Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Actualitatea de Margareta Dorian

Bucuria re-vederii prin scris nu mi-o poate lua nimeni" - lumina acestei revelaţii, pe care mi-o comunicaţi deunăzi ca reală şi permanentă, îşi pierde din intensitate în momentul în care, în aceeaşi epistolă, adăugaţi vizibil demoralizată: "Tot scriu, dar ecoul e aproape nul. întrucât am o vârstă, şi timpul n-are răbdare, fac şi eu ce pot, mă adresez cu rugăminţi, aşa cum fac şi alţii şi sper... Vă trimit un fragment din ultimul roman, Iubirea în amurg (sau Iarna ninge cu iubire) al nouălea, pe care urmează să-l editez, tipăresc, dacă paralele îmi vor permite. Aş dori (ce?) un gând al dv., o apreciere, dac-o merit (?), o recomandare, un imbold pentru a finaliza pătrunderea mea în Uniunea scriitorilor, la filiala Alba..." Bună doamnă, tocmai văzusem în Discobol fragmentul dvs., şi mă gândeam să vă semnalez aceasta printr-un gând de solidaritate şi prietenie. Din păcate trebuie să vă fac cunoscut faptul că membrilor Comisiei de validare nu li se îngăduie să formuleze şi recomandări de intrare în Uniune, ci doar să-şi exprime la un moment dat opinia prin vot. La ultima şedinţă a comisiei aţi fost amânată, neîntrunind numărul de voturi necesar validării. Data viitoare nădăjduiesc să vi se schimbe norocul , noul dvs. roman care este pe drum, să schimbe radical sorţii. Mă gândesc că domnul Urian, care spuneţi că a scris cu simţire despre basarabeni, basarabeancă fiind şi tratând în cărţile pe care le scrieţi cu atâta dăruire despre problemele din acea zonă călcată de năpastele istoriei şi despre oamenii ei, va face câteva referiri la cartea/cărţile dvs., şi poate chiar în România literară, unde v-ar şi plăcea să apară. Rămân până una alta spectator neutru, dosarul pe care vi-l completaţi pentru filiala Alba, aveţi toată grija să fie bine întocmit, bine pregătit. Cărţile trimise dlui Urian pe adresa România literară îi ajung, cu siguranţă. Urări de bine şi de sănătate, dintr-o vară caniculară bucureşteană, fără sfârşit. (Raisa Boiangiu, Hunedoara) *Ne trimiteţi spre publicare patru din poeziile dvs., Echivalenţe, Tiparele de caş, în altă limbă, Sudoare rece. Faptul că primiţi acest prim semn de contact bun că revista noastră în spaţiul Post-restantului, sperăm să nu vă îngândureze cumva. Cele câteva date bio-bibliografice sunt binevenite: Lucia Cherciu conferenţiar titular la Universitatea de Stat din New York din oraşul Poughkeepsie, unde predă cursuri de Literatură Americană Contemporană, Creaţie Literară (Poezie), precum şi cursuri de Gramatica Limbii Engleze, Referate şi Compoziţie. A absolvit cursurile Universităţii din Bucureşti la Facultatea de Limba Engleză unde şi-a obţinut şi masteratul în 1995. în 2000 îşi obţine doctoratul în Teorie şi Critică Literară/ Literatură Americană de la Indiana University of Pennsylvania. Publică în engleză studii de specialitate. în româneşte a publicat în Saeculum şi Oglinda Literară. Locuieşte în Statele Unite din 1995. îi selecţionăm din versurile trimise Echivalenţele: "te ustură ca un cuvânt/ care-ţi stă pe limbă/ şi nu ţi-l poţi aminti/ care te zgândără toată ziua/ există undeva/ îl ştii/ dar nu îl ştii// te doare ca un cuvânt/ pe care nu îl poţi traduce/ îi dai echivalenţe/ îl calchiezi/ are har/ dar nu are har// te apasă ca un secret/ pe care te-ai jurat/ să nu-l spui/ ascuns la vedere/ strigător la cer/ incriminator// te arde ca un cuvânt/ pe care de-o săptămână/ întreagă/ vrei să i-l spui/ dar încerci să-l mai ţii/ ca să-l spună el mai întâi// vrei să i-l spui/ dar încerci să-l mai ţii/ ca să-l spună el mai întâi// te unge pe suflet/ ca o mană cerească/ ca vestea/ pe care vrei să o dai/ tuturor/ dar trebuie să mai aştepţi/ vreo lună/ ca să fii sigură", dar şi Tiparele de caş: "Mă scald în cuvintele vechi/ ca într-o apă repede de munte/ printre păstrăvi la umbră de alun// în fiecare dimineaţă mă adun/ pentru o nouă zi pe pridvor./ Ea închega caş, punea tiparele la fum:// eu număr sărutările romboidale/ ale tiparului, alunec pe structura/ spiralată a ochiului sculptat în lemn// mă desfăt în desfacerea de funcţional -/ tiparele mele au rămas drept sculpturi/ ca o gramatică a verbului, tăcerea// se conjugă cu lacrima. Soarele/ se răsfrânge în lemn ca un cocoş/ care sfâşie tenebrele nopţii.// Tiparele ei de caş aşteptau pe poliţă// cuminţi ceasul, numărau picăturile/ ascultau aroma lemnului de brad;// tiparele mele încheagă declinările/ caută laptele sacru al cuvintelor/ spuma silabelor albul adverbului// semnul de arin al daltei divine/ cercurile delicioase ale cunoaşterii/ asimetria subtilă a astrelor". Bun venit şi vă mai aşteptăm cu poeme! (Lucia Cherciu, S.U.A.) *V-am citit cu interes cele patru texte, Nu dar poate că da, Jimmy, De la Hug la Frică şi Panica, şi care se alătură în timp sumarului cărţii de debut pe care o pregătiţi cu multă grijă. Felicitări pentru reuşita la Facultate. Suntem convinşi că Medicina va sprijini subtil sufletul poeziei pe care o scrieţi dintr-un instinct al sfiosului care ţine să comunice cu semenii, pe care ştie şi vrea să-i ajute la greu şi să-i vindece de disperare. (Alexandra Dolfi) *Stimată doamnă Margarete Dorian, mesajul Ninei Cassian, de recomandare călduroasă, mi-a sosit cu ceva timp înaintea epistolei dvs. cu poeziile, stârnindu-mi o vie curiozitate. Cum arată poezia celui care la un moment dat vrea s-o părăsească, crede că a reuşit să se spele de ea, dar cu surprindere constată că, deşi simte riscul întoarcerii ca o ruptură reparată, ca o cicatrice vizibilă, îl înfruntă cu surâsul pe buze. Acest răspuns pe care vi-l dau cu drag, cred că este numai primul într-un şir de contacte colegiale. Deocamdată scrisoarea, pentru o mai bună cunoaştere: "La o revedere recentă cu Nina Cassian şi un schimb de amintiri, de poezie şi de bucurii triste, i-am mărturisit întoarcerea mea, pe furiş, la poezie. Vorbind şi de o eventuală publicare, Nina ţinea să mă prezinte paginei d-voastră, pe care o citesc ocazional, dar cu pasionat interes, când se întâmplă să capăt revista. în cazul în care rândurile ei nu v-au sosit încă, mă prezint singură, pe scurt. Am făcut parte din generaţia poeţilor care au debutat după război, am publicat prin magazinele literare ale timpului şi un volum subţirel şi adolescent. Am plecat în 1948 şi am continuat să public proză în engleză - trei romane, cărţi pentru copii, eseuri, critică literară şi traduceri din poeţii români. Credeam că poezia mă abandonase dar a reapărut - în vârful picioarelor - cu sfiiciune, mai apoi cu oarecare uimire că m-a regăsit. Poemul Balaurul de aur explică puţin cum stau lucrurile. Nu ştiu care e cea mai simplă cale să vă citesc comentariile, cum nu capăt revista regulat..." Credem că cea mai simplă cale ar fi să vă abonaţi la România literară, pentru că e o revistă bună, de citit cu regularitate, scrisă cu dragoste şi profesionalism. Şi pentru că vă referiţi la poezia Balaurul de aur, care nu este altul decât dorul, în aşteptarea prezentării către cititori, pe care o să ne-o trimită Nina Cassian, îl transcriem aici: "balaurul de aur, dorul, ridică iar grumazul/ şi tremură pământul, crapă cerul, ne cad în casă stelele deochiului/ şapte inimi cere - şapte inimi şi nu-mă-uita-ul ochiului/ şapte scorburi cu sânge// du-te, dă-i-le să tacă, să doarmă, să ne uite/ pune-i pe gură ferigă rece, toamna e aproape, toamna îl ştie,/ curând, sărutându-i solzii de aur pe bărbie/-i luăm, sătul, între genunchi capul". (Margareta Dorian, Rhode Island, S.U.A.)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara