Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Actualitatea de Constanţa Buzea

Am primit cu bucurie şi am răsfoit cu interes manuscrisul volumului dumneavoastră de poezii, dedicat lui Nino Stratan. Şi care volum, înţeleg că se află în curs de îngrijire, cum singur spuneţi, urmând apoi a fi dat spre publicare Editurii Printeuro din Ploieşti. Vă gândiţi să-i căutaţi un prefaţator pe măsură, care să vă cunoască atât de bine opera literară de până acum, dar şi opera plastică, şi să vă cunoască şi ca om, ca personalitate complexă, încât textul lui să fie un document cu greutate care să reziste în timp, un critic greu, cu puterea de a vă defini corect-vizionar profilul, destinul real pe care îl veţi acoperi în literatură. Dacă nu s-ar fi pierdut din viaţa aceasta, el ar fi putut fi însuşi Ion Stratan. A lăsat două scurte texte de prezentare, unul apărând în 2005, în numărul din august-septembrie al revistei Poesis din Satu-Mare, şi al doilea pentru numărul din august al Convorbirilor literare, şi publicat tot în 2005. Vă remarca dubla pasiune, pentru pictură şi poezie, pe care le serviţi cu egal suflu în inspiraţia generoasă: "Poemele sunt pseudo-narative, cu intruziuni ale metaforei şi chiar ale unor tipuri de aforism, maximă sau apoftegmă. Poet serios în apariţia din caruselul liric al publicaţiilor literare, Filip Köllö - o mistuire a trăirii lirice până la capăt". Aş vrea să nu vă mâhnesc, în cazul în care v-aţi gândit să vă prefaţez cartea, că nu mă consider omul cel mai potrivit, că nu am energia, acum, pentru a susţine un asemenea proiect, şi că mai mult decât cele câteva impresii de cititor cucerit, aşa cum am procedat modest la apariţiile din România literară, n-aş putea dezvolta. Insist în părerea mea că vă trebuie un critic cu greutate, cu verb credibil şi mai ales cu siguranţa răbdării exemplare care să vă livreze publicului ca pe un valoros învingător. Amintiţi-vă ce vă spuneam în februarie 2006, unele din bâlbâielile şi nesiguranţele mele de la început se menţin fatalmente: "Din câte se poate prevedea, Filip Köllö este şi va rămâne în primul rând artist plastic deplin exprimat, şi pe un alt plan, secund dar nicidecum inferior, autorul unor texte poetice pe care, de-a lungul anilor, cu destulă reticenţă lăsate să apară în presă, au ajuns şi la noi. El este descoperirea lui Geo Dumitrescu, care-l lansează în 1984 în Atelierul său din revista Flacăra. în toate versurile sale sunt risipite semnale superioare despre arta sa, despre sufletul său, despre gesturi şi impulsuri care-i dau în lume graţia unei mişcări artistice extrem de interesante şi utile pentru cititorul atent să afle cum sunt în psihologia lor densă artiştii. Textele sale iradiază puterea de a se fixa în memorie, şi ca însăşi viaţa, ceva nu se poate consuma fără să nu ne încânte şi impresioneze. Şi mai spuneam un lucru, care după mine este important. Niciodată să nu ne încântăm de cantitate, ci să ne temem de ea, trăind sub tirania variantelor, într-un joc continuu al graţiei cu care suntem investiţi. Din câte se poate prevedea, revin şi insist, biografia operei lui Filip Köllö se ridică din munca lui pasionată între culori şi cuvinte, o muncă soră cu magia, care îl face fericit în tot anonimatul prelungit şi acceptat o viaţă întreagă". Răsfoindu-vă recent manuscrisul cărţii de versuri, constat cu surprindere modul inspirat cum aţi rezolvat problema spinoasă a cantităţii uriaşe de text şi a neîncrederii de a selecţiona la sigur piesele cele mai bune, scrise în ultimii ani. Autorul preferă să nu rişte deocamdată, ci să-şi umple sumarul primului volum cu poeziile publicate în revistele noastre literare, din 2005 încoace. Doar în România literară vă apar în trei ani 33 de poeme. Dar şi în Convorbiri literare, Nord literar, Familia, Oglinda literară, Cronica, Axioma, Porto Franco, Poesis, Ateneu, Argeş, Poezia şi în altele câteva de pe cuprins. A îmbrăţişa un astfel de mod de a face sumarul este şi nu este lipsit de oarecare risc. Dar este opţiunea dvs. şi cred că alta nu inspiră mai multă siguranţă. Nimeni altul decât dvs. va putea decide la care să se oprească. Pictor, grafician fiind, mă gândisem mai demult că volumul, volumele lui vor fi neapărat ilustrate inspirat de însuşi Filip Köllö. Şi am încredere că o să iasă un lucru deosebit de inspirat. (Filip Köllö, Ploieşti) * Risipiţi-mi, rogu-vă, micile nedumeriri pe marginea comportamentului dvs. bizar, din scrisoarea cu care însoţiţi, vizibil ambetată poemele iubitului poet pe care l-aţi descoperit, nu precizaţi când şi în ce misterioase împrejurări. Ziceţi aşa, că "totul a început la un sfârşit de toamnă, sau poate cu multe veacuri în urmă. Zilele îşi urmau cursul aparent firesc, banal, doar amintirea unui vis cu care m-am născut mă mai trezea din amorţeala unui mers către nicăieri. Dar vine o zi care avea pregătită pentru mine un alt rost, o altă ordine a destinului". Şi condeiul vă face să alunecaţi fatal în destăinuiri aproape nelalocul lor într-o scrisoare de interese în fond. Ziceţi sorbind poate dintr-o cupă cu vin străvechi: "Dar vine o zi care avea pregătită pentru mine un alt rost, o altă ordine a destinului. Din acea zi, dăruită anume de Dumnezeu şi adusă pe Pământ de îngeri, am început să văd mai clar ca niciodată menirea mea. O adevărată binecuvântare, câţi dintre noi şi-au găsit menirea?... Urmează să descoperiţi şi dumneavoastră ceea ce eu mă mândresc că am descoperit la un sfârşit de toamnă blând, cu măceşi visători, într-o lume plină de iluzii, fals şi migrene...". Vin şi vă întreb, stimată doamnă descoperitoare, dacă nu cumva exaltarea dvs. enormă nu cere şi nu provoacă, doamne fereşte, chiar ea deziluzia. Este adevărat că poetul scrie bine şi chiar foarte bine, dar asta nu cred că vă dă dreptul să luaţi hotărâri importante în numele lui, cum ar fi de pildă să solicitaţi publicarea în revistă şi o prefaţă la o carte a sa în curs de apariţie. Vă faceţi iluzia că rolul dvs. în această descoperire tulburătoare ar fi uriaş? îl exageraţi nepermis în scrisoarea dvs. poetico-mistică şi pe alocuri jenantă. De ce să aflăm că vă spune în intimidate "Cocoţata pe lume"? Rămâneţi fericită de comoară, dar nu vă pierdeţi cu firea şi nu întreceţi măsura. "L-am descoperit, spuneţi, ca şi când m-am descoperit pe mine, el fiind scriitorul care aş fi vrut să fiu eu însumi şi în a cărui stea cred cum cred în icoane". Şi de ce nu vă semnaţi în clar, ca proprietară a unor atât de bogate calităţi şi semnificaţii, ci aproape abarcadabrant, Isidora, Muza, prim cititor şi modest exeget?

în fine, iată şi scopul epistolei: "Mi-aş dori ca din cele trimise să selectaţi ceva ce merită cu adevărat cunoscut şi de alţii. E de prisos să vă spun (spunem) că deja avem un volum de poezii, care cu ajutorul lui Dumnezeu va apărea în jurul zilei de Sfântul Nicolae. Aş fi onorată (onoraţi) dacă pecetea cuvântului dvs. s-ar constitui în prefaţa visului nostru. Numele poetului meu este Mihail Soare..." Ş.a.m.d.

P.S. Stupefiată citesc, câteva zile după redactarea răspunsului pentru Isidora, Muza, o scrisoare scurtă şi mai mult decât decentă din partea descoperitului doamnei, şi un volum de poeme semnate de M.S. Excelent volum, intitulat înger de prisos, apărut la finele anului trecut la Editura Tiparg, din Argeş. Orice comentariu privind credibilitatea respectivei doamne mi se pare de prisos.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara