Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Actualitatea de Constanţa Buzea

Autogara

Bătrâna cu batic maroniu se închină la fiecare supermarket pe lângă care
autobuzul trece în viteză
Cu cartea de rugăciuni în mână îşi face cruce în autogara mizerabilă cu
scaune rupte
Bătrânul şchiop cu privirea goală traversează de la un capăt la altul
tramvaiul treizeci şi doi
Copilul prăfuit de la metrou se pierde în "Aventurile lui Habarnam" citite
pe cimentul rece
Muncitorul care va muri mâine se grăbeşte să parcheze camionul omidă
vis-a-vis de Bellu în faţă la Mall
într-o viaţă de om nu contează decât cele cinci secunde euforice care nu mai
vin niciodată
Ei cred că înţeleg totul ei au toţi chei răngi şi şperacle ascultă
discuţia înflăcărată a celor doi orbi auzită de
privirile disperate ale surzilor bătrâna cu
cartea de rugăciuni în mână se roagă în genunchi lângă automatul
de Cola din autogara 1 Mai bătrâna în zdrenţe şi pescăruşii orbi se roagă
pentru mântuirea lumii

Bântuirea

Sunt copilul fantomă şi bântui o clădire numită
Pavilionul de Băi din orăşelul Alcatraz
Cu mintea zdruncinată fără argumente pe coridoare cu pereţii scorojiţi
Mă caut în ochiurile de geam spart şi scrijelesc
uşi cu vopsea albă crăpată de timp
Umblu pe urmele hoţilor de faianţă şi spărgătorilor de ţevi tânjesc la
comoara ascunsă în seiful mare şi ruginit de la parter
Nu ştiu ce vreţi voi de la mine care urc pe scara circulară de lemn până în
podul plin de şobolani şi mă gândesc
la cei 5 oameni înecaţi de lacrima dureroasă a şoferului de autobuz
5 oameni cu sânge obosit zăceau livizi pe
autostrada cu linii galbene reflectorizante
Se lasă ceaţa peste camioanele mari şi roşii care vin din Austria şi la
zero bătăi pe minut copilul fantomă îşi ridică mâinile disperat
către soarele negru.

Copilul fantomă

O fantomă lividă trece printre morminte
şi îşi face drum pe lângă zăbrelele pline de plante agăţătoare
pe lângă îngerii de marmură care apără
morţii
şi pe lângă marile pietre funerare
ce abia se zăresc în ceaţa sufocantă
a unei după-amiezi de duminică
E doar copilul care colindă cimitirele pline
de buruieni
rescrie cu un marker negru numele
uitate ale morţilor şterse de pe cruci de
atâta
amar de vreme şi plânge după bătrâna
bolnavă de alzheimer care când a murit nu
îşi mai cunoştea nici identitatea dar nu-i nimic
copilul o să-i scrie din nou numele pe
crucea maronie de lemn aproape putrezit
copilul cu ochii plini de lacrimi
care nu va uita niciodată
privirea ei inexpresivă fără sentimente ochii
reci şi seci şi goi ai unui om care a plecat din lumea aceasta
într-o lume neştiută de cei care nu au fost atinşi de
demenţă...

Cel neînţeles

Un nebun în cămaşă de forţă iese alergând de pe uşa secţiei de psihiatrie
se opreşte brusc în faţa avizierului de lângă spital
şi citeşte "articolul cu privire la integrarea în societate a celor bolnavi psihic"
izbucneşte în lacrimi şi spune nu vreau să mă integrez în lumea lor
a oamenilor orbi
care refuză să-şi recunoască propria limitare care se luptă şi rănesc
pentru lucruri mărunte
uite pe mine m-au închis aici pentru că ziceam că lumea asta nu e reală
eu nu mă recunosc în această formă umană ciudată
nu mai găsesc numele şi rostul lucrurilor care mă înconjoară
am căzut în mijlocul străzii pentru că m-am împiedicat de minunile vieţii
am văzut că pot să percep lumea prin haosul armoniei
am realizat că mintea mea se evaporă că pot să materializez
într-un univers imaterial
mă transfiguram şi pluteam când ieşeam în strada pustie tremuram
şi izbucneam în lacrimi când întâlneam oameni dar uite că m-au închis aici
pentru că am ieşit în afara lumii lor mici materiale şi
de neînţeles pentru mine.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara