Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Avem un manual de literatură română, cum procedăm? de Maria-Gabriela Constantin

Ce mai înseamnă azi un manual de literatură română? Cu siguranță un prilej de controverse, dar adesea prea puțin de încântare pentru cei cărora li se adresează. Iată însă că manualul de clasa a XII-a pentru elevii români din Ungaria (apărut la Editura Croatica, Budapesta, 2016) reușește performanța de a fi atrăgător în 212 pagini, cu prezentări despre scriitorii și literatura română de după 1945, șapte decenii literare dintre cele mai complexe, din punct vedere politic și din istoria scrisului beletristic românesc.
Nici stufos, nici aglomerat cu date, bine structurat, manualul e întocmit într-un stil alert, incitant, fără urmă de ton sentențios. Are farmecul unei călătorii care se desfășoară din pasiune și tot ce-i trebuie pentru a stârni interesul cititorilor-adolescenți, fascinați de internet și multi-media, cu o atenție îndeobște greu de captat. Pe alocuri tangent cu presa de bună calitate, manualul are meritul de a contura și o imagine a timpurilor explorate, într-un fel care face istoria mai accesibilă tinerelor generații. Modul cum menține autorul echilibrul delicat, dintre nici prea mult și nici foarte puțin, este demn de admirație. Remarcabilă este și alegerea sa de a prezenta literatura la zi, cu referințe critice de ultimă oră.
Manualul este structurat pe capitole după cum urmează:
Precursori ai neomodernismului: Nicolae Labiș și Ștefan Aug. Doinaș;
Romanul „obsedantului deceniu”: Marin Preda, Nicolae Breban, Aug. Buzura, Constantin }oiu, Gabriela Adameșteanu; fantasticul in literatură: Mircea Eliade.
Neomodernismul reprezentat de generația ’60: Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Ioan Alexandru și Ileana Mălăncioiu.
Reprezentanții teatrului modern: Horia Lovinescu, Marin Sorescu și dramaturgi din exil: Eugen Ionescu, Matei Vișniec;
Literatura românilor din Ungaria intrând în structura manualului, formează o interesantă pată de culoare pe harta literaturii române (Ilie Ivănuș, Lucia Borza, Lucian Magdu, Alexandru Hoțopan, Maria Berenyi, Ana Radici Repisky).
Postmodernismul generației optzeciste, prezentat în manual prin câțiva reprezentanți de seamă: Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop; și Literatura română după 1990 exemplificată prin lucrări de Horia Ursu, Mircea Aldulescu, Marta Petreu. Cele trei exemple sunt considerate de către autor expresii ale unei „noi obiectivități”, bazată pe surprinderea banalității cotidiene, cu o viziune integratoare asupra unor mari schimbări istorice produse în societatea românească: dispariția țărănimii și a lumii rurale cu o istorie milenară în umbra Apocalipsei (în viziunea tatălui), care formează romanul de analiză al Martei Petreu; problema supraviețuirii în societatea postdecembristă, aflată într-o criză multiplă (economică, morală, umană etc. în viziunea lui Radu Aldulescu; și prăbușirea unei lumi, a unui punct cardinal, anume a Estului, înainte și după evenimentele din 1989, prăbușire văzută cu multă ironie, cu umor negru în romanul lui Horia Ursu.
Cu toate că pare scris pentru românii din țară, nu lipsesc referințele la evenimente maghiare.
Sau reflectări ale acestora. Sunt ilustrate coperți ale edițiilor maghiare din autorii români traduși. Sunt aduse în prim-plan spre exemplu repercusiunile revoluției ungare din 1956 asupra intelectualilor din România, un aspect puțin cunoscut de cei care n-au fost nicicum implicați.
Întocmit după programa de limba si literatura română elaborată de Ministerul Educației din Ungaria, și de către cei de la Liceul „N. Bălcescu” din Gyula, manualul prezintă și documente inedite, cum este o „Doină”scrisă și dedicată de Nichita Stănescu poetului transilvan Páskándi Géza, ce se află în arhiva văduvei poetului maghiar. (Păcat că nu se menționează bunăoară și admirabilele traduceri din Nichita ale poetului Szilágyi Domokos, care probabil și-ar fi găsit locul într-o ediție mai amplă).
Farkas Jenõ, autorul, s-a format ca om de litere în România. Stabilit de mai bine de trei decenii în Ungaria, fost profesor universitar la Catedra de Literatură română a Universității ELTE din Budapesta, face ceva formidabil: scrie din sânul realității românești, de parcă n-ar fi plecat niciodată din țară, iar sistemul său de referință a rămas lumea culturală de aici și implicit, lectorul român.
Farkas Jenõ este și co-autor, împreună cu Florin Cioban și Hergyán Tibor, al unei antologii de texte, de 530 pagini pentru clasele IX-XII.
I s-ar putea reproșa autorului omiterea câtorva nume de referință din vasta perioadă literară prezentată, dar orice manual presupune aducerea în prim-plan a artiștilor pe care cultura i-a canonizat. Iar scriitorii prezentați și perspectiva de interpretare a operei lor sunt în consonanță cu ceea ce critica literară de azi consideră reprezentativ.
Plăcut, solid documentat, acordat la actualitate, manualul lui Farkas Jenõ aduce o prospețime de bun augur în învățământ, dar se vădește și un ambasador de primă clasă pentru imaginea literaturii române în general.
Îl salutăm așadar, și-i dorim tiraj reluat an de an !

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara