Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Alea japca est! de Horia Alexandrescu

Săptămâna trecută, când spuneam că diferenţa de 0-3 dintre România şi Polonia este, de fapt, cea dintre Burleanu şi Boniek, şefii celor două federaţii, l-am nedreptăţit grav pe faimosul ex-internaţional polonez. În realitate, nu poate exista niciun termen de comparaţie între el şi Burleanu, în materie de fotbal, pentru simplul fapt că polonezul a fost un mare jucător, în vreme ce Burleanu nu este nimic altceva decât un politruc.

Unul cocoţat în fruntea FRF prin sforăriile politice şi, să nu uităm!, prin scoaterea din cursă a lui Gică Popescu, marele favorit, condamnat exact în preziua alegerilor din martie 2014! Reamintesc acum aceste adevăruri fiindcă, după cum se poate constata, sub conducerea lui Burleanu fotbalul românesc a devenit deja muribund. Dar până să ne moară cu totul, ni s-a stins prematur Didi Prodan, component al generaţiei de aur, pe care acelaşi Burleanu l-a demis din federaţie, din cauză că obişnuia să cârtească. Şi, dacă tot veni vorba, rând pe rând au fost zburaţi din FRF şi toţi ceilalţi îndărătnici care proveneau, deloc întâmplător, din aceeaşi generaţie cu Gică Popescu şi Didi Prodan, pentru a fi înlocuiţi urgent cu un contingent de supuşi federali cărora nu le era străin decât… abc-ul fotbalului! Aşa se face că am eşuat până la subcota la care am ajuns astăzi şi unde liniştea înăbuşită, cultivată de federaţie, a fost spartă de moartea lui Didi Prodan. Crezându-se la adăpost în tribunele unui meci din eşalonul secund, de la Suceava, Burleanu a fost fluierat şi huiduit o întreagă repriză, cerându-i-se vehement demisia. E numai începutul, semnalul dat de tribunele peste care se aşternuse umbra resemnării, dar care ies, iată, din letargie, prevestind sfârşitul pentru echipa de neaveniţi ai federaţiei. Ruşinea cu polonezii a fost alarma de trezire, iar înfrângerea în faţa ruşilor a adus revolta efectivă, stimulată şi de ultimele bolboroseli ale FRF, transmise de Andrei Vochin. „…Nu e vorba că aceşti jucători nu simt că îmbracă tricoul echipei naţionale. E o mare diferenţă între a veni de la Barcelona sau de la Real Madrid şi altceva când vii de la Ludogoreţ, de la Deportivo sau de la Rostov. Trebuie să vorbim despre diferenţa între a vrea şi a putea!”

Eu sunt revoltat pur şi simplu în faţa acestui pretext viclean care ne sugerează că de dezastrul echipei naţionale sunt de vină jucătorii şi numai ei! Ba mai mult, nu pentru că nu vor, ci pentru că nu pot! Îl putem înţelege pe consilierul lui Burleanu că sare în apărarea şefilor lui şi mai ales a selecţionerului Daum – pe care se spune că el l-a scos de la naftalină – dar nu putem uita că Andrei Vochin are în spate o carieră de comentator de fotbal. Or, măcar din această perspectivă, ar fi trebuit ca, lângă cele trei cluburi străine citate, să adauge încă vreo… 12 echipe europene – printre care Fiorentina, Watford, Anderlecht, Stuttgart şi Napoli – unde evoluează tricolorii noştri! Deci, este exclus să se poată afirma că toţi aceşti internaţionali, plătiţi cu bani buni de atâtea cluburi străine, ar vrea şi nu pot. Rezultă că singura concluzie de bun simţ este că neputinţa aparţine doar celui pe mâna căruia au fost daţi de federaţie, respectiv Herr Daum. Or, de vreme ce Burleanu şi lacheii săi nu au habar de fotbal, iar selecţionerul Daum e neputincios, fiind prea ruginit pentru nivelul cerut la o echipă naţională, e vemea să îi spunem Auf Wiedersehen! Oricum, el a declarat că nu vede niciun motiv să demisioneze şi că are de gând să stea la cârma naţionalei (pe jumătatea de milion de euro!) cel puţin până la încheierea contractului, care expiră odată cu încheierea cursei de calificare la Campionatul European. Cu alte cuvinte, boală lungă, moarte sigură, dar, ca să vă mai dezvălui un secret, contractul său mai are o anexă, despre care nici Burleanu, nici Vochin n-au suflat o vorbuliţă. Anexa se numeşte… Marcel Daum, analistul video al echipei naţionale, nimeni altul decât fiul selecţionerului, angajat de FRF la solicitarea expresă a tatălui, deşi nu e specializat nici el în fotbal, ci în management şi resurse umane!

Cum ar spune înaintaşii noştri, Alea japca est. Deci, să vină DNA-ul!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara