Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Actualitatea de Susana Georgiu

La 29 de ani, inclus cu poezii în două antologii, Ca la o linie de start, editura Marineasa, Timişoara şi Parfum de liliac, editura Amurg sentimental, Bucureşti, anul trecut. Şi, tot 2007 marchează debutul editorial, la Amurg Sentimental, cu aliona, şi premiul I pentru poezie, la Concursul Naţional de Creaţie Literară organizat de cenaclul Pavel Dan din Timişoara. îşi exersează cu naturaleţe, în perioada 1996-1998, condeiul publicistic, acest stil direct, colocvial fiind cel mai bine servit, extinzându-se şi în textele poetice. Este actualmente student în anul II la Psihologie în cadrul universităţii Spiru Haret din Bucureşti. Autor dezinvolt de schiţe umoristice, epigrame, povestiri SF. Reviste în care a apărut: Agero, Germania, Delirikon, Sibiu, Poezia, Iaşi şi Oglinda literară. Toate aceste realizări aparţinând lui Ştefan Alexandru Ciobanu, şi care ar mai avea un vis nobil, să publice cât mai curând în revista noastră în cazul în care poeziile sale întrunesc condiţiile de valoare ale României literare. îi alegem pentru acum un poem nostalgic de dragoste pentru Georgiana: am găsit prin(tre) lucrurile mele vechi/ caseta audio pe care eu şi/ georgiana/ am înregistrat/ centimetru cu centimetru de bandă/ seară de seară/ genericele desenelor animate filmelor/ sau serialelor tv ale acelor ani// casetă ce o ascultam apoi în clasă/ (şi chiar acum o ascult în timp ce scriu aceste versuri)/ la walkmanul ei cu baterii 777/ pe care le încărcam punându-le/ între elemenţii de la calorifer/ cât timp ţineau orele pe vreme de iarnă// când a împărţit banca noastră/ aşa cum indienii şi feţele palide/ din Dr. Queen îşi delimitau teritoriile/ mi-a zis/ dacă vei trece de linia asta/ o să-ţi aduci aminte toată viaţa/ dar am surprins-o zâmbind/ oarecum uşurată". Alegerea am făcut-o nu pentru că pomul acesta ar fi fost cel mai reuşit, ci pentru că altele, precum mmm sau poemul lui ştefan au zone defectuoase şi lungimi. Exemplu primul vers din mmm: "mă plimb prin cameră vs. Dumnezeu se plimbă peste ape", unde verbul plimbării, potrivit pentru noi, oameii, este nepotrivit în cazul lui Dumnezeu. în Facerea lumii: "Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" şi în Evanghelia lui Ioan, cap. Iisus umblă pe mare, din care voi cita: "Şi când s-a făcut seară, ucenicii Lui s-au coborât la mare. Şi intrând în corabie, mergeau spre Capernaun, dincolo de mare. Şi s-a făcut întuneric şi Iisus încă nu venise la ei, Şi suflând vânt mare, marea se întărâta. După ce au vâslit deci ca la douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, au văzut pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-se de corabie şi s-au înfricoşat. Iar El le-a zis: Eu sînt; nu vă temeţi!...". Să fim, aşadar, cu oarecare atenţie când ne alegem verbele, atunci când vrem să fie vorba despre lucrul lui Dumnezeu pe pământ. (Ştefan Alexandru Ciobanu, Bucureşti) * "Poezie am scris foarte rar, la început în jurul vârstei de 16 ani (pentru câteva luni), după care am renunţat pentru câţiva ani. Apoi, din nou am avut o perioadă scurtă în care am scris"... Toate acele poezii, tânăra Susana Georgiu le-a pierdut sau le-a aruncat, astfel că doar putem deduce evoluţia sa lirică de la 16 la 26 de ani, vârsta de astăzi a poetei, care ne mărturiseşte că poemele pe care ni le trimite acum, din abundenţă, "sunt rodul celui de-al treilea val, februarie-aprilie 2008", pentru care cere o părere, "fiind nesigură de valoarea lor literară." N-a publicat niciodată. Ar ajuta-o, spune, ca un ochi critic să-i arate "ce este exagerat, ce este inexpresiv, ce este prea strident, ce pare forţat, ce pare prea siropos, ce este prea încifrat. Şi eu observ uneori, continuă textul ei, aceste defecte ale poeziilor mele. Deseori nu sunt mulţumită de forma lor finală, multe vor fi îmbunătăţite, modificate în bine". Vom transcrie câteva în acest spaţiu, nu înainte de a-i numi pe poeţii pe care ea îi preferă. în primul rând Eminescu, apoi Blaga, Sorescu, Nichita, Păunescu, Rilke. Temele sunt dintre cele mai comune, iar forma, deocamdată, fără străluciri deosebite. O pornire adolescentină îi ritmează patetic clipele de inspiraţie: "Sărutul tău mi-a topit aripile de ceară/ Atingerea ta mi-a oprit orice cuvânt pe buze/ Privirea ta mi-a retezat orice îndemn./ Cu vorbele tale de gheaţă mi-ai despicat inima în patru bucăţi/şi apoi a pornit spre nord// în urma piciorului tău drept se deschideau prăpăstii/ în urma piciorului tău stâng se târau gândurile mele/ Ca nişte trupuri încă vii ale soldaţilor/ După ce le-au fost retezate capetele în luptă// Şi tu ţinteai mereu înainte/ Sub paşii tăi grăbiţi striveai una după alta amintirile/ Sub respiraţia ta grea acopereai orice strigăt de iubire/ Orice strigăt de ură.// Când te-ai uitat în urmă nu mai era nimic/ Decât o lacrimă de singurătate./ Deasupra ta, steaua polară/ La picioarele tale, sufletul meu mort." La fel, în Cerul inimii mele, acelaşi sentiment apăsător de fiinţă parcă jefuită de ce ar avea mai bun: "Cerul inimii mele e acoperit de nori./ Localnicii mi-au spus că mai e o stea care pâlpâie, undeva spre nord,/ dar eu nu o văd./ Mă uit cu atenţie, îmi mijesc ochii, dar nu o văd// Pământul inimii mele e noroios şi murdar./ Anul trecut era plin de flori şi de livezi, mi-a spus un copil care obişnuia să se joace pe aici./ Şi ce s-a întâmplat? L-am întrebat eu./ într-o zi nu a mai răsărit soarele, a răspuns copilul şi-a început să plângă.// Fântânile inimii mele sunt otrăvite./ A plouat cu apă sărată zi şi noapte, mi-a spus un bătrân ce şedea pe marginea drumului,/ o ploaie cum n-am maivăzut de când sunt. Până şi peştii din lac au murit./ Nu mai zăbovi, pleacă de aici cât mai repede, a mai bolborosit bătrânul,/ înainte să-şi dea ultima suflare.// Atunci mi-am luat rucsacul în spate/ Şi am început să fug/ Dar de fiecare dată când credeam că am găsit ieşirea/ Dădeam de chipul tău". în fine, ca o concluzie la tot răul resimţit şi, din păcate acceptat de autoare, care se comportă ca o fiinţă plină de slăbiciuni, acest Parmenide, care nu ne dă nici el nici o şansă că lucrurile pe tărâmul poeziei se vor îmbunătăţi, şi e păcat: "Nu există mişcare/ Totul e o iluzie/ Totul e aşteptare/ Nu există concluzie.// Nu există cifra doi/ Totul e consumat/ Totul este în noi/ Nu există păcat// Nu există trecut./ Totul este în suflet/ Totul e în cuvânt/ Nu există zâmbet// Nu există iubire/ Totul e în tăcere/ Totul e amintire/ Nu există durere// Nu există dorinţă/ Totul este departe/ Totul e în fiinţă/ Nu există moarte." Cam acesta este fondul patetic al poeziei Susanei Georgiu la cei 26 de ani ai săi. Rămâne să se producă în creaţia sa un al patrulea val din care să se aleagă soluţii lirice viabile şi poeta să pună un bun început unei cariere literare adevărate, pe care noi i-o dorim din răsputeri.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara