Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Actualitatea muzicală estivală de Dumitru Avakian

Un aspect ce rezultă firesc: în sezonul estival, în perioada în care colectivele orchestrelor simfonice se află în concediu, în perioada în care instituţiile filarmonice inclusiv Filarmonica bucureşteană, Formaţiile Muzicale ale Radiodifuziunii publice pregă-tesc acum, în luna august, evenimentele marelui Festival enescian, în lunile de vară manifestările muzicale camerale se dovedesc a fi, în schimb, precumpănitoare.

Audiem, printre altele, creaţii ale unui repertoriu ce sondează intimitatea raporturilor definitorii pentru universul spiritual propriu marilor personalităţi, propriu marilor epoci ale culturii muzicale din perioada Barocului european şi până în deceniile de mijloc ale secolului trecut. Este situaţia ce dezvăluie relaţia nemijlocită a muzicianului performer cu coechipierul de formaţie, cu valorile de specificitate ale creaţiei muzicale.

Festivalul Enescu şi Muzica Lumii, la Sinaia, concertele desfăşurate sub genericul Vara Magică, de asemenea Marile Serate Muzicale Bucureştene, sunt iniţiative particulare realmente salutare ce aparţin unor înpătimiţi, profesionişti şi neprofesionişti ai muzicii. Sunt cei care dispun de capacitatea de a-i mobiliza pe cei din jur, cei care detectează mijloace financiare, imaginează programe, construiesc evenimente, stimulează valorile muzicale ale tinerilor, coagulează efortul maeştrilor. Se răspunde unor vechi opţiuni ale publicului iubitor de artă, inclusiv ale celor animaţi de circuitul turistic; este, pe de altă parte, un dat al omului de muzică, cel care nu se poate despărţi de muzică. O ştim cu toţii, până nu demult seceta lunilor de vară se manifesta inclusiv în zona evenimentului artistic. Obişnuiesc a le aminti celor tineri că oamenii de muzică nu iau vacanţă nicodată de la muzică. Este un dat existenţial.

De la nivelul senectuţii celei înalte, maestrul Valentin Gheorghiu găseşte resurse realmente mobilizatoare pentru a se întâlni – la Atheneul Român, pe scena de concert a Casinoului din Sinaia – cu câţiva dintre tinerii noştri muzicieni, de asemenea cu pianista Roxana Gheorghiu cu care compune un activ, un încântător cuplu pianistic.

Personalitate emblematică a vieţii noastre muzicale, domnia sa păstrează alura din alte timpuri a muzicianului complet, cea a artistului performer, a creatorului inspirat, care inspiră la rândul său. Lucrarea domniei sale, Ave Maria, în actuala versiune pentru violocel şi pian, a fost prezentată publicului în compania maestrului Cazacu, în chiar momentul în care creştinii comemorau Adormirea Maicii Domnului. O rugă adresată Fecioarei, imaginată de artist la vârsta de 19 ani, imediat în anii postbelici. Lucrare dedicată unei voci înalte susţinute de orgă, această pagină a cunoscut prima imprimare discografică în compania autorului, în Biserica Neagră din Braşov.

Pe de altă parte, mărturisesc, nu cred că am auzit vreodată pe viu, în sala de concert, această cu totul captivantă Suită a 2-a pentru două piane, de Serghei Rachmaninov, o lucrare a unui neoromantism de început de secol XX, un mare spectacol pianistic, lucrare pe parcursul căreia cei doi muzicieni performeri au regăsit traseele artistice comune în epocă, subtile semnificaţii ale mişcării valsului, ale marşului, intonaţii ale romanţei.

De la nivelul de exemplaritate al maestrului la cel al entuziasmului etalat de tinerii muzicieni, circuitul se dovedeşte a fi cât se poate de firesc. Mă refer la acest captivant trio născut într-un fel ad hoc, formaţie pe care o animă artişti ce nu au împlinit încă vârsta de 30 de ani, pianistul Mihai Ritivoiu, violonistul Radu Dunca, violoncelistul Ştefan Cazacu, interpreţi ai celebrei mişcări Trio Elegiac în sol minor, de Rachmaninov.

Până spre sfârşitul lunii au mai putut fi urmăriţi pe scena Casinoului din Sinaia membrii Cvartetului clujean Arcadia în compania sopranei Mihaela Maxim, de asemenea formaţii camerale şi tineri muzicieni cum sunt pianistul Andrei Licareţ, violoniştii Rafael Butaru şi Iulia Ghindă, violistul Adrian Vasile, violoncelistul Mircea Marian, violonceliştii invitaţi Horaţiu Luduşan şi Adrian Precup.

La Bucureşti, la Atheneul Român, în cadrul proiectului Vara Magică au continuat momentele de autentică magie în domeniul muzical cameral. Mă refer la minunatul trio cu pian format din muzicieni de elită ai vieţii muzicale internaţionale, la violonista Mihaela Martin, la violoncelistul István Várdai, la pianista Elena Bashkirova Barenboim. Trio-urile de Brahms – cel în do minor – şi de Schubert – cel în si bemol major – au fost definite în spiritul unui elevat climat al colaborării camerale. Este un climat susţinut de o paletă timbrală a cărei complexitate răspunde acelei zone muzical-poetice definitorii pentru climatul vienez al începutului dar şi sfârşitului de secol XIX. Deşi fac parte din generaţii distincte, Martin şi Várdai se întâlnesc în zona expresiei în care coarda animată de arcuş capătă elocvenţa unei ziceri marcate de cultură, de inteligenţă, de un absolut bun-gust.

Audiind, în schimb, Sonata pentru pian şi vioară K.V.454 de Mozart, am înţeles motivul pentru care marele dirijor berlinez, conducătorul absolut al Operei de Stat de pe Unter den Linden, nu apare în concert în compania soţiei sale, cunoscuta pianistă membră a trio-ului, fiică a unui reputat pianist rus.

Ensemble Raro este ceea ce se defineşte astăzi a fi o formaţie camerală de geometrie variabilă. Sunt tineri maeştri ce dau consistenţă vieţii muzicale internaţionale. Au fost de această dată prezenţi pe scena Atheneului Român în formaţie de cvartet de coarde cu pian; mă refer la pianista Diana Ketler, la violonistul Alexander Sitkovetsky, violistul Răzvan Popovici, la violoncelistul Julian Arp. Un cvartet de tinereţe, în mi bemol major, semnat de Beethoven, un altul în sol minor aparţinând lui Johannes Brahms, un altul în re major de Antonin Dvorák au demonstrat o dată în plus natura unei gândiri muzicale unitare, temeinic argumentate expresiv, pe care o dezvoltă cei patru muzicieni. Din perspectiva coerenţei timbrale nu poţi să nu observi că vocile grave ale corzilor, viola, violoncelul, se dovedesc a fi mai apropiate în ce priveşte maleabilitatea timbrală, generozitatea expresiei, faţă de sonoritatea – aş numi-o mai strânsă – a vibrato-ului în cazul viorii. Cu totul remarcabilă, autoritatea susţinerii pianistice a întărit unitatea ansamblului.

Îmbucurătoare s-a dovedit a fi iniţiativa fundaţiei braşovene Euterpe privind susţinerea – de această dată în sala Teatrului Odeon – a Festivalului Internaţional al Muzicii de Cameră sub genericul Marile Serate Muzicale Bucureştene. Cu siguranţă, personalitatea marcantă a ciclului celor patru concerte a fost celebrul pianist octogenar Bruno Canino, artist de complexă orientare, compozitor, muzician concertist cu performanţe entuziasmante în domeniul cameral, performanţe etalate cu mai multe prilejuri în faţa publicului bucureştean. De această dată a participat în realizarea unor opusuri majore ale repertoriului cameral cum sunt, spre exemplu, Cvintetul cu pian Păstrăvul şi primul Trio în si bemol major de Schubert. De altfel, în mod cu totul captivant, genul clasico-romantic al cvintetului cu pian a constituit culminaţia a trei dintre Seratele ciclului, inclusiv creaţii semnate de Robert Schumann, de Antonin Dvorák.

Nu poţi să nu observi, violoncelistul italian de origină română Anton Niculescu, autorul marelui proiect al Serate-lor, este personalitatea animatoare a marii majorităţi a formaţiilor camerale prezente pe scena Odeon-ului, artistul care a dat consistenţă timbrală, a conferit unitate sonorităţii fiecărui ansamblu. Originar şi domnia sa din România, cunoscutul violist Vladimir Mendelssohn a avut meritul esenţial de a fi înnobilat coloratura timbrală a formaţiilor în care apare. Cel mai tânăr participant al serialului muzical cameral a fost violonistul Horia Văcărescu, un excelent muzician de ansamblu.

Aşa cum observa violoncelistul Marin Cazacu, directorul Festivalului de la Sinaia, tinerii muzicieni, mulţi dintre aceştia, se constituie în posibile garnituri de schimb. Se poate spune că „viitorul vieţii noastre muzicale încape pe mâni bune”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara