Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Alergie la portocaliu de Gheorghe CeauŞescu

La ultima reuniune a PSD s-au putut observa unele fenomene care ar trebui să le dea de gândit spiritelor lucide din partid, dacă există aşa ceva. în primul rând alunecarea spre stilul de grosolănie specific ,României Mari" prin vocabularul utilizat şi prin stridenţele verbale şi inflexiunile vocii. Iar acest lucru a putut fi constatat şi la persoane care aveau o comportare demnă, logică şi elegantă, câtă vreme nu s-au înregimentat în partidul de-şi zice social-democrat. Cu mulţi ani în urmă, Ion Frunzetti, constatând modificarea profundă în rău a unor oameni de cultură după ce se aşezau pe scaunele de activişti de partid, numea acest fapt ,osmoza prin şezut". Cât de nimerită a fost constatarea şi expresia regretatului om de cultură mi-a fost dat să constat, observând metamorfozele suferite de actualul purtător de cuvânt al PSD Cristian Diaconescu: pe timpul guvernării 1996-2000, acesta era unul dintre cei mai competenţi experţi ai ministerului de Externe, de o eleganţă şi o logică desăvârşită. După aşezarea pe scaunele pesediste, prin fenomenul de osmoză prin şezut, s-a transformat într-un autor de sofisme puerile, tipice pentru majoritatea colegilor săi de partid şi, mai nou, cum s-a văzut la actuala reuniune PSD, capabil de grosolănii de care, mărturisesc, nu-l credeam în stare. ,Osmoza prin şezut" şi-a spus cuvântul. Iar domnul Cristian Diaconescu ar trebui să-şi aducă aminte că, treptat, în urma osmozei se va modifica şi fizionomia, aşa cum s-a întâmplat cu Dorian Grey din romanul lui Oscar Wilde.

Al doilea fapt petrecut la reuniunea pesedistă este chiar mai grav: dintr-o dată, conducerea acestui partid a manifestat prin discursurile mai multor lideri, între care preşedintele partidului, Mircea Geoană, şi fostul preşedinte, Ion Iliescu, o idiosincrasie la portocoliu, ceea ce nu este o simplă chestiune de gust coloristic, ci o respingere categorică a evenimentelor cu adevărat revoluţionare care au avut loc la ultimele alegeri din Ucraina şi Georgia. Este vorba de o reacţie alergică faţă de sensul adânc al schimbărilor care se produc în cele două state încorporate lungă vreme Uniunii Sovietice.

După dispariţia şi dezagregarea Uniunii Sovietice, Moscova a încercat să-şi salveze pe cât mai este posibil imperiul. A inventat Comunitatea Statelor Independente, titulatură în care termenul de ,independent" are o valoare strict propagandistică, menit să ascundă realitatea intenţiei de a-şi restabili dominaţia; şi, pentru a-şi realiza planurile, ruşii au susţinut în zonă regimuri reacţionare, cum au fost cele ale lui Kucima în Ucraina şi Şevarnadze în Georgia care le slujeau cu fidelitate interesele. Succesorii lui Stalin

n-au ţinut seama de două elemente: regimurile fidele lor n-au putut asigura în nici un fel prosperitatea economică şi, mai ales, stăpânirea Kremlinului a produs răni mult prea dureroase pe care popoarele nu le pot uita cu uşurinţă, mai ales când tendinţele imperiale şi aroganţa Moscovei se fac din plin simţite. Portocaliul a fost şi expresia coloristică a voinţei de emancipare de sub stăpânirea rusească. Faptul a fost şi este evident; de altminteri, de foarte curând, Georgia a anunţat ieşirea din CSI şi dorinţa de a deveni membră NATO. în Ucraina se observă aceleaşi tendinţe. Iar intrarea în NATO este pentru toate statele care au aparţinut imperiului sovietic singura modalitate de a scăpa de apetitul de nestăvilit al celei de a treia Rome şi de a putea participa la un tip de civilizaţie antinomic faţă de despotismul asiatic care le-a sugrumat prea lungă vreme. Şi nu numai ţările fostului lagăr socialist s-au simţit şi se simt încă ameninţate; apariţia NATO-ului, o alianţă defensivă a ţărilor cultivând spiritul european, s-a datorat pericolului pe care-l reprezenta Uniunea Sovietică pentru lumea liberă. Paul Henri Spaak, primul ministru al Belgiei la acea dată, avea să rostească un important discurs la 28 septembrie 1948, la a treia sesiune a adunării generale a Naţiunilor Unite când i-a lansat şefului delegaţiei sovietice, Vâşinski, printre altele: ,Delegaţia sovietică nu trebuie să caute explicaţii complicate pentru politica noastră. Ştiţi care este fundamentul politicii noastre? Ei bine este teama! Teama faţă de voi, teama faţă de guvernul vostru, teama faţă de politica voastră!" Şi primul ministru belgian ştia bine că pericolul nu era numai de ordin militar, căci expansionismul Kremlinului se putea, şi se poate bizui şi azi, pe o solidă coloană a cincea a cărei amploare Vladimir Bukovski a demonstrat-o documentar. Respingerea portocaliului înseamnă aşezarea pe coordonatele de interes ale Rusiei. Iar o asemenea atitudine este un atentat la adresa tradiţiei şi a spiritului românesc.

Evident pesediştii vor nega aceste această concluzie. Dar declaraţii precum cele referitoare la portocaliu trădează, de multe ori involuntar, apetenţe adânci. Oare întâmplător în perioada 2000-2004 nu s-a făcut nici un pas serios în reformarea justiţiei şi nu s-a întreprins nici o acţiune importantă împotriva corupţiei, deşi se ştia că acestea sunt condiţii sine qua non pentru accesul României în Uniunea Europeană? Şi să ne aducem aminte că PSD sub denumirea de FSN a semnat tratatul de vasalitate cu URSS în 1991, un act evident antiportocaliu; şi să ne mai aducem aminte că în anul 2000 reprezentanţii PDSR au refuzat categoric să discute în comisia de politică externă a parlamentului problema ,firului roşu" şi nedenunţarea de către preşedintele Iliescu a tratatului care permitea staţionarea trupelor ruseşti pe teritoriul românesc (precizarea fusese făcută de ambasadorul Ceauşu care a arătat că tratatul a fost denunţat abia de preşedintele Emil Constantinescu); deţinând preşedinţia comisiei senatoriale de politică externă, PDSR a blocat discutarea acestei grave probleme... Idiosincrazia la portocaliu afirmată la reuniunea PSD este un element nou care demonstrează că partidul condus de domnul Geoană se situează pe alte coordonate decât cele ale interesului naţional. Respingerea de către PSD a ordonanţei de urgenţă care instituţionalizează un DNA înzestrat cu prerogativele necesare combaterii cu eficacitate a marii corupţii, se situează pe aceeaşi coordonată antiportocalie, adică împotriva instaurării la noi a unui sistem european corespunzând vocaţiei şi tradiţiei autentice româneşti. Interesul de grup prevalează asupra interesului naţional şi, în mod cert, graniţele grupului depăşesc graniţele aşa-numitului partid social-democrat.

De altminteri, un partid cu adevărat social-democrat este un adept al portocaliului, deoarece numai în cadrul unui sistem democratic pot fi puse în practică ideile social-democrate; social-democraţia autentică este incompatibilă cu corupţia; în acelaşi timp, un partid social-democrat autentic va susţine emanciparea ţărilor care aspiră la valorile europene din formule de dominaţie asiatică şi integrarea în sistemul civilizaţiei construite pe vechiul continent. Aşa au făcut social-democraţii români. Fost-au vreodată liderii acestui partid acuzaţi de acte de corupţie până la instaurarea regimului comunist în România? A existat un demn urmaş al lui Titel Petrescu, Flueraş, Adrian Dumitriu şi ceilalţi în persoana regretatului Sergiu Cunescu. Când Mircea Geoană, Adrian Năstase, Ion Iliescu, Sorin Oprescu etc. vor condamna în termeni categorici, fără echivoc, asasinarea de către comunişti a lui Ion Flueraş şi a altor fruntaşi social-democraţi, când vor condamna în termenii utilizaţi de Sergiu Cunescu tratatul semnat cu Gorbaciov în 1991 şi mineriadele, când nu vor mai manifesta idiosincrazie faţă de portocaliu, atunci putem crede că au început să se convertească în mod real la social-democraţie. PSD se află într-o alternativă: sau se aşază pe tradiţia impusă de Vâşinski la 6 martie 1945 şi se declară continuatorul de drept al PCR-ului sau respinge această atitudine şi adoptă linia pe care, după răsturnarea lui Ceauşescu, a reprezentat-o Sergiu Cunescu. Tertium non datur! Social-democraţia este incompatibilă cu comunismul. .

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara