Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Actualitatea de Cronicar


Soluţia lui Patapievici
În primul număr din anul acesta al Ideilor în dialog atenţia Cronicarului a fost atrasă de articolul Agonia creştinismului semnat chiar de directorul revistei, H.-R. Patapievici. Citindu-l, nu poţi decît să regreţi că Patapievici nu mai este o prezenţă constantă în gazetăria noastră culurală. E o claritate şi o concizie în stilul acestui intelectual cu care puţini eseişti contemporani se pot lăuda. Articolul în cauză e constatarea unei stări de fapt pe care toţi europenii o trăiesc mai mult sau mai puţin conştient: cruciada împotriva creştinismului. Mentalitatea dominantă a epocii noastre are ca trăsătură principală o ostilitate constantă şi eficace împotriva a tot ce este creştin. Mai mult, conţinutul spiritual al lumii noastre se trage din această unică contestare vehementă a creştinismului. Şi astfel, sub cuvînt că au de luptat împotriva fanatismului religios, europenii au ajuns să-şi desfiinţeze propria religie. Rezultatul este scufundarea vertiginoasă a unei civilizaţii europene despre care, orice s-ar spune, a fost creştină în datele ei fundamentale. Întrebarea pe care şi-o pune eseistul este în ce măsură se mai poate face ceva pentru a salva valorile creştine. Răspunsul său este negativ în expresie şi afirmativ în soluţia pe care o sugerează. Este negativ deoarece, potrivit lui Patapievici, orice încercare de a apăra o idee atacată din toate părţile înseamnă implicit a împrumuta logica gîndirii adversarilor. "Dacă te opui intri în logica lui penser contre c'est penser comme. Dacă nu te opui, alţii, în locul tău, vor face jocurile. Argumentul este că, şi dacă te opui, tot alţii le fac, deoarece azi terenul pe care se dă lupta pentru apologia creştinismului este, inevitabil, contestarea lui. Şi asta pentru că cei care îl apără sunt obligaţi să o facă cu ajutorul unor elemente care îl neagă." Şi totuşi, răspunsul lui Patapievici are o faţă afirmativă prin soluţia pe care o propune: respingerea gîndirii adversarului printr-o reacţie de demnitate ireductibilă, după modelul membrilor familiei Pascal. "Am evocat exemplul celor doi Pascal deoarece după apariţia unor astfel de caractere putem judeca fără greş importanţa unei culturi. Cultura în care astfel de oameni apare e una majoră. Cultura creştină a fost o astfel de cultură. ş...ţ Şi acum întrebaţi-vă: oare cultura noastră relativistă, hedonistă şi postmodernă mai poate înlesni apariţia unor asemenea caractere?" Ca cititorul să poată răspunde trebuie mai întîi să ştie în ce anume a constat demnitatea celor doi Pascali, amănunt pe care, din lipsă de spaţiu, îl rugăm politicos să-l afle singur. False informaţii JURNALUL NA}IONAL tipăreşte lunar aşa-numitele "ediţii de colecţie". Ultima, din 15 ian. a.c., se ocupă de "morţile misterioase" ale unor personalităţi din istoria noastră mai veche sau recentă. Printre acestea: Barbu Catargiu, I. I. C. Brătianu, Nae Ionescu, Octavian Goga, Constantin Tănase, Gh. Gh.-Dej, Marin Preda. Marele public este interesat de astfel de subiecte şi Cronicarul nu le face vreo vină publicaţiilor care le cultivă, speculând latura lor de senzaţie. Cu o condiţie, totuşi: aceea de a informa corect, de a nu spori "misterul" cazurilor în discuţie prin furnizarea de false informaţii. Textul despre Marin Preda din "ediţia de colecţie" (autor: Florin Mihai) este plin însă de informaţii false şi inexactităţi. Câteva sar în ochi. Astfel, Aurora Cornu este prima soţie a lui Marin Preda şi nu a doua, cum se menţionează acolo. C. Turturică, autor de memorii discutabile, nu a fost redactor al Editurii Cartea Românească. Femeia de serviciu a editurii, depunătoarea unei mărturii despre cum şi-a petrecut Preda ultimele ore în incinta Cărţii Româneşti, nu se numea Vetuţa ci Pena. O Vetuţă la Cartea Românească nu a existat. Un scriitor cu numele Marian Micu, prieten sau nu cu Marin Preda, Cronicarul nu ştie să existe. Poate fi vorba, dacă ne luăm după eufonie, ori de Marin Mincu ori de Mircea Micu, dar nici unul din ei nu era la Mogoşoaia în noaptea fatală. După cum nici Fănuş Neagu sau Mircea Dinescu nu erau, deşi autorul articolului din Jurnalul Naţional susţine con­trariul. Că soţii Raicu l-ar fi "servit" pe Marin Preda cu votcă iar nu e adevărat, ci o sculptoriţă a fă­cut-o. (v. Dosarul "Marin Preda" de Mariana Sipoş, Ed. Amarcord, 1999). Sunt detalii, într-adevăr, dar ce ba­ză poţi să pui pe o "reconstituire" care face să cir­cule atâtea false in­for­maţii? Ferestre Să privim, să ne dăm întîlniri, să înţelegem, la asta ne cheamă două numere succesive din Secolul 21, Valonia - Bruxelles. Francofonia şi Chişinău. Dimensiuni culturale. Primul, luînd drumul Nordului (o spune Daniel Sotiaux, delegat al Comunităţii Franceze din Belgia la Bucureşti), încearcă să descopere, sub netezimi, reliefurile din le plat pays. Limba şi cultura franceză, literatura francofonilor, cărora li se dedică ample dosare, dau ofranda, cum numai spiţele vechi o pot face, deopotrivă rădăcinilor din tradiţie şi fineţurilor ţinînd de cuvinte, demne de lumea în care s-a scris că le style, c'est l'homme meme. Bunăoară, Les frontieres de la langue, articolul lui Jean-Luc Outers, sau reculegerea, tot a lui, la căpătîiul unei limbi dispărute: liv. Şi nobila inutilitate a unui tînăr cercetător, dîndu-şi ani din viaţă ca să afle de ce s-a vorbit un idiom şi nu altul, de ce acolo şi nu în altă parte: "În fond, de ce tu şi cu mine vorbim franceza?". Ori mărturisirea lui Jacques Sojcher, emoţionantă în trăinicia pe care i-o prevede arbitrarului potpuriu de silabe: "Je ne crois qu'en la seule immanence de la langue, en amont et en eval de moi, dans cette seule vie, qui se continuera chez ceux qui viendront apres nous et qui nous oublieront, entre deux flash de mémoire, un jour." Declaraţia Améliei Nothomb, belgiancă la ora cînd pleacă tramvaiele: "Cîntecul primelor tramvaie care pornesc spre infinit e pentru mine muzica mîntuirii. Nu există un echivalent parizian pentru această poezie. Aşadar, dacă sînt belgiancă, e graţie tramvaielor, compatrioţii mei preferaţi." Proze şi interpretări, întrerupte de fotografiile lui Dan Hayon, cadre de viaţă dezordonată într-o literatură tipicară. În fine, impresii despre banda desenată, hîrtia lui Tintin, de la pagină care rupe monotonia unui ziar la fenomen al artei moderne. O Valonie rotundă, cu toate artele şi geografiile ei, arată acest penultim Secol 21 din 2006 tuturor celor pentru care, încă, a auzi o limbă e a face o călătorie. Drumul în apropiere, la vecini "exotici", îl ia în piept celălalt Secol, dedicat Chişinăului. Pe copertă, imaginea împodobită cu flori (un pod?) a unui papuaş, a unui băştinaş. Ciudat, dar motivat de opţiunea pentru ochelarii cu binoclu, prin care se vede o promiţătoare lume nouă. O "planetă" de descoperit. Salutîri de la mare... Revista Ex Ponto, adevărata continuatoare, prin echipă şi program, a prestigioasei reviste Tomis din Constanţa, se situează, cu fiecare nouă apariţie, în plină actualitate culturală. În cel mai recent număr al publicaţiei (octombrie-decembrie 2006), Ovidiu Dunăreanu, semnatarul editorialului, aduce în prim-plan o revistă de limbă română din München, Observator, condusă de Radu Bărbulescu. Cititorilor le sunt oferite apoi pagini inedite din jurnalul lui Pericle Martinescu, pe care orice redacţie din Bucureşti ar fi fost încântată să le includă în sumar. Dintr-un roman care se anunţă să fie un best-sel­ler (şi din care şi revista noastră a reprodus nu de­mult un fragment), Copilul de foc de Mirela Stănciulescu, este publicat un capitol edificator. Se remarcă, de asemenea, poe­mele lui Gheorghe Istrate, Liviu Capşa, Cassian Maria Spi­ridon, Arthur Porumboiu şi Dan Ioan Nistor. Prezenţa printre colaboratori a unor tineri critici literari - An­gelo Mitchievici, Paul Cernat, Bianca Burţa Cernat - este în­curajatoare, iar versiunea românească a unor piese de teatru de avangardă de Daniil Harms şi Igory Bhterev, da­torată lui Leo Butnaru, aduce necesara deschidere spre uni­versalitate.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara