Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Ochiul Magic:
Actualitatea de Grete Tartler


Din nou la Bucureşti
Mi-am regăsit prietenii. Lumea n-are grija zilei, discută viitorul Europei. Am sosit la timp să-i combat pe scepticii contaminaţi de Caragiale (asta să fie grija noastră, viitorul Europei, bine că ne-am găsit şi noi să ne dăm "cu părerea" etc.).
Nu pot să nu deschid o paranteză asupra definitiv deviatei sintagme "a-şi da părerea", care, din sens contributiv - ne dăm părerea obştei, o dăruim, să-i fie de bine - ceea ce înseamnă că avem încredere în părere, socotind-o demnă de luat în seamă, insomniile civice având rost - dar şi în obşte, care poate judeca utilitatea părerii, ei bine, din sens contributiv a ajuns să fie folosită chiar şi de intelectuali în sens dubitativ: dăm "cu" părerea, şase-şase, poartă-n casă, hazardul să trăiască, iar dacă nu "iese", atâta pagubă, mai aruncăm un zar, atâta distracţie avem. Urarea "noroc!", mai folosită decât oricare alta, nu arată oare perpetua îngrijorare a românului faţă de jocurile întâmplării? Lumea în care pulberile deşertice au acoperit deseori claritatea liniilor a fost obligată să ţină seama de hazard. Nu poţi decide că urmezi un drum, când peste noapte bate vântul ... "A-şi da cu părerea" a devenit o expresie orientală, care "trage" limba română către alte zări.



Tradiţie şi inovaţie
Facem decoraţii pentru Crăciun, ne pregătim să urmărim emisiunile despre tradiţii populare româneşti, vine vremea lor. (În primăvara trecută, mare nădejde ne-a dat o crainică de la TVR Internaţional, anunţând cu hotărâre: �Mărţişorul deschide ciclul babelor"). Acum, la cinste e bradul trimis către Vatican (bine de italieni; au şi brad, au şi papa). Succesul va da, în mod sigur, rezultate folclorice. Cam aşa o să sune începutul viitoarei balade:
Jos la Râm, pe caldarâm,
Se-nalţă un brad bătrân.
Este brad naţional.
Cu globuri în plan gobal.
N-are muşchi şi nici lichen
Dar are viză Schengen.



Dor de Bulei
Vis-a-vis de cinematograful Viitorul, în geamul unui atelier de vulcanizare, inscripţia:

SCHIM BULEI.
Ce-o mai fi făcând Bulei la Veneţia? Merge totul ca uns?



Telefonie mobilă
La Obor, veselie mare. Întâmpinăm Anul Nou cu optimism, tehnică de ultimă oră şi manele:
�Badea-l meu e cel mai tare
Are două celulare
Cu unul ziua-mi vorbeşte
Cu altul noaptea mă iubeşte!"



Angoasa porcului
M-a şocat, sincer, un magazin care se numeşte Angst, etalând salamuri, tobe, cârnaţi, care mai de care mai însângeraţi. Kierkegaard şi Heidegger ar fi meditat asupra neliniştilor stomacului, plin sau gol. Angst. Carnea tăiată şi angoasele.
Altminteri, democraţia costiţei, în floare. Se vinde Kaiser ţărănesc. Mâncă şi ţăranul ce mâncă drăguţul de-mpărat. Pentru nişte drepturi de autor mai grase, le-aş vinde alt nume, holbergian, pentru cârnaţi: Ţăranul baron. Reclama ar mai trebui să precizeze că descoperitorul ghiudemului e Guy de Maupassant.
în piaţă, noi evoluţii culturale: maţele se numesc �intestine". Precum luptele intrapartinice.



Globuri şi globalizare
Năvala amănuntelor. Pe fiecare tarabă, în fiecare magazin, pe birouri, în case, la televizor, în peisajul natural şi spiritual, mulţimi de amănunte, mărunţişuri, tot ce îţi lipseşte, tot ce îţi prisoseşte. Simţi că vrei să simplifici, să faci curăţenie, să faci generalizări, de aceea atâţia analişti. Secvenţele sunt prea scurte şi prea rapide.
Nu e nici o noutate că dinamicul proces de modernizare a impus trecerea de la estetică la dominanţa mass-media şi a comunicării. Timp ultrarapid de înjumătăţire. De la căutarea duratei, prin asigurarea propriei istorii, s-a trecut, prin noua cultură a divertismentului, la goana după actual, care îmbătrîneşte totul fără milă, devenind o estetică a înregistrării seismografice de schimbări sociale. Asemenea judecăţi ar putea fi numite "infatuare europeană incorectă politic". Sigur că nu tot ce e frumos e neapărat şi bun, că amatorii de fleacuri pot fi moral superiori marilor cunoscători de artă. Tinerii de azi nu îşi mai trăiesc aventurile din cărţi, ci din film, televiziune, sau navigând pe Internet. Mai ales această din urmă formă, deşi abordează mari suprafeţe de imagini şi idei, distruge posibilitatea valorificării schimbului de secvenţe, dintre cele mai scurte. Tot felul de variante profesionale şi regionale ale englezei sunt pe cale de a înlocui scrierile în limbile naţionale, baza acelui Schrifttum naţional. Mâncăm becăn cu fasole. Nu mult timp în urmă, chiar şi în perioada lui Hitler, oamenii îşi doreau să rămână acasă, şi rămâneau chiar dacă erau alungaţi. Acum însă nimeni nu mai poate fi gonit din patria sa spirituală, fiindcă Mac-Donald's, Bruce Lee, Robertson, Schilly, Putin etc. sunt peste tot. N-au rămas nici Bucureştii pe loc. Roata se învârteşte. Suntem în rândul lumii, în rândul lumii, în cel mai bun rând din cea mai bună lume posibilă.