Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Acces la cont! de Vasile Popovici

Nu e simplu să explici cuiva din afara Uniunii Scriitorilor din România din ce motiv se agită apele şi de ce s-au pornit procesele. În fond, nu e nimic de împărţit la USR. O asociaţie de creaţie şi-a votat Statutul şi şi-a ales conducerea. S-a întâmplat ca ultima alegere, din 2013, să se încheie cu un scor zdrobitor – de aproape 80% la 20%. Scriitorii l-au vrut preşedinte pe Nicolae Manolescu, iar privilegiul lui e să găsească bani pentru revistele Uniunii, pentru funcţionare şi pentru programe.

Problema însă nu-i cea care s-ar putea crede şi în fond singura preocupantă – cum să asiguri bani pentru reviste, programe şi funcţionare –, ci cum să conteşti conducerea. Iar această acţiune poartă un nume: reforma. Cel ce a pierdut alegerile în 2013, un anume domn Cipariu (nu Timotei, ci Dan Mircea), pe vremea aceea resemnat („nu comentez votul, pentru că realitatea lui este clară”), s-a perpelit el ce s-a perpelit şi a sfârşit prin a se enerva de-a binelea spunându-şi că de la înălţimea a 20% poate totuşi să se autoimpună. Cum? – Oricum! Ce ieri era clar, adică voinţa membrilor USR („nu comentez votul, pentru că realitatea lui este clară”), cu trecerea timpului a devenit de nesuportat! Sub presiunea nervilor, domnul Cipariu a cedat reformei şi s-a decis să conteste votul scriitorilor, ba chiar, tacit, se va fi pornit şi pe sine însuşi, cel ce dădea declaraţii resemnate la Mediafax. Şi ca lucrurile să fie duse până la capăt, domnul Cipariu nu a intentat un singur proces, ci mai multe, de vreme ce USR tot a votat prosteşte. De ce mai multe? Unul, se-nţelege, ar fi fost prea puţin, fiindcă s-a dovedit că dacă te bazezi pe o singură încercare, ca la votul pentru alegerea preşedintelui USR, s-ar putea să pierzi. Mai bine să fie deschise mai multe procese, fiindcă, la fel ca la ruletă, din mai multe încercări s-ar putea totuşi să iasă, măcar o singura dată, un rezultat convenabil.

Ar mai fi o complicaţie, dacă tot am intrat în fondul problemei: furia contestatară a domnului Cipariu nu se opreşte la alegerile din 2013. Mai sunt şi alegerile din 2009, fiindcă scriitorii votează bezmetic nu doar de azi, de ieri. Instanţele de judecată sunt chemate să rescrie toată istoria USR şi să dea învingător pe cine a fost învins. Iată pe scurt cum stau lucrurile. Cu un obiectiv final: accesul domnului Cipariu la contul USR, obiectiv pe care domnul Cipariu nu uită să-l menţioneze în plângerile sale de om sincer.

Aceasta e problema căreia conducerea USR a avut a-i face faţă recent.

Ce era de făcut? Cum Consiliul USR nu a avut la îndemână alte mijloace de rechemare la raţiune, a recurs la instrumente statutare şi l-a exclus pe nemângâiatul domn Cipariu dintre membri. Unii au deplâns actul de cruzime al Consiliului. Nepărând să vadă ridicolul situaţiei, câţiva scriitori – cineva l-a votat şi pe domnul Cipariu, nu? – şi-au pus semnăturile sub un comunicat urbi et orbi al aşa-numitului Grup pentru reformă a USR. Ce vrea să însemne reforma asta? Simplu, demisia preşedintelui USR, Nicolae Manolescu. E vorba de o reformă pur democratică, se-nţelege! În esenţă, reforma asta înseamnă să-ţi impui punctul de vedere cu orice preţ, oricare ar fi rezultatul la vot. Nu Nicolae Manolescu, ci domnul Cipariu!

Ce i se poate însă reproşa lui Nicolae Manolescu, în afara faptului că stă în calea domnului Cipariu? Greu de recunoscut chiar pe faţă, deşi toate sunt clare ca lumina zilei. Din nefericire, preşedintele USR Nicolae Manolescu e întâi de toate critic şi istoric literar. Şi anume critic şi istoric literar care face totul după capul său. Trebuie să recunoaştem că aici nu e nimic de îndreptat: Nicolae Manolescu e incorigibil, după cum ştie oricine. Aşa a făcut pe vremea comuniştilor, aşa face şi azi. Criticul Nicolae Manolescu obişnuieşte să critice, iar istoricul literar omonim face istorie literară, toate după capul său. E aici o dovadă de arbitrariu, cum să nu recunoaştem!

Sunt şi multe, foarte multe frustrări, multe enervări, multă fiere adunată din cauza acestui fel de a proceda. E ceva dictatorial, ceva arogant în toate astea? Fireşte că e, cum să nu fie. Cum să nu-i înţelegi pe frustraţii lui Nicolae Manolescu?! Te şi apucă mila de ei şi de frustrarea lor, aşa la vedere, cam ruşinoasă, ca orice frustrare neconţinută. Însă aici chiar că nu e nimic de făcut! Nici un tribunal din lume nu-i poate răzbuna. Şi nu există cale de recurs foarte repede, poate nici chiar în timpul acestei vieţi.

Se aduc însă şi argumente mai rafinate împotriva lui Nicolae Manolescu. Anume că se foloseşte de poziţia de putere (ditamai preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, nu-i aşa!) pentru a-şi exercita influenţa literară. Ca şi cum criticul şi istoricul literar Nicolae Manolescu ar fi aşteptat să fie ales preşedinte USR pentru a-şi statornici supremaţia! Aş zice că, dimpotrivă, funcţia asta i-a adus numai neplăceri şi contestaţii (să nu-l pierdem din vedere pe domnul Cipariu!), autoritate însă nu văd cum ar fi putut să-i adauge. Are azi, ca şi ieri, onoarea să coboare şi să urce scările Guvernului pentru a salva ce se mai poate salva din drepturile scriitorilor şi ca să asigure breslei un spaţiu unde să publice. Ar fi necesară o minimă apreciere pentru această neplăcută gimnastică? – Cine vrea gratitudine să-şi ia un câine.

În fine, neruşinarea, fiindcă acesta e subiectul rândurilor de faţă, neruşinarea „reformiştilor” a mers mai departe: Nicolae Manolescu s-ar folosi de fondurile USR. Şi ce dacă preşedintele Nicolae Manolescu a refuzat orice retribuţie în calitatea de preşedinte?! N-ar trebui atunci să vedem de ce a refuzat el să fie retribuit? Trebuie să fie ceva suspect şi aici!

Domnul Cipariu vrea ca Tribunalul să-i dea acces la conturi. Cum să nu te înduioşeze această cerere – directă, bărbăteşte asumată – pe care domnul Cipariu o adresează instanţei de judecată? În spiritul reformei!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara