecând după cărţi (şi cheltuind, numai pe drumul de la Berlin şi pe intrarea la Târg, câte o sută de euro); încurajator pentru comerţul de carte! Atraşi de un motto promiţător, "Bücher machen Leute", pelerinii se scufundau în lu­mea noilor apariţii de carte, lumea pro­gra­melor şi autorilor, ascultau autori ti­neri, primeau auto­grafe, beau ceai în "grădina japoneză", ascultau "cărţi vor­bite", descopereau noi spaţii literare.
Standul ro­mâ­nesc, deşi destul de auster, ca să mă ex­prim eufemistic, avea un merit evident: o broşură editată în germană de Polirom, cu prezentarea tinerilor prozatori Florin Lă­ză­rescu şi Dan Lungu de către Lucian Dan Teodorovici, în traducerile lui Michael Astner şi Aranca Mun­teanu. Aproape toţi trecătorii luau cu ei câte o broşură şi probabil că astfel s-a mai aflat câte ceva despre România. Adela Greceanu n-a avut parte de asemenea broşură, dar farmecul şi blândeţea ei au atras, desigur, atenţia şi asu­pra prozelor sale. N-ar fi stricat însă dacă, pe lângă im­presionantul teanc din colecţia "Ego" a Editurii Polirom, amintind la o primă privire, cu zecile ei de nume, cele­brul vers eminescian "Dintre sute de catarge", standul românesc ar fi oferit şi broşuri despre Sibiu 2007! Mai ales că acestea chiar se cereau.
Una din cărţile pe care le-am adus la Bucureşti era atât de voluminoasă şi de grea, încât am luat-o ca bagaj de mână. La aeroport a fost pusă la raze separat, cu maximă neîncredere, ca o armă potenţială... Primejdios lucru, cartea; sau, cum spune Alfred Döblin, "cel mai primejdios organ al omului e capul".

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara