Numărul curent: 47

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Anuarul de cultură armeană de Madeliene Karacasian





Anuarul de cultură armeană "ANI", fondat la Bucuresti la jumătatea anilor ^30 de către renumitul orientalist armean H.Dj.Siruni, anuar care si-a încetat aparitia după numărul din 1943, a reapărut în peisajul cultural românesc în seria nouă, inaugurată în 1994 si urmată de editia comună pentru anii 1995-1996, editie datorată scriitorului Bedros Horasangian si ziaristului Mihai Stepan-Cazazian, cu sprijinul unor colaboratori din tară si de peste hotare.
De data aceasta, Mihai Stepan-Cazazian se bucură, la alcătuirea editiei pe 1997-1998, de aportul istoricului si omului de litere care este Anaïs Nersesian. Cele cinci mari capitole ale actualului număr al anuarului "ANI" au teme dintre cele mai variate.
În capitolul "Armenii în Tările Române", tânărul istoric Eduard Antonian face o amplă si interesantă prezentare a armenilor din Basarabia, concentrati de-a lungul vremii în veritabile centre armenesti precum Hotin, Chisinău, Soroca, Hâncesti si Cetatea Albă (Akkerman). Ceaslovul de la Cetatea Albă, datând din 1460, atestă existenta armenilor în acest oras basarabean, fiind nu numai un document cu valoare istorică, dar si artistică, datorită calitătii manuscrisul,ui si felului în care este împodobit. În afara unor note fugare din acest oras, în scurta sa cronologie, Arpiar Sahaghian prezintă date istorice si o listă a principalelor vestigii armenesti de la Cetatea Albă. Anuarul publică, în traducere românească un Studiu asupra istoriei armenilor din Akkerman până în veacul al XIX-lea, editat în 1922, în limba rusă, de către Grigore Avakian (1899-1982), cunoscut si erudit istoric, arheolog, profesor si traducător. În afară de istorie, autorul scoate în evidentă contributia armenilor la împodobirea orasului nu numai cu biserici, ci si cu lesplezi funerare, decoratia lor, dăltuită în piatră, purtând pecetea unei străvechi traditii în arta armeană.
Capitolul întâi este îmbogătit cu însemnările lui Fabian Anton despre armenii din Galati, unul dintre cele sapte orase moldovene, unde domnitorul Alexandru cel Bun a permis instalarea armenilor.
Mircea Halunga oferă cititorilor o "Retrospectie genealogică asupra neamului Pruncu(1) din Moldova", veche familie de origine armeană.
Istoricul Anaïs Nersesian schitează un portret al lui Petru Grigorovici Armeanul, diplomat si căpitan de taină al lui Mihai Viteazul, purtând soliile domnitorului Tării Românesti în Ardeal, Moldova, Polonia si Imperiul Habsburgic.
Capitolul amintit este încheiat de contributia dr. st. econ. Ion Manof care prezintă patru biblioteci armenesti aflate în România. Ele au apartinut lui Grigore M. Buicliu, Manuc Bei, Virgil Madgearu si Grigore Trancu-Iasi, un patrimoniu cultural aflat în posesia Academiei Române si a Academiei de Stiinte Economice.
Cel de-al doilea capitol al anuarului "ANI" începe cu o amănuntită "Istorie cronologică a Armeniei", descrisă pe parcursul a peste cincizeci de pagini de publicistul Sergiu Selian. Selectia autorului este făcută după "Istoria poporului armean", publicată la Erevan. Tot Sergiu Selian semnează si "Cronologia Chestiunii Armene", care constituie un preambul pentru articolul lui Eduard Antonian referitor la "Chestiunea Armeană si situatia politică, economică, socială din Imperiul Otoman la sfârsitul sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea", articol extras din recentul volum "Mărturii - Genocidul armenilor", apărut la Editura "Ararat", ca, de altfel, si următorul articol - "O solutie radicală exemplară".
Capitolul al treilea prezintă "Cartea Albă a Nagorno-Karabaghului", dată publicitătii de Centrul Armean pentru Studii Nationale si Internationale de la Erevan, ea oferind "un rezumat cuprinzător" cu privire la aparitia si evolutia conflictului din această enclavă armeană de pe teritoriul Azerbaidjanului.
Cu prilejul apropiatei sărbătoriri (în 2001) a celor 1700 de ani de la crestinarea armenilor, cel de-al patrulea capitol al anuarului "ANI" este consacrat de dr. Simona Condurăteanu amplei descrieri a "Mănăstirilor Armeniei - valori ale culturii universale".
În sfârsit, în capitolul al cincilea, Mircea Beijinaru comentează viata si activitatea lui Carol Miculi (1819-1897), compozitor, pedagog, pianist, dirijor, animator al vietii muzicale din Bucovina, iar Fabian Anton publică un amplu interviu cu Alexandru Paleologu care deapănă amintiri despre cel ce a fost jurnalistul si scriitorul Arsavir Acterian (1907-1997), despre care spune că era "o mare figură a generatiei sale, cea mai autentică si nobilă personalitate a noastră".
Iată, asadar, un număr consistent al celei mai recente editii a anuarului de cultură armeană "ANI" care apare la Bucuresti, spre satisfacerea curiozitătii celor ce se interesează de armeni, de istoria, civilizatia lor si de cele mai de seamă personalităti ale uneia dintre cele mai vechi etnii de pe teritoriul românesc.