Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Arte:
Basmele românilor de Marina Constantinescu


Nu de mult, am poposit la Arad. De ce? Ca să văd întîlnirea dintre cei mici, părinţi şi bunici cu Făt-Frumos din lacrimă, o întîlnire organizată de regizorul Victor Ioan Frunză la Teatrul de Marionete. Aici este un loc foarte special, îngrijit cu pasiune şi devotament de directorul instituţiei, actorul Dan Antoci. Sau, mai simplu, Dan, cum îl cunosc şi îl strigă toţi copiii. El stă undeva pe graniţa între realitate şi ficţiune, el pendulează între aceste două lumi şi le facilitează şi spectatorilor călătoriile pe tărîmuri misterioase cu personaje pe care nu le întîlneşti decît acolo. M-am mai oprit la Arad şi pentru că mi s-a păruit incitant să văd aventura propusă de doi artişti importanţi ca regizorul Victor Ioan Frunză şi scenografa Adriana Grand plecînd de la basmul Făt Frumos din lacrimă al lui Mihai Eminescu şi cel al lui Petre Ispirescu, Tinereţe fără bătrînţe şi viaţă fără de moarte. Accentul cade pe fantastic şi pe elementele ce-l pun în valoare.

În locul păpuşilor sau marionetelor, apar de data asta măşti, de tot felul, create de Adriana Grand, pe care actorii le mînuiesc cu grijă, încercînd să construiască dimensiunea unei călătorii fabuloase ce începe cu naşterea şi sfîrşeşte, totuşi, în moarte.

Tot acest traseu iniţiatic - de la costum şi mască, la felul în care sînt gîndite teatral peripeţiile lui Făt Frumos - este elaborat de Victor Ioan Frunză şi de Adriana Grand în spaţiul fantasticului care se naşte la vedere, în faţa ochilor încîntaţi şi participativi ai spectatorilor. Calul înaripat, Gheonoaia, Muma Pădurii, Vraciul sînt adevărate apariţii pe parcursul călătoriei lui Făt Frumos, o călătorie însoţită live de un comentariu muzical susţinut de o mică orchestră - pian, flaut, vioară, violoncel - singurul martor care ştie povestea şi se transformă într-o inspirată călăuză pentru cei aflaţi în sală. Limbajul sunetelor se adaugă celui vizual - pronunţat şi dinamic - explicitînd, o dată în plus, ce se petrece în scenă, anunţînd obstacolele ce-i apar lui Făt Frumos, comentînd depăşirea lor sau chiar felul în care intră în relaţie cu celelalte personaje, bune sau rele. Un aport esenţial pe scenă îl au actorii nu doar cu experienţă, dar şi cu un tip de energie specială, recognoscibilă în orice personaj ar interpreta. Este vorba despre Carmen Mărginean şi Adina Doba, în primul rînd. În mica trupă a Teatrului de Marionete din Arad au sosit şi cîţiva foarte tineri, fără pregătire în domeniu, dar cu dorinţa de a face această meserie. Într-un fel, spectacolul este şi o iniţiere pentru ei, o şcoală intensivă pentru ceea ce se numeşte meseria de actor-păpuşar. Există un dezechilibru pe scenă, din acest punct de vedere, dar, pînă la urmă, fără iniţiere şi călăuză nu poţi descoperi nimic.