Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Actul de limbaj de Nicolae Radu

John Langshaw Austin, filozof analitic englez, născut la începutul secolului 20, recunoscut ca important specialist în domeniu, este autorul unei teorii a actului de limbaj, După Austin, un enunţ nu este numai constatare ci şi un act. Enunţul-act este denumit performativ. Pentru a susţine această afirmaţie el foloseşte noţiuni speciale pe care le defineşte în termeni englezeşti, dificil de tradus în limba română. Cel ce vorbeşte este denumit locutor ; efectul psihologic produs asupra receptorului este un efect perlocutor; un efect ilocutor desemnează funcţia performativă adaptată la normele convenţionale şi la circumstanţele de moment (nu poţi cere să fie botezat un vapor într-un lighean!).

Austin şi-a lansat teoria într-o conferinţă susţinută în 1955 la Harward cu tema „How to do things with words” (Când zici, să faci). El a susţinut că un enunţ poate fi şi un act performativ, o îndeplinire cu consecinţe practice. Un act performativ al limbajului, o promisiune, un ordin, este concondiţionat de cele două efecte menţionate mai sus : un efect ilocutor, care constă într-o funcţie performativă convenţională, nu poţi să ceri ceea ce nu este posibil în condiţiile actuale, şi un efect perlocutor, care constă în efectul psihologic asupra destinatarului: dacă spui că e frig, destinatarul închide fereastra. Exemple de acte performative: când ofiţerul de Stare Civilă spune: „vă declar soţ şi soţie” modifică statutul celor doi parteneri, îndeplineşte un act performativ ; ordinul unui comandant militar este urmat de executare, un act performativ etc.

Un alt important cercetător al teoriei limbajului a fost rusul Roman Jakobson, ajuns, după multe peregrinări, în Statele Unite ale Americii. El precizează că pentru realizarea unui act de limbaj este nevoie de un mesaj, un emiţător şi un destinatar-receptor şi că pentru ca mesajul să fie operant sunt necesare trei condiţii : un context, un cod comun şi un contact. Stabileşte apoi şase funcţii ale limbajului:
- expresivă, sau emotivă, să-l convingă pe receptor, să-i determine o atitudine,
- conativă, receptorul să creadă că acţionează în cunoştinţă de cauză,
- fatică, recepţia să fie confirmată,
- metalingvistică, partenerii să folosească acelaşi cod (limbă),
- referenţială, mesajul să vizeze acelaşi obiect sau eveniment,
- poetică, o funcţie foarte importantă care face din mesaj un obiect estetic cu putere de seducţie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara