Numărul curent: 43

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Ana Cartianu de Geta Dumitru


A încetat din viaţă Prof dr. docent ANA CARTIANU
Pentru cei mai mulţi, Doamna profesor Cartianu, aşa cum i s-au adresat decenii de-a rândul studenţii, s-a identificat cu însăşi tradiţia şcolii anglistice bucureştene. Actul de înfiinţare a Catedrei de engleză la Universitatea Bucureşti în 1936 prinsese viaţă în special prin vocaţia şi efortul său. Studiase timp de patru ani în Anglia la Colegiul Bedford, îşi luase apoi licenţa în engleză la Universitatea din Cernăuţi, pentru ca, la recomandarea aceluiaşi Colegiu britanic, să ocupe postul de asistent la noua Catedră. Răspunderile sale au fost enorme de la bun început, căci dacă profesorul John Burbank, care nu vorbea româneşte, se limita la predarea unui curs de poezie engleză, Ana Tomescu (căsătoria cu Gheorghe Cartianu, viitorul specialist de renume în domeniul electronicii şi radio-comunicaţiilor, va avea loc după câţiva ani) era singura de la care studenţii au învăţat cum să-i citească în original pe Shakespeare, Milton, Spenser şi romanticii englezi, sarcină deloc uşoară la acea vreme când engleza nu se număra printre limbile străine preferate în liceu şi puţini dintre cei ce optaseră pentru noua secţie o stăpâneau. Este mai greu de crezut astăzi cum mai tot ce ţine de predarea unei limbi şi literaturi străine la nivel universitar poate fi acoperit de un singur om, dar devoţiunea faţă de profesie ce dubla excelentele sale calităţi şi-au spus nu după mult timp cuvântul: Universitatea din Bucureşti dădea prima promoţie de anglişti, iar printre ei se vor număra Leon Leviţchi, Dan Duţescu, Mihnea Gheorghiu.
Dar pentru tânăra Catedră viitorul se anunţa întunecat. Dat afară din învăţământ, simţindu-se ameninţat datorită simpatiilor sale politice, Profesorul Dragoş Protopopescu se sinucide în 1947. Se transferase cu şapte ani înainte de la Universitatea din Cernăuţi, personalitatea sa marcând trecerea la un stadiu nou al studiilor de anglistică bucureştene prin integrarea acestora, aşa cum nu va uita să ne amintească Ana Cartianu, în tradiţia umanistă românească şi europeană. Învestită cu autoritatea de şef de catedră numai în anii '60, deceniul dinaintea pensionării, când a fost şi decan al Facultăţii de limbi germanice (de altfel, nici în plan didactic nu i s-au recunoscut oficial meritele decât foarte târziu), Doamna profesor Cartianu a continuat să reprezinte, profesional şi etic, o mare forţă care a polarizat decenii de-a rândul aspiraţiile studenţilor şi le-a direcţionat eforturile. În respectul, veneraţia chiar, pe care aceştia i-au arătat-o, a avut, cred, răsplata dorită cel mai mult. Din acest punct de vedere, viaţa sa a fost o împlinire totală.
Cu toate că, adunate, temele cursurilor sale ar fi dat sumarul unei istorii a literaturii engleze de la Beowulf la Ulise, numele său se leagă în special de scriitori englezi din secolul al XIX-lea, poate şi pentru că volumele Victorian Literature şi Eseuri de literatură engleză şi americană se ocupă mai ales de ei. A ştiut să lărgească necontenit aria studiilor de anglistică, arătând o receptivitate deosebită faţă de poezia şi romanul modernist, infirmând părerea că profesorii din generaţia şi de formaţia sa le pot gusta mai puţin. O cititoare captivată de literatura americană, a izbutit să găsească modalităţi pentru a-i familiariza pe studenţi cu romanele lui Nathaniel Hawthorne şi William Faulkner, trezind în mulţi dorinţa de a urma aceeaşi cale.
Prof. dr. docent Ana Cartianu rămâne, în amintirea celor ce i-au ascultat prelegerile, o personalitate fascinantă, care prin limba engleză de o rară distincţie, prin darul de a umaniza cunoştinţele în cea mai bună tradiţie britanică, a făcut din seminar şi curs un prilej de a-l introduce pe student într-un univers viu. Din astfel de întâlniri s-a învăţat mult.
Numele Anei Cartianu se va păstra, însă, în cultura noastră nu numai pentru aportul său enorm la întemeierea şi dezvoltarea unei discipline umaniste. Cititorii din ţările de limbă engleză, un spaţiu deloc neglijabil al planetei noastre, au posibilitatea să cunoască proză românească graţie traducerilor ce poartă această semnătură. Lectura inteligentă a textelor româneşti, cunoaşterea desăvârşită a limbii engleze, talentul creator (pentru că traducerea izbutită este un act de creaţie şi nu de echivalare mecanică de cuvinte) se îmbină armonios în versiunea engleză a Amintirilor din copilărie şi Povestirilor lui Ion Creangă, a scrierilor ficţionale în proză ale lui Eminescu, a Povestirilor lui Slavici, a Povestirilor magice şi fantastice ale lui V. Voiculescu, a Povestirilor mistice ale lui Mircea Eliade, a unor volume, precum Povestiri de Petre Ispirescu, Povestiri folclorice româneşti, Povestiri fantastice româneşti, Povestiri şi legende istorice româneşti. A primit, de altfel, premiul Uniunii Scriitorilor din România.
Recunoaştem în titlurile de mai sus cărţi de căpătâi ale literaturii române, iar dacă Ana Cartianu şi-a dedicat o parte din viaţă pentru a le face posibilă apariţia în limba engleză, opţiunea sa (nu i s-a putut impune niciodată ce să traducă) se explică, înainte de toate, prin preţuirea de care ele s-au bucurat în ochii săi. Predând o mare literatură de care s-a simţit legată afectiv, a iubit în acelaşi timp cu pasiune literatura română. Munca de mai bine de un deceniu investită în traducerea capodoperei lui Creangă şi a povestirilor sale este o dovadă. Colaborarea cu R.C. Johnston, profesorul românist de la Oxford, a reprezentat, mai mult decât faza finală de definitivare a textului, nevoia unei confirmări că din toate variantele posibile s-a ales aceea cu maximă rezonanţă pentru vorbitorul nativ. Un test necesar în opinia traducătoarei, care arată cât de mari îi erau exigenţele când era vorba de receptarea în alte spaţii culturale a textelor canonice ale literaturii române. Faţă de basm a simţit o atracţie deosebită, care nu trebuie pusă numai pe seama dificultăţilor ridicate de traducerea acestui tip de text, în felul lor o probă ce se cere trecută dacă traducătorul ţine să-şi demonstreze virtuţile. Volumul apărut nu reprezintă decât o parte (nu cea mai mare) din basmele ce s-au aflat un timp pe masa de lucru a Anei Cartianu, reconfigurându-se într-un alt limbaj. Foarte multe aşteaptă să fie publicate.
Un motiv să credem că moştenirea Prof. dr. docent Ana Cartianu va deveni cu timpul tot mai preţioasă.