Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Actualitatea de Cronicar


Idei în dialog...



A apărut primul număr al revistei lunare de cultura ideilor editată de Academia Caţavencu, ID, adică Idei în dialog, sub directoratul lui H.-R. Patapievici. Aşa cum era şi de aşteptat, publicaţia are o ţinută gravă, este paginată cu sobrietate, iar raportul text/imagine este, cu aproximaţie, 90/10. Pornind de la observaţia că României de astăzi îi lipseşte o cultură a dialogului, un exerciţiu al dezbaterii calme şi profunde, H.-R. Patapievici propune Idei în dialog ca pe o încercare imperativă de a elimina bolocajul de comunicare din spaţiul nostru cultural de astăzi. ,,Raţiunea ei (a revistei, n.n.) de a fi, scrie Patapievici, este speranţa că acest blocaj poate fi depăşit printr-un efort de construcţie, de auto-depăşire şi de obiectivare. (...)Într-o lume în care toţi vociferează, în care tot mai puţini se pot smulge din orbire ideologică, într-o lume în care prea puţini mai ştiu să asculte şi altceva decît sunetul propriei voci şi în care nimeni nu e dispus să cedeze la argument, sperăm că putem aduce un moment de calm al discuţiei şi de seninătate a valorilor". Unei asemenea speranţe i se mai asociază, în acest prim număr, nume notorii ale pieţei noastre publicistice de astăzi, cum ar fi: Dan C. Mihăilescu, Daniel Barbu, Mircea Mihăieş, Andrei Cornea, Alex. Leo Şerban, Ioan-Aurel Pop, Stelian Tănase, Ovidiu Pecican, Traian Ungureanu etc. De reţinut, printre multe altele, observaţia extrem de subtilă şi de expresivă a lui Daniel Barbu privind relaţia totalitarismelor sec.XX cu spaţiul memoriei. ,,Regimurile totalitare şi autoritare ale secolului al XX-lea, scrie D.B., au făcut memoriei un imens şi involuntar serviciu: au transformat-o în resursă privilegiată a procesului de transformare post-totalitar. Aşa de pildă, căderea regimului comunist este adesea considerată ca o revoluţie întoarsă cu faţa spre trecut. Pentru că, spre deosebire de marile revoluţii ale istoriei (franceză, americană, rusă) socialismul de stat a fost înlocuit cu un regim care îl preceda în ordine cronologică şi logică, democraţia liberală, şi pe care îl destituise el însuşi anterior din istoria ţărilor din Europa Centrală şi Orientală. Am putea spune, cu o oarecare ironie, conchide Daniel Barbu, că democraţia a reuşit în final să-şi exproprieze expropriatorul". Şi asemenea observaţii se pot găsi în mai toate eseurile şi studiile din acest prim număr, indiferent dacă ele privesc realitatea noastră imediată, lumea cărţilor sau istoria ideilor, însă ceea ce nu se prea găseşte este o anumită doză de umor, oricît de mică, în măsură să relativizeze puţin privirea excesiv de severă şi să însenineze, proporţional, comunicarea. N-ar strica şi o mai mare grijă pentru imagine, întrucît portretul Dan C.-ului nu este decît un exerciţiu de grafician amator care-şi oferă serviciile prin staţiunile turistice, şi pentru secvenţa literară, dacă ea este obligatorie, deoarece excepţionalul poem al lui Mazilescu, stingher în arhitectura gravă a revistei, îşi pierde, din pricina contextului, substanţa estetică şi îşi supradimensionează mesajul moral prin decupajul laturii lui expresioniste.



...Axioma



ot o revistă gravă, în care dezbaterea culturală şi analiza pe spaţii mari sunt componente majore, este şi Axioma de la Ploieşti, al cărei număr din august acoperă o plajă de probleme foarte largă, de la aniversarea lui Herder şi pînă la serialul Caravana afgană a Aristeei Manoliu - Vorobchievici. Şi aici, pe aproape două pagini, H.-R. Patapievici este o prezenţă oarecum emblematică. Christian Crăciun analizează, cu un amestec de amărăciune,sarcasm şi acut spirit polemic, campaniile anti Patapievici şi, implicit, împotriva grupului de la Păltiniş, din perioada care a urmat apariţiei volumului Omul recent, glosînd în mod direc în jurul cărţii lui Sorin Adam Matei, deja celebră din pricina celebrităţii referentului, Boierii minţii... etc.etc. Concluzia lui Christain Crăciun este lipsită de orice echivoc şi sună astfel: ,,Cartea aceasta (a lui Sorin Adam Matei, n.n.), haotică şi resentimentară, este, din păcate, un simptom al unei evoluţii culturale ce se poate agrava. Personal, pentru a prelua titlul cărţii, între boierii minţii şi ciocoii minţii, îi voi prefera întotdeauna pe boieri".



...şi revistele săteşti.



n tradiţia culturală bănăţeană, publicaţiile săteşti ocupă un loc privilegiat. Numai în zona Oraviţa apăreau, în perioada interbelică, peste cincizeci de reviste, iar efectul lor cultural poate fi şi astăzi evaluat prin enorma densitate a poeţilor ţărani, a condeierilor, cum li se mai spune, din spaţiul Banatului montan. Două asemenea reviste au preluat deja mesajul acestei solide tradiţii şi apar sistematic în două localităţi rurale din Valea Almăjului, mai exact la Bozovici şi la Dalboşeţ. La Bozovici, editată de Cercul literar-artistic al Liceului teoretic Eftimie Murgu şi de Centrul zonal de învăţămînt, apare, de cinci ani, revista Alm|jana, iar la Dalboşeţ, editat de asociaţia Reuniunea de Citire şi Cîntări din Dalboşeţ, apare buletinul informativ Foaie dalboŞean| pentru Alm|j, al cărei prim număr a fost lansat pe piaţă în noiembrie 2003. Redactorul şef al Almăjenei este profesorul şi poetul Iosif Băcilă, de la liceul din Bozovici, iar al Foii dalboşene este medicul cardiolog Sorin Pescariu din Timişoara. Deşi o publicaţie şcolară, în paginile căreia se regăsesc mai multe texte ale elevilor, Almăjana are o deschidere de adevărată revistă culturală, reunind studii foarte importante semnate de G.I. Tohăneanu, Dumitru Daba etc. . De remarcat interviul pe care Ada Cruceanu i-l acordă lui Iosif Băcilă, pagina de poezie a lui Gheorghe Azap, documentarul lui Daniel Sitaru despre Eftimie Murgu şi eseul Ilenei Craşovan, Criza identităţii etno-culturale în Pădurea spînzuraţilor de Liviu Rebreanu. Texte privind personalităţi şi evenimente locale mai semnează Gh. Jurma şi Ion Marin Almăjan, Constantin Teodorescu recenzează Prima carte a lui Jurma, în vreme ce prof. Nicolae Andrei resuscită memoria locului şi reactualizează legenda Vîrcipraului. Mai semnează Adina Chirilă, Ionuţ Pirtea, absolvent al liceului şi proaspăt student, Florina Maria Băcilă, Andreea Roşu etc. Revistă vie şi diversificată, în care materialele care privesc evenimentele locale se sprijină pe cele de un interes mult mai larg, Almăjana este marcată, cel puţin în ceea ce priveşte numărul său aniversar, adică nr. 2/2004, de melancolia profundă şi de tonul solitar al lui Gh. Azap: ,,E toamnă - şi-o floare umilă -/ Frumoase , castanele pică./ Invoc cea mai blîndă sibilă. / E seară. Sunt sceptic. Mi-e frică. (Mai cade o frunză)

Spre desosebire de Almăjana, Foaia dalboşeană este o publicaţie cu un program educativ mai pragmatic. Ea încearcă localizarea şi descrierea istorico-geografică şi socio-economică a localităţii Dalboşeţ în spaţiul mare al Banatului montan. Nu lipsesc consultaţiile sanitare şi juridice, iar un documentar al Lui Iosif Stoinel despre deportările în Bărăgan din 1950, printre victimele cărora au fost şi căţiva localnici, semnalează încă o dată drama, de cele mai multe ori anonimă, a multor oameni dintr-o Românie care n-a reuşit încă să-şi vindece rănile.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara