Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Actualitatea de Mihaela Mocanu Gâlcă

Până o să vă limpeziţi cu adevărat cine şi cât bine v-a făcut, cu cât gând bun pentru scriitorul care sunteţi şi care se caută pe sine, şi dificil, şi bănuitor din fire, foarte, în legătură cu "fundătura" în care aţi fi împins cu şiretenie şi rea voinţă, o logică minimă ar fi trebuit să vă sugereze că fundătura, dacă ea este într-adevăr, ea vă aparţine în totalitate. Mai mult decât să vă fi citit cu creionul în mână textele, ca să le corectez minuţios şi să aleg un fragment bun pe care să vi-l public într-o pagină de revistă, nici n-aş fi putut face pentru un coleg la începutul de drum. Suspiciunea dvs. însă fiind enormă şi absurdă, aproape că mă bucur de hotărârea pe care aţi luat-o de-a nu apela în continuare la vreun serviciu colegial din partea mea. Nimic din ceea ce aţi gândit în context nu are legătură cu realitatea. Plăcerea de a jigni însă, nemulţumit şi cârcotaş dincolo de limitele cuviinţei, sper să vă fi răcorit, prezentul şi viitorul să vă ofere prin cei la care veţi apela de-aici înainte, mai multă lumină şi glorie în spaţiul literaturii române. Intenţia bună, ca şi părerile, ca şi sfaturile mi-au fost şi vi le-am dat, la cerere, căci n-am vorbit neîntrebată, doamne fereşte, şi nici să fac pe deşteapta nu m-am apucat. Corespondenţa cu dvs. se păstrează, ca şi textele pe care am lucrat cu toată râvna. Mă voi bucura însă, fratern, de ecourile dvs. editoriale, fiţi sigur. Vegheaţi la calităţile, dar şi la defectele care vă sunt proprii. înţelepciunea vârstei să vă ţină treaz asupra lor, cu vigilenţă. Din defecte se poate învăţa mai bine decât din calităţi. în fine, revin la ideea că dacă întrezăriţi pe-aproape "fundătura", înţelegeţi, vă repet, că s-ar putea să vă aparţină totuşi şi să fiţi vinovat de ce vi se întâmplă. (Vasile Părpăuţi, Cumpăna) * Opiniile dvs. despre lumea în care suferim împreună au sosit şi în septembrie. Există o mică paranteză la un moment dat, cu precizarea: pentru ziaru^ Gându^, şi nu înţelegem de ce nu vă trimiteţi eseurile pe adresa ziarului Gândul. Ori aveţi "bunul" obicei să trimiteţi acelaşi text, cu sinceritate, la mai multe publicaţii? în plicul care ne-a sosit probabil din greşală, am găsit şi o poezie. Neştiind cum s-o comentăm, o transcriem, aşteptând o reacţie la gest. Caniculă: "Ea şade la umbră cuminte/ Soare pe strada fierbinte/ Cald e, Doamne, la oraş/ Greu cu turma la imaş// Satu^ cald şi cald ogoru/ Fructe, umbră - face pomul/ Setea caută vreo apă/ şi canicula e coaptă/ Copilaşi cer îngheţată/ şi de cald lumea se scaldă// Nişte dame stau pe bancă/ povestesc de altădată/ Stau vreo doi băieţi la umbră/ şi cu bere se cultură" (sic!). Vă semnaţi textul: Magda Humor Martin, iar pe plic, la adresa expeditorului citim următoarele: "despre şomerul român fără bani/ ABC limba română/ pentru studii/ nivel mediu/ Magda vă salută cu portofelu^ gol". Dacă tot vă face plăcere să retrimiteţi lunar câte un text-două, faceţi şi nişte precizări în legătură cu scopul lor, ce credeţi că s-ar putea face cu ele, ca să vă fie de folos? (Magda, Humor, Martin) * Parcă aţi face-o dinadins, strecurând în fiecare poem câte un cuvânt nepotrivit, apelând la un vocabular îngheţat, modern chipurile, dar care aruncă în aer sensul simplu, omenesc al poeziei, rostul ei de apropiere cu cele ale sufletului şi emoţiei. A abroga, a declara, a întocmi raport, audiind, dosar penal, negociind, sentinţa, ipotecând, culpă, decodificând - toate acestea, într-un context inofensiv de pastel pur, scurt. Să vedem câteva exemple şi pentru cititor. "O mie de anotimpuri/ vor fi inutile/ pentru un singur/ fir de nisip,/ decodificând alt amurg,/ descriind posibili îngeri"; "Aproape de strigătul ploii,/ vei încercui lacrima,/ peste pleoapa stângă/ a verbului"; "Ai falsificat lacrima/ dincolo de metaforă,/ silabisind dunga celuilalt amurg,/ justificând pactul din piatră."; "Alungă lacrima/ pe celălalt trotuar,/ risipind anotimpul din scoică,/ ipotecând amurgul,/ mărturisind setea din culpă."; "Vei scrijeli tăcerea/ departe de cealaltă rimă,/ negociind memoria dublă a înserării,/ aşteptând sentinţa metaforei,/ arcuind odraslele din clipă."; "}i-e sete, ţi-e nimic,/ doar din nimic./ }i-e aceeaşi silabă,/ Zămislind ochii pierduţi/ în amurg. }i-e nimic dintr-un/ singur nimic,/ decupând lacrima."; "Simulând scoica,/ vei întocmi dosar penal/ cuvântului de pe raftul de jos./ Vei incinera anotimpul,/ plătind un preţ dublu/ tăcerii din silabă."; "Pericol de abdicare/ a ploii de la silaba/ din tăcere, audiind acelaşi martor,/ conjugând versul."; "Vei întocmi raport silabei,/ dedublând rima ultimei scoici. Aceeaşi sete devorând/ înserarea, descătuşând clipa/ înainte de verb./ Citând ploaia,/ justificând stânca,/ vei adormi a doua lacrimă."; "Semnând declaraţia/ de dependenţa a zborului/ unei alte păsări,/ vei concedia amurgul,/ peste mareea din palma/ ultimului anotimp."; "Dedic neliniştea/ unui anotimp,/ întocmind sentinţa/ ultimului amurg./ "Ai abrogat anotimpul,/ căutând în nimic/ sâmburele de măr,/ împrăştiind rima/ din acoladă./ Nu ezita umbra fructului,/ iertând tăcerea."; "Niciodată toamna/ nu vei afla metafora/ pentru care ploile/ săvârşesc silaba/ unui alt amurg." Mie mi se pare cam singurul dvs cusur obositor. (Mihaela Mocanu Gâlcă, Ba­cău)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara