Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Actualitatea de Cronicar

De la măciucă la arcuş

Mai mult de jumătate din articolul lui Dan C. Mihăilescu din numărul din octombrie al Ideilor în dialog este dedicat, după cum îi arată de fapt şi titlul ("Plecînd de la Sebastian"), lui Mihail Sebastian. Aceeaşi fluenţă savuroasă şi aceleaşi consideraţii pertinente, dezarmant de directe, fac din textul criticului literar o veritabilă trufanda livrescă, confirmînd un lucru pe care îl ştiam, de altfel, de mult: Dan C. Mihăilescu are un talent literar ce îl scoate din clasa criticilor obişnuiţi. E exemplul cel mai nimerit de intelectual care, comentînd literatura altora, reuşeşte să scrie la rîndul lui un gen de literatură care, deşi este critică, rămîne totuşi o literatură de calitate. Lucru cu atît mai remarcabil cu cît, se ştie, numărul criticilor cu talent e în vizibilă scădere. Dar să-i dăm cuvîntul în privinţa lui Sebastian: "În sfîrşit măciuca devine arcuş. Şi ştiţi de ce? Fiindcă am realizat cu o bruscheţe aproape fizic-dureroasă în ce măsură Mihail Sebastian a fost manipulat, malformat, otrăvit şi deturnat de la artistic la vendeta politică, după 1989 ca şi în epoca scandalului De două mii de ani! Încai atunci şi-a făcut-o singur, din pricina - între altele - a fascinaţiei faţă de Nae Ionescu. Acum, însă, dacă ne gîndim puţin, Sebastian nu a însemnat de la publicarea Jurnalului său şi pînă azi, deci de vreo 15 ani, decît - exclusiv!- o armă contra congenerilor şi prietenilor săi mai subtil sau mai acuzat legionariozi fie ante, fie post 1934-1938. Scriitorul - adică romancierul, dramaturgul, melomanul, gazetarul, francofilul, estetul rafinat, eseistul proustianizant etc. - a fost pur şi simplu sacrificat, o dată mai mult, transformat în pretext vindicativ şi revendicativ. Altfel zis - folosit strictamente ca o măciucă în scopuri cu totul şi cu totul străine firii şi rosturilor scrisului său. Asta chiar dacă, bineînţeles, însuşi textul Jurnalului îndreptăţea una sau alta dintre dioptriile deviante între ale căror rame a rămas captiv pînă astăzi."

Ingeniosul netemperat

În numărul 8 - 2007 al revistei mureşene Vatra, citim surprinşi (pozitiv, cum altfel?) un grupaj de poezii semnat de Mircea Horia Simionescu. Atunci când autorul atâtor masive şi subtile romane, prozator prin excelenţă ca şi colegii săi de grupare târgovişteană, îşi încearcă mâna de poet, evenimentul gazetăresc e ca şi asigurat. Iată şi o mostră: "acu' trecu pe-aici dumnealui/trecu şi nemăsurata cu scara/luna nouă vine cu gând bun şi cuţit/am văzut-o n-am crezut-o//zice ca din carte să ne ţinem/zice să lăsăm să ne creadă/vraişte prin veac şi zăvoaie/zice să lăsăm sânge şi sânge zice să//trecând dumnealui prin curte şi timp/a spus ca-n somn ah aidoma destin iască/sfiala mea ţinută sub piatră a făcut/catalog cu bune şi perdele//datorăm lui mircea ciobanu şi linia/şi marginea şi suprafaţa şi insula/mă doare lipsa lui dar consolare/pun sub ac şi arc oratoriul măturii divine..."(Libertatea)
Nu departe de acest spectacol aristocratic, o cronică a domnului Cosmin Borza, în care - dincolo de rezervele estetice pe care, în virtutea oricărui cod publicistic, i le respectăm - recenzentul îşi lasă tastatura nesupravegheată şi se referă la autoarea cărţii în discuţie exclusiv prin prenume. Ingenioasă manieră, dacă stăm să ne gândim. Lasă că în interbelic regula era cu totul alta, iar politeţea cu mult mai strictă, lasă că nici măcar uzanţele timpului nostru nu se pripesc să accepte asemenea lejerităţi în discursul public, dar, vorba aceea, se pot isca oarecari neînţelegeri. Cum ar fi fost, de pildă, să povestim toată năzbâtia de mai sus aruncând în ring doar o jumătate de semnătură? Doar prima parte a numelui întreg cu care domnul Borza semnează? Cunosc măcar trei Cosmini bine educaţi care-ar fi roşit niţel...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara