Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Ochiul Magic:
Actualitatea de Cronicar


Mare-i grădina presei...

...şi multe prostii în ea. Cronicarul a încercat să vină în întâmpinarea vocilor care s-au plâns că scrie prea des despre reviste săptămânale ca Lettre internationale, Dilema veche, Dilemateca, Idei în dialog, Observator cultural, Vatra şi altele, la fel de elitiste, că se ocupă de interviuri cu personalităţi, şi că ignoră posibilităţile nesfârşite ale navigării electronice. De aceea a intrat pe uşa elecronică de la ziare.ro, unde toată presa românească e înşirată într-o ordine alfabetică înşelător cuminte. Parcurgând numele publicaţiilor de la litera A, primul titlu care i-a atras atenţia a fost Angelicuss. Cu naivitatea lui de cititor al revistelor sus-pomenite, Cronicarul şi-a închipuit că e vorba de o serioasă publicaţie de angelologie, şi numai dubla consoană finală i-a dat de gândit. Deschizând site-ul revistei, ce să vezi? Anunţuri gay şi altele din zona cu pricina. Passons!� Alt titlu: Atomic. Poate o revistă de ştiinţă, s-a gândit Conicarul, şi a deschis-o. Da' de unde, erau numai ştiri muzicale de tipul: "Fat Joe se pregăteşte să lanseze un LP în septembrie". l O nouă încercare ştiinţifică, tot la litera A: Astrobuletin, adică, speram noi, un buletin astronomic serios, legat de eclipse, fenomene astronomic trecute şi viitoare. N-am găsit nimic de acest fel, în schimb am aflat că: "Pe vârful casei a 7-a se află Capricornul, iar Saturn este plasat în Fecioară în casa a 3-a ceea ce indică participarea României la decizii care vor privi dreptul internaţional şi legislaţia aplicată în relaţie cu alte ţări.". Să trecem la litera B, cu A ne-am lămurit! Ce poate ascunde revista Bravo? Prima ştire pe care care ne cad ochii: Cele mai idioate 15 tatuaje din lume (video). Dacă le "răsfoieşti" vezi că "idioate" este o caracterizare perfectă, fiindcă nici măcar n-au haz. Bravo! l La litera C, un nume mai serios: Cafeneaua politică şi literară şi un titlu bolduit: "ŤDacă nu aş fi făcut televiziune, mi-aş fi urmat vocaţia şi aş fi devenit critic literar, cu normă întreagăť - crede Irninis Miricioiu, realizatoarea emisiunii Din arhiva TVR de pe TVR3". Da, da, o invităm pe dra Irninis Miricioiu să-şi urmeze vocaţia, mai ales că se câştigă extrem de bine din critica literară "cu normă întreagă". Tot la litera C, un titlu care pare inteligent Casa 9 , adică, poate, a sperat Cronicarul, arhitectură şi design pentru posesorii de casă "nouă". Da' de unde, şi de data asta titlul ne-a păcălit. E o revistă de anunţuri electronice de tip: "Studio web­chat angajeaza personal feminin peste 18 ani pentru conversatii in engleza orientate spre flirt,prietenii,matrimoniale via internet. Oferim seriozitate, plati bilunare la termene fixe,avans,suport tehnic posibilitati cazare gratuita si carte de munca, minim 500 E/luna (Anuntul cu nr.: 206132) (Anuntul a fost publicat la: 2009-08-10 01:51:47) (Oras: Bucuresti) (Jud.: Bucuresti)". Am remarcat acurateţea anunţurilor: "oraş Bucureşti, judeţ Bucureşti." Un ziar cândva faimos, Universul. Aici titlurile sunt rimate, nu ne-am dat seama dacă anume sau din întâmplare: "Spor de zbor pentru judecător". Sau: Şi popă şi turnător" sau "Apel către lichele şi slugile lor". Am putea continua, dar tabloul grădinii presei e, credem, îndeajuns de sugestiv. Data viitoare când o să-i vină rândul, Cronicarul va reveni la Lettre internationale, Dilema veche, Dilemateca, Idei în dialog etc. Fără supărare!


Antologică

Un interviu care nu trebuie ratat este cel acordat de Andrei Pleşu ziariştilor de la Adev|rul şi apărut în numărul din 7 august. Un mic fragment (care să deschidă apetitul cititorilor) porneşte de la mania lui Dan Puric de a cita:

"Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Re­gula e să nu citezi mai mult decât citeşti.

Şi Nicolae Iorga făcea gafe monumentale...

Dom­nule Rădulescu, să ne liniştim puţin! A-l compara pe Iorga cu Puric e ca şi cum l-am compara... pe Iorga cu Puric. Problema domnului Puric e că recurge la citate ca la o ornamentică neasimilată".


Parfumul trecutului

În numărul 5 al prea puţin cunoscutei reviste SPAŢII CULTURALE care apare la Râmnicu Sărat putem găsi, printre altele, evocarea unui scriitor aproape uitat, Octavian Moşescu, poet şi prozator, editor el însuşi, cândva, al unor publicaţii locale ca Vestala, 1915-1916, Râmnicu Sărat, 1919, Foaia Râmnicului, 1920. Autorul evocării, Florentin Popescu, menţionează, de asemenea, faptul că "Octavian Moşescu fusese, între 1921-1925, pe când îşi făcea studiile universitare la Viena, preşedinte al vestitei Societăţi Academice ŤRomânia Junăť, înfiinţată în 1871 de Mihai Eminescu şi Ciprian Porumbescu".

Pe acest "om de altădată", Florentin Popescu l-a întâlnit în 1972, când s-a dus la Râmnicu Sărat cu o echipă a Televiziunii ca să facă un reportaj. "Pentru mine - mărturiseşte memorialistul - cea mai mare bucurie a fost în clipa în care amfitrionul, bucuros că după ani şi ani n-a fost uitat, că şi persoane din alte generaţii decât a lui îi cunoşteau cât de cât viaţa şi activitatea, a consimţit să facem împreună o călătorie prin oraş cu ultima trăsură care mai exista la acea oră în Râmnic."

În acelaşi număr este inclus şi un fragment din memoriile (publicate anterior în volum) ale lui Al. Săndulescu, care a urmat cursurile Liceului "Regele Ferdinand" din Râmnicu Sărat între 1940-1948. Rememorarea este plină de farmec: "Lângă magazinul de stofe şi confecţii al lui Stelian Caloinescu, se găsea drogheria lui Vafiadis şi, ceva mai sus, magazinul de cafea şi rahat al lui Vahan Măgîrdicean, un bărbat în vârstă, cu faţa smolită şi cu buzele groase, parcă sorbind pururea dintr-o ceaşcă aburindă. Cam peste drum, era farmacia Aristotel Gheorghiu, în care, când intrau, ca în toate farmaciile, bărbaţii îşi scoteau căciula sau pălăria."

Este o plăcere să descoperi (fie şi în publicaţii modeste, care nu anunţă că reinventează literatura) parfumul trecutului.


C.V.-ul lui Marin Ioniţă

Cu prilejul împlinirii vârstei de optzeci de ani, cuceritorul, prin francheţe şi umor, scriitor Marin Ioniţă (cândva, emul al lui Nicolae Labiş, la Şcoala de Literatură), îşi schiţează - în revista ARGEŞ nr. 7/ 2009 - un C.V. care poate fi opus, ca model de simplitate, autoironie şi bun-gust, autoglorificărilor pline de preţiozităţi la care recurg alţi autori în împrejurări similare. Spicuim:

"La paisprezece ani, când am devenit elev al şcolii profesionale de agricultură din Armăşeşti, judeţul Ialomiţa nu aveam citită nici măcar o singură carte. Dar am avut noroc să dau peste o bibliotecă universitară evacuată din Bucureşti de teama bombardamentelor şi de un pedagog înţelegător care să-mi îngăduie să citesc la lumina cărbunilor din sobă după darea stingerii la internat.";

"Profesiile mele, multe şi mărunte: agent agricol comunal, lucrător în fermă, ofiţer, învăţător, profesor de şcoală elementară şi de liceu, mai târziu în învăţământul superior, director de cămin cultural, de club muncitoresc, de bibliotecă raională, ziarist, realizator de emisiuni tv.";

"În aprecierea mea, am fost un profesor de mare succes, un ziarist bun şi un scriitor cu operă modestă.";

"Cetăţean de onoare al oraşului, membru al Uniunii Scriitorilor din România, aştept să se împlinească făgăduinţa primarului de a mă înzestra cu un loc de veci.";

"Să nu uit, m-am născut la 10 iulie 1929 în comuna Ulieşti, judeţul Dâmboviţa. Şi dacă am rămas necunoscut în ţară, în schimb sunt autorul cu cele mai multe cărţi din satul meu din întreaga lui istorie."

Cronicarul îi urează cu simpatie lui Marin Ioniţă să trăiască mulţi ani şi să zădărnicească astfel eventuala generozitate a primarului.