Numărul curent: 32

Scriitori în arhiva CNSAS:
Bartolomeu Anania - dosare de urmărire informativă (II) - de Ioana Diaconescu

De interes documentar, „planurile de măsuri” ale aparatului represiv privind problemele sau persoanele importante ale epocii (vorbim, în special, despre anii ’50 – ’60 – ’70), sunt alcătuite periodic, în funcţie de gradul de interes faţă de problema sau de persoana urmărită de Securitate.

În cazul părintelui Bartolomeu Anania, interesul era mare, i se alcătuiesc, pe parcursul regimului comunist represiv, nenumărate planuri de măsuri ce se modificau lună de lună, trimestru de trimestru sau de la an la an, după cum o dictau „necesităţile” Securităţii. Pentru cunoaşterea uneia dintre modalităţile de urmărire organizată, consider necesară citarea fragmentară a „Planului de măsuri informativ – operativ trimestrial din perioada 1 aprilie – 1 iulie 1955 (fila 161):
„Obiect: Acţiunea informativă individuală Anania Vartolomeu
1) Stabilirea caracterului legăturilor lui Anania Vartolomeu cu stareţa Mănăstirii Viforîta – R. Veniamina
2) Culegerea de probe privind activitatea desfăşurată de Anania Vartolomeu după 23 august 1944 şi concretizarea acestora [...]
3) Stabilirea legăturilor lui Anania Vartolomeu cu diferite elemente din ţară, în special călugări şi călugăriţe şi identificarea acelora care prezintă importanţă pentru noi.
Măsuri:
În scopul îndeplinirii celor de mai sus vom lua următoarele măsuri:
a) dirijarea informatorului «Teianu» cu sarcini precise în mediul lui Anania Valeriu, în special cu sarcina de a identifica toate elementele din afara Patriarhiei care îl vizitează pe Anania Vartolomeu.
Termen 15 aprilie a. c. răspunde locotenent major Curcă Gheorghe
b) definitivarea studiului lui Andrei Scrima şi întocmirea referatului cu propuneri
Termen 20 iunie – răspunde locotenent Atomei I.
c) se va cere Regiunii Ministerului Afacerilor Interne – Ploieşti a ne raporta noile aspecte ale legăturilor lui Anania Vartolomeu cu elemente din cadrul Mănăstirii Viforîta
Termen 5 mai a. c. răspunde locotenent Atomei I.
d) se va face o deplasare la Regiunea Ministerului Afacerilor Interne – Ploieşti, raionul Tîrgovişte, în scopul analizării posibilităţilor informatorului «Şarpe» de a fi dirijat în sensul de a deveni mijlocitorul legăturilor dintre stareţa Mănăstirii Viforîta R. Veniamina şi Anania Vartolomeu
Termen 25 mai 1955 – răspunde locotenent Atomei I.
e) informatorului «25 V» i se va trasa sarcina de a se apropia cît mai mult de Anania Valeriu în scopul de a-i capta încrederea
Răspunde locotenent I. Atomei – termen 15 aprilie a. c.
f) interceptarea secretă a corespondenţei tuturor persoanelor ce au legături suspecte cu Anania Vartolomeu
Termen 15 aprilie a. c. răspunde locotenent Atomei I.
g) consultarea materialului de la arhiva Regiunii Ministerului Afacerilor Interne Bucureşti
Termen 25 aprilie 1955 - răspunde locotenent Atomei I.
h) întocmirea unei sinteze informative în care se vor face propuneri la conducere.
Răspunde locotenent Atomei I.
Termen 25 iunie 1955.”


În planul de măsuri din 26 februarie 1955 de la fila 161 a DUI 1450 vol. 1 ACNSAS, citim date biografice, din punctul de vedere al Securităţii, în „Planul de măsuri” ce îl are ca „obiect” pe Anania Vartolomeu: „În 1942 Anania Bartolomeu a intrat în monahism şi a devenit ierodiacon. Tot în acest an (luna iunie), a fost arestat pentru faptul că a ascuns arme şi material de propagandă legionară în podul Mănăstirii Antim din Bucureşti, însă la intervenţia fostului Patriarh Nicodim a fost pus în libertate. După puţin timp a fost din nou arestat şi încarcerat în lagărul de la Tg. Jiu ca activist legionar.
În 1946 Anania Vartolomeu a condus rebeliunea studenţească naţional-ţărănistă din Cluj, după care a dispărut, reapărînd din nou tot la Cluj, în 1947, de unde a fost arestat şi trimis sub pază la Mănăstirea Vrancei, unde i s-a fixat domiciliu obligatoriu. De la Mănăstirea Vrancea a fugit şi s-a ascuns la Mănăstirea Bistriţa [...]
În 1948 patriarhul Justinian Marina l-a numit intendent la Palatul Patriarhal, inspector al mănăstirilor din ţară, iar mai tîrziu asistent la Institutul Teologic din Bucureşti.
În baza materialului de mai sus ce-l posedăm asupra numitului Anania Vartolomeu, din care reiese că ar desfăşura activitate contrarevoluţionară, în 1951 i s-a deschis dosar de urmărire informativă individuală pentru a stabili concret în ce constă activitatea duşmănoasă desfăşurată de susnumitul şi legăturile lui.
În vederea îndeplinirii sarcinilor acţiunii informative de la deschiderea ei pînă în prezent au fost luate următoarele măsuri:
- în 1951 a fost recrutat şi dirijat pe lîngă Anania Vartolomeu infomatorul calificat «Şarpe», însă acesta nu a reuşit să-i capteze atenţia. În iulie 1953 a fost recrutat informatorul «N» care era semnalat ca unul din sfătuitorii lui Anania.
Trecîndu-se la utilizarea acestuia s-a constatat că este de rea-credinţă şi astfel nu i s-au dat sarcini în legătură cu obiectivul pentru care a fost recrutat.
- au mai fost dirijaţi informatorii «Pană», «Marcu» şi «Matei».
- au fost interogate şase elemente că ar cunoaşte activitatea duşmănoasă a lui Anania Vartolomeu [...]
Folosindu-se mijloacele de mai sus în cursul desfăşurării acţiunii informative s-a stabilit numai faptul că Anania Vartolomeu are manifestări duşmănoase la adresa regimului şi că are legături cu o serie de elemente fost legionare, atît din Bucureşti, cît şi din provincie. [...].
În Bucureşti ne-a fost semnalat că are legături cu următoarele elemente:
- călugărul Băbuş Grigore – fost legionar
- călugărul Gherasim Bica – fost legionar
- inginer Anania Dumitru – frate, fost legionar
- Andrei Scrima, ajutorul lui Anania la bibliotecă, fost legionar şi alţii.
(Se înţelege că eticheta politică era fabricată la Securitate – n. a.)
Anania Vartrolomeu este un element ce se bucură de încrederea patriarhului, intervenind dese ori pe lîngă acesta pentru a promova în posturi mari elemente cunoscute cu activitate duşmănoasă. Astfel, datorită intervenţiei lui pe lîngă patriarh, Băbuş Grigore a fost numit spiritual la Institutul Teologic şi Scrima Andrei ajutor la bibliotecă.
Din partea Mitropolitului Firmilian Marin al Olteniei, Anania Vartolomeu se bucură de o încredere deosebită ş...ţ Legăturile dintre cei doi datează de cca 15 ani, Firmilian Marin fiindu-i profesor la seminarul central din Bucureşti.
În concluzie, din cele expuse mai sus rezultă că Anania Vartolomeu este un element ostil regimului nostru care, datorită trecutului său politic şi al activităţii sale din trecut, ne face să credem că nu este exclus faptul ca în prezent să desfăşoare activitate contrarevoluţionară. [...]
Întrucît pînă în prezent nu se cunoaşte în ce constă activitatea contrarevoluţionară desfăşurată de Anania Vartolomeu, acţiunea trebuie dirijată pentru îndeplinirea următoarelor obiective:
1) stabilirea activităţii criminale şi a rolului pe care Anania Vartolomeu îl are în dirijarea activităţii duşmănoase dusă de călugări şi călugăriţe de la diferite mănăstiri şi în special de călugăriţele de la mănăstirea Viforîta
2) stabilirea caracterului şi legăturile dintre Anania Vartolomeu şi Firmilian Marin (urmărit prin acţiune informativă), precum şi cu celelalte elemente
3) culegerea de probe privind activitatea desfăşurată de Anania Vartolomeu după 23 august 1944 pînă în prezent.
Pentru îndeplinirea sarcinilor de mai sus ne propunem a lua următoarele măsuri:
a) va fi pus (sic!) în studiu, în vederea recrutării, Andrei Scrima şi Băbuş Grigore, prieteni intimi ai lui Anania Vartolomeu, foşti legionari.
b) dirijarea informatorului «Teianu» pe lîngă Anania Vartolomeu, în scopul stabilirii elementelor cu care Anania Vartolomeu întreţine legături şprecumţ şi natura acestor legături.
c) interceptarea corespondenţei
d) prin informatorul «Şarpe» care a fost marşrutizat la Regiunea Ploieşti în acţiunea de grup dusă împotriva călugăriţelor de la Mănăstirea Viforîta se va stabili în ce constă dirijarea activităţii duşmănoase a călugăriţelor la susnumita mănăstire de către Anania Vartolomeu.
e) prin Regiunea Ministerului Afacerilor Interne Piteşti se va stabili cine face legătura dintre Anania Vartolomeu şi călugăriţele de la Mănăstirea Bistriţa, caracterul acestor legături [...]
Dacă în urma folosirii acestor măsuri se va dovedi că Anania Vartolomeu nu desfăşoară activitate duşmănoasă organizată, se va trece la întocmirea unui studiu detaliat asupra susnumitului şi se va cere aprobarea pentru a fi recrutat.
Anania Vartolomeu va fi util în munca informativă întrucît calităţilor sale şi posibilităţilor de informare pe care le are pe lîngă Firmilian Marin şi patriarhul Justinian Marina precum şi pe lîngă alte elemente urmărite pentru activitate duşmănoasă, va putea îndeplini o serie de sarcini ale acestor acţiuni.
Locotenent Atomei I.”

Părintele Bartolomeu Anania va fi „prins” pentru delaţiuni, în condiţii de detenţie, în 1959, în arestul Securităţii din Ploieşti, după procesul politic ce i-a fost intentat, în împrejurări tulburi, în care monahul, închis singur într-o celulă, mai mult ca probabil drogat (se cunoaşte practica din închisorile politice de a se introduce în lichide substanţe halucinogene pentru simplificarea procedurilor de anchetare care, sub tortură, durau mult prea mult), dă informaţii scrise. A fost racolat ca informator, în 1963, în condiţii de detenţie (categorie exceptată de la legea CNSAS). Monahul mărturiseşte aceasta în celebrul său „Jurnal”. Este deja binecunoscută această mărturie scrisă din, de-acum, celebrul său „Jurnal”: „[...] pe măsură ce scriam, creştea în mine un fel de poftă de a spune, de a mărturisi, de a-mi descărca sufletul şi năduful, de a denunţa, de a nu lăsa să-mi scape nici un amănunt. Mai mult, îmi răsturnasem perspective şi, de unde pînă unde aici mă dominase tendinţa de a-mi apăra prietenii şi a pune cît mai puţin pe seama lor, acum simţeam un fel de voluptate să le descopăr fapta şi atitudini care-i calificau drept adversar ai regimului. Pornirea aceasta – căci era pornire – m-a stăpînit şi în ziua următoare, şi-mi aminteam nu numai de Firmilian şi Valerian Zaharia, foşti legionari şi deveniţi arhierei ai Sinodului –, ci şi – cu mai multă mîhnire – de mitropolitul Tit Simedrea, fost al Bucovinei, om care nu făcuse politică, dar, în spusele mele, era autorul unor ectenii speciale antisovietice, pe care le difuzase în timpul războiului din Răsărit [...] Pe episcopul Teoctist Arăpaş îl văzusem odată plîngînd la mormîntul lui Ştefan cel Mare şi-i denunţam acum lacrimile ca pe o mărturie a sentimentelor lui naţionaliste şi reacţionare. Scriam, scriam şi nu mă opream şi mă miram de mine şi continuam să scriu, prins de un fel de furie împotriva tuturor celor ce erau atunci liberi, în timp ce eu zăceam în puşcărie. Scriam ca un apucat, ca un posedat, devenisem rău. Eram, pînă la un punct, conştient de ceea ce făceam, dar simţeam o plăcere dureroasă de a-mi biciui, astfel, conştiinţa şi de a săvîrşi o nelegiuire împotriva propriei mele naturi. În noaptea aceea nu puteam dormi, mă gîndeam la ceea ce aş putea scrie în ziua următoare. Deodată m-a săgetat o întrebare: Ce se întîmplă cu tine? [...] De ce te repezi cu atîta furie împotriva unor oameni pe care-i stimezi şi-i iubeşti? [...] O umbră mi s-a luat de pe ochi; descopeream că întotdeauna fusesem scos din celulă foarte devreme dimineaţa şi întotdeauna mi se adusese cafeaua în camera de anchetă [...] Auzisem fără să cred prea mult – că Securitatea obişnuieşte să pună, în mîncare, unor deţinuţi, droguri de «sinceritate» care îi face să-şi schimbe psihologia şi să declare tot ce ştiu. [...] În ziua următoare am început să-mi amintesc lucid ceea ce scrisesem mai înainte; mă prindea mirarea, ruşinea şi scîrba de mine însumi – aveam mustrări de conştiinţă. [...]”.

Părintele Bartolomeu Anania fusese drogat cu scopolamină, substanţă halucinogenă folosită frecvent în închisorile comuniste pentru a dezlega limba deţinuţilor politici. Oroarea se petrecuse în arestul Securităţii din Ploieşti (unde era comandant Mauriciu Ştrul) în mai sau iunie 1959, la scurtă vreme după procesul penal intentat monahului.

Să urmărim, fragmentar, urmărirea informativă (din anii 1963 – 1964), a părintelui Bartolomeu Anania, la Aiud, în condiţii de detenţie politică. Astfel se deschide volumul 2 al dosarului de urmărire informativă 1450, fila 1: „Ministerul Afacerilor Interne, Unitatea Militară 0622 Aiud (1963-1964 – n. m.). / Caracterizare privind pe deţinutul Anania şBartolomeuţValeriu din Penitenciarul Aiud [...] Prin sentinţa nr. 493/1959 a Tribunalului Bucureşti a fost condamnat la 25 de ani M. S. (muncă silnică n. a.) pentru crimă de uneltire [...] iar prin Decretul 2180/1959 al Tribunalului Militar Regiunea II Bucureşti sentinţa a rămas definitivă.
Pedeapsa a început la 13 iunie 1958 şi expiră la 6 iunie 1983 [...]
Nu a mai fost condamnat.
În detenţie, pînă în 1963, s-a menţinut pe o poziţie de ostilitate faţă de regimul nostru, iar în munca cultural educativă a avut rezerve. [...]
În prezent este folosit la muncă interioară unde depune un deosebit interes.
Starea sănătăţii TBC stabilizat.
Propun graţierea lui de restul pedepsei
Şeful unităţii,
Colonel Gheorghe Crăciun”.

Tot aici găsim relatări despre scriitorii Francisc Păcurariu, Radu Gyr, Ion Caraion, Mihu Dragomir, precum şi discuţii despre scriitorii tineri din acele timpuri.

Revenind la „Planurile de acţiuni şi de măsuri”, ele relevau, odată cu fiecare etapă de timp, noutăţi în conceperea schemei de supraveghere a urmăritului.
O informaţie importantă pentru biografia părintelui Bartolomeu Anania o aflăm la fila 167 a volumului 1 din DUI 1450 „Anania Valeriu se ocupă de unele scrieri (!) împreună cu scriitorul Luca Ioan (Ion Luca – n. m.) din Bucureşti.
Se va lua legătura cu serviciul 7 în scopul de a obţine unele date despre Ioan Luca prin agentura lor.
Se va cere (sic!), de asemeni, relaţii de la Direcţia 7 cu privire la scriitorul Ion Luca pentru completarea materialului necesar pentru a se trece la recrutarea lui în mediul lui Anania Valeriu.”.

În aceşti ani se recrutează, din imediata apropiere a monahului, nenumăraţi informatori sau, cel puţin, se încearcă tentative de racolare care eşuează. Într-o notă din 21 octombrie 1953 avînd ca „obiect, stadiul acţiunii informative Anania Vartolomeu” se sesizează:
„În 1951 s-a primit semnalare verbală (nu rezultă din dosarul de acţiune informativă, nici cine a dat semnalarea şi nici cine a primit-o) că Anania Vartolomeu ar duce activitate în cadrul unei organizaţii subversive. În urma acestui fapt, la 30 martie 1951 s-a trecut, din ordin, la deschiderea dosarului de acţiune informativă. [...]
La începutul anului 1953 a fost pus în studiu în vederea recrutării Andrei Scrima, ajutor bibliotecar la patriarhie. Din studiu a rezultat că este un element care nu prezintă încredere în munca noastră.” (fila 176, volumul 1 DUI 1450).
La fila 185 citim următoarea notă (sesizare), din 11 mai 1953:
„Prin mai multe surse informative, legionarul ierodiacon Anania Vartolomeu ne-a fost semnalat că ar avea legături cu o organizaţie subversivă.
Măsuri luate
- Au fost dirijaţi informatorii «Pană», «Marin», «Florică», «39» şi «Matei»
- În cursul anului 1951 a fost pus în studiu studentul teolog Mărgăritărescu Şt. Dumitru
- S-a dat ordin în iulie 1951 Regiunii [M. A. I.] Vîlcea de a fi supravegheat Anania în timp ce îşi va petrece concediul în aceste regiuni.
- În timp ce Anania a fost numit decan la Institutul Teologic Curtea de Argeş, s-a dat ordin Regiunii Argeş a realiza o pătrundere în mediul acestuia şi să ne raporteze lunar rezultatele obţinute. [...]
- În luna ianuarie 1953 a fost pus în studiu numitul Scrima Andrei.
- În august 1950 Anania Vartolomeu a fost numit în postul de asistent universitar la Institutul Teologic din Bucureşti la Catedra de Istorie a Bisericii Universale.
La 18 februarie 1951 Anania Vartolomeu a ţinut o cuvîntare la Mănăstirea Antim unde, între altele, a afirmat: «Sunt oameni care se înalţă contra lui Dumnezeu şi chiar adoptă o formă de luptă contra lui Dumnezeu.» [...]
În aprilie 1951 Anania Vartolomeu îşi manifestă regretul pentru moartea scriitorului Lucian Blaga (care va muri peste 10 ani! - n.m., I.D.) cu care a fost coleg în timpul studenţiei sale de la Cluj şi care, după afirmaţia lui Anania Vartolomeu, exprima în scris foarte bine sentimentele româneşti.
La 25 aprilie s-a ţinut la Institutul Teologic un meeting pentru întîmpinarea lui 8 mai (30 de ani a «sic!» PCR) la care Anania Vartolomeu a refuzat să ia parte.
La 8 mai 1951 după terminarea studiului complect (sic!) a studentului Mărgăritescu Şt. Dumitru s-a trecut la recrutarea sa, după care a fost dirijat în mediul lui Anania.
În iunie 1951 Anania Vartolomeu a ţinut o predică la biserica Mănăstirii Antim, tot în sensul predicii ţinute în 18 februarie 1951.
În martie 1952 Anania Vartolomeu a fost scos din funcţia de decan al secţiei a (sic!) Institutului Teologic de la Argeş şi numit bibliotecar la Palatul Patriarhal. [...]
În funcţia de bibliotecar, Anania Vartolomeu cumpără foarte multe cărţi pentru biblioteca Palatului Patriarhal de la diferite elemente cu trecut dubios [...] cum a fost cazul numitului Mica, fost director de cabinet al fostului ministru antonescian, I[Ion]Petrovici.”. O altă notă informativă de interes major pentru studiul istoriei recente, afirmînd încercarea unui grup de preoţi de a provoca autonomia bisericii (chestiune imposibilă în regimul comunist): „Nota a fost primită de locotenent major Dinu Petre de la agentul Gavrilescu Dan/ Am primit informaţia că din imediata apropiere a patriarhului Justinian au fost arestaţi cîţiva preoţi bănuiţi – învinuiţi – că ar fi organizat un fel de titoism bisericesc, adică, biserica să se conducă singură, de la sine, fără controlul statului.
Că Patriarhul Justinian ar fi trimis în India un călugăr misionar (Andrei Scrima – n. m.)cu recomandare stăruitoare şi care călugăr ajuns în India s-a pus în slujba imperialiştilor defăimînd Republica Populară Română. Acest călugăr a purtat corespondenţă cu cîţiva prieteni intimi ai preotului Teofil Pandele, pictori (zugravi de biserici – n. a.) care pictau biserica Mănăstirii Sf. Scaun şi care acum sunt arestaţi. [...]”.
Destinul îl salvase pe părintele Andrei Scrima. Fiind în India, nu a putut fi inclus şi condamant de către autorităţile comuniste în grupul preoţilor de la Mănăstirea Antim (Lotul Rugului Aprins). El nu s-a mai întors în România decît în 1996, unde a rămas definitiv şi unde şi-a dat obştescul sfârşit…
La fila 153 a volumului 2 a DUI 1450, în „Nota strict secretă privindu-l pe Anania Vartolomeu” se preconizează trimiterea lui în justiţie ca participant la activitatea preoţilor ce alcătuiseră Asociaţia Rugul Aprins al Maicii Domnului: „[...] Ministerul Afacerilor Interne/ În anii 1948 – 1958 Anania Vartolomeu a întreţinut legături subversive cu preoţii călugări: Sandu Tudor, Benedict Ghiuş, profesorul Mironescu Alexandru (toţi arestaţi la Ministerul Afacerilor Interne) şi alte elemente duşmănoase, activînd subversiv, avînd mai multe întîlniri unde a dus o intensă activitate de agitaţie contrarevoluţionară şi defăimare a regimului democrat popular din Republica Populară Română. [...]. Pentru faptele stabilite în anchetă şi probate pînă în prezent poate fi trimis în justiţie şi să fie condamnat, însă ancheta lui este în curs urmînd să se stabilească întreaga sa activitate criminală şi legăturile subversive pe care le-a avut.”

Volumul 2 al DUI 1450 ACNSAS cuprinde, de aici încolo, urmărirea informativă a obiectivului „Văleanu”, a părintelui Bartolomeu Anania ca trimis de către Patriarhia Română ca preot misionar în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române din Statele Unite ale Americii, chestiune de care ne vom ocupa într-un documentar de sine stătător, după cum am afirmat la începutul acestui documentar.

În sfîrşit, în volumul 3 al DUI 1450, la fila 170, citim, pe verso, o caracterizare concludentă, din partea reprezentanţilor regimului represiv, un posibil portret. Citez fragmentar: „[...] Anania Vartolomeu este dotat cu o inteligenţă remarcabilă, o cultură generală bogată, iar din punct de vedere teologic este cotat drept teolog de bază al ortodoxiei româneşti. Anania Vartolomeu are o fire impulsivă şi instabilă. Anania Vartolomeu este lucrat prin DUI.
Locotenent major Mărgineanu Florin.”
Închei, deocamdată aici, o parte a documentarului despre Părintele Bartolomeu Anania. Voi continua incursiunea documentară în dosarele sale de Securitate în viitorul apropiat.