Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Amintire cu Solomon Marcus de Gabriel Dimisianu

Aşadar, a murit Solomon Marcus, matematicianul şi eseistul, omul de mare cultură, împătimitul de cărţi şi de reviste. Ultima trăsătură decurge din cele dinainte, li se subsumează dar o menţionez pentru că, în ce mă priveşte, mă trimite la momentul foarte îndepărtat al primei mele întâlniri cu marele om.

Eram student filolog când, într-o dimineaţă din primăvara lui 1954, mă îndreptam grăbit către un chioşc de ziare plasat, atunci, undeva în spatele statuilor de la Universitate. Voiam să nu ratez cumpărarea unui exemplar din primul număr al unei publicaţii noi, „Gazeta literară”, despre care aflasem că va fi pusă în acea zi în vânzare în Bucureşti. Pentru mine era, dar nu doar pentru mine, cum aveam să văd îndată, un eveniment. După anii de inexistenţă apărea, urmând, ce e drept, modelul sovietic („Literaturnaia gazeta”), o publicaţie săptămânală dedicată numai literaturii. Exista „Contemporanul” care avea însă şi alte preocupări.

Ajuns la chioşc am constatat că nu eram primul cumpărător al „Gazetei”. Cineva deja o răsfoia. Cel care mi-o luase înainte era Solomon Marcus, matematicianul, ştiut de mine din mediul universitar şi de la participările la diferite evenimente culturale (conferinţe, lansări de cărţi) unde putea fi mereu întâlnit. El nu mă cunoştea, eram prea tânăr, student, cum spuneam.

Ne-am cunoscut după câţiva ani, în redacţia chiar a „Gazetei literare”, unde am lucrat o vreme, după absolvirea facultăţii, în împrejurări pe care le-am mai evocat. Ne-am revăzut apoi în redacţia României literare, unde eu aveam responsabilităţile mele iar Solomon Marcus colabora frecvent cu studii, eseuri, articole de o cuceritoare atractivitate. Erau astfel cu toată materia lor specială care, sub condeiul altora decât al său, i-ar fi ţinut pe cititori, pe unul ca mine în orice caz, la mare distanţă. Dar legătura lui Solomon Marcus cu România literară nu consta doar în faptul că-i era colaborator. Era cititorul ei cel mai aplicat, ca să vorbesc astfel, al fiecărui număr de la prima până la ultima pagină, cu o atenţie căreia nu-i putea scăpa nici cea mai benignă eroare de formulare, niciun sens impropriu sau insuficient de limpede exprimat. Îl interesa totul în legătură cu textele din revistă: orientarea lor generală, dar şi amănunte deduse dintr-o scrupuloasă lectură, atent mereu la sensuri, la defecţiuni, la exprimările improprii. Examina sistematic, cum spuneam, fiecare număr, pagină după pagină, articol după articol, bucuros când noi, ca redactori, nimerisem cele mai bune soluţii şi supărat la culme când greşeam. Era cititorul cel mai meticulos al României literare, cel mai necruţător cu erorile detectate pentru care suferea, cred, mai mult decât oricare dintre noi.

După fiecare apariţie urmau, aşadar, vizitele la redacţie ale lui Solomon Marcus, totdeauna începute cu impresiile sale despre felul în care dusesem la capăt acel număr. Impresii şi bune şi rele, căci nu erau, totuşi, numai rele. După „analiză” vorbeam şi despre altele, de bună seamă, interesat cum era de întâmplările nu o dată pitoreşti din lumea literară, de felul cum evolua unul sau altul, curios de numele noi, de tinerii care roiau în jurul revistei, unii cu şanse de afirmare literară, cum s-a văzut, alţii pierzând numai timpul.

Nu ştiu cum se va fi manifesat Solomon Marcus în lumea academică propriu-zisă, a savanţilor, ca participant la numeroase reuniuni internaţionale cu subiecte, cu teme pe care nici măcar nu mă încumet să le transcriu după comunicatele oficiale, dar în lumea noastră, a literaţilor, a scriitorimii, a alcătuitorilor de gazete, era întruchiparea spiritului înalt, a lucidităţii şi, totodată, a bunătăţii, a prieteniei. O luminoasă, o însufleţitoare prezenţă. Ne va lipsi mult.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara