Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Aniversarea lui Eminescu la Praga de Libuse Valentova

La Praga, în cercurile filoromâne, aniversarea zilei de naştere a lui Mihai Eminescu, la jumătatea lunii ianuarie, a devenit o tradiţie frumoasă. Anul acesta ne-am adunat – româniştii de la Universitatea Carolină împreună cu studenţii lor, membri ai Asociaţiei Cehia-România şi numeroşi români stabiliţi în Cehia – la Institutul Cultural Român, al cărui sediu se află în centrul capitalei cehe, la doi paşi de piaţa Venceslas. La invitaţia Institutului a venit la Praga renumitul actor şi regizor Emil Boroghină de la Teatrul din Craiova, interpret al unui minunat recital actoricesc inspirat din poezia eminesciană, intitulat Recitindu-l pe Eminescu... La steaua care a răsărit. Maestrul Boroghină ne-a reamintit de poeziile mai mult sau mai puţin cunoscute ale marelui poet român şi ne-a făcut să retrăim sentimentele intense pe care acestea le trezesc în noi, deşi de la apariţia lor a trecut mai mult de un secol. Publicul prezent în sală a fost captivat de interpretarea actorului, admirând în acelaşi timp şi performanţa de a recita versuri timp de o oră şi jumătate. Recitalul a fost completat şi vizual: pe ecran s-a proiectat versiunea în limba cehă (sau, în unele cazuri, cea în limba engleză) a poeziilor eminesciene.
Din păcate, până acum nu avem decât un singur volum cu traduceri în cehă, cel din anul 1964, apărut la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (Státní nakladatelství krásné literatury a umení), sub titlul Až zárí voda tmavá (ceea ce este un citat din poezia {i dacă...: „Adâncu- i luminându-l”). Culegerea de format mic conţine 37 de poezii, inclusiv poemul Luceafărul, tălmăcite în limba cehă de poetul Vilém Závada (1905-1982), în colaborare cu românista Eva Strebingerová (1931-1985).
Până în ziua de astăzi, cititorilor cehi le lipseşte o ediţie reprezentativă din opera lui Eminescu, care să cuprindă nu numai lirica sa, ci şi unele titluri din proză: mă gândesc, în primul rând, la nuvela fantastică Sărmanul Dionis. Să sperăm că unul dintre traducătorii de azi va îndeplini această datorie faţă de poetul naţional român. Un exemplu ne oferă colegii noştri din Slovacia care au reuşit, acum câţiva ani, să publice un volum din lirica eminesciană (Krídla z vosku, traducere de Viera Prokešová şi Libuša Vajdová, Bratislava 2007). Noi, `n Cehia, avem în plus un motiv puternic să ne interesăm de personalitatea lui Eminescu, şi anume un episod din biografia sa. În septembrie 1869, tânărul Mihai Eminovici a ajuns la Praga, foarte probabil cu intenţia de a se înscrie la Universitatea Carolină. De aici provine şi fotografia sa arhicunoscută, realizată în atelierul fotografului Jan Tomáš, în partea de jos a pieţei centrale numite Václavské námestí. În timpul şederii sale de circa zece zile, Mihai a locuit la fratele său {erban într- o casă de pe strada Lípová, din cartierul Nové mesto (Oraşul Nou) – o denumire cât se poate de simbolică, fiindcă înseamnă, în româneşte, „strada Teiului”. Cine ştie ce s-ar fi schimbat în cursul vieţii lui Eminescu dacă ar fi rămas pentru studii în capitala Boemiei... Dar, cum bine ştim, s-a dus mai departe, la Viena, iar de Praga şi-a amintit doar într-un vis, consemnat în manuscrisul nr. 2306: „Am ieşit parcă în târg şi am mers pe uliţi largi ca bulevarde (uliţa mare din Praga)”. Locul ar putea fi identic cu Václavské námestí, dat fiind că această „piaţă” are, în realitate, aspectul unui bulevard larg şi lung; aşa îl cunosc şi turiştii români care ne vizitează ţara.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara