Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Abdelaziz Kacem de Antoaneta Ralian



Scriitorul tunisian Abdelaziz Kacem, oaspete, pentru a doua oară, la Festivalul Internaţional ,Zile şi Nopţi de Literatură", care va avea loc la Neptun, între 16-20 septembrie a.c., este poet, critic literar, traducător şi eseist bilingv, autor a numeroase volume de critică şi de versuri publicate în limbile arabă şi franceză. îi place să se autonumească Homme des deux rives, pentru larga sa activitate culturală desfăşurată atît în Tunisia, cît şi în Franţa, şi pentru crezul său militant în dialogul culturilor.

Pe lîngă cariera de scriitor, Abdelaziz Kacem a ocupat, succesiv, posturi de înaltă responsabilitate în ţara sa: director general al Bibliotecii Naţionale din Tunisia, director general al radioteleviziunii tunisiene, director general al Departamentului de Relaţii Externe din Ministerul Culturii din Tunis.

Profesor universitar, a ţinut în Europa şi în lumea arabă numeroase conferinţe axate pe subiecte de literatură generală şi comparată, pe problemele culturale ale zilelor noastre, pe relaţiile dintre cultura arabă şi cea europeană.

Deţine premiul IBW ZARDVN al Institutului de cultură hispano-arabă din Madrid, este Officier de l'ordre des Arts et des Lettres (Franţa), iar Academia Franceză i-a decernat în 1998 la Médaille de vermeil du Rayonnement de la langue et de la litterature françaises.

Poezia lui Kacem, foarte modernă, traversată de o vînă rafinat intelectuală şi marcată de o tuşă simbolistă, degajă, totodată, o senzitivitate, o melancolie, o nostalgie de iz oriental.





Poetul aci,

de faţă

(extrase)





II

Eşti descoperit în faţa mizei

Te prefaci că nu te mai prefaci

Că nu trişezi - trişezi

Poet răspopit

Să fie cea din urmă dintre deghizările tale

Oriunde te-ai duce

Şi chiar dacă vocaţia ta nu mai formează miza

Tot vei fi prins de copoiul hazard

Care a dublat miza

Pentru a te scoate la mezat

Recunosc mâinile însângerate ale căţărătorului

Gata să înhaţe de guler inefabilul

Simţi în jur muza făcând rondul

La un rondel depărtare

Asemenea uliului cuvintele zburătoare

Vor smulge îndoiala

De care încă te mai bucuri



III

O dată pe an văd ţâşnind

în haită în avalanşă

Idei în călduri care se zbenguie roiesc

în noaptea albă

Ah şoc diafan siderat al oreadelor

Baţi la uşă fără să intri mă asediezi

Parcă pentru a-mi da foc baricadelor

Ştiam că nu le voi putea decanta nuanţele

Că vor refuza să prindă trup

La magazinul ,Pręt-ŕ-dire"

Una dintre ele înveşmântată într-un cuvânt pe măsură

Ar putea întoarce lumea pe dos

Adeseori ideea pe care nu o aşteaptă cuvântul

Se întoarce în neantul natal

Şi nu lasă în urmă mai mult decât lasă o bănuială

Şi uite aşa trecem pe lângă miracole



V

M-aş face păstor

Rupt din păşunile alpine

M-aş face drumeţ rătăcitor

Pelerin dintr-un alt veac

Aş păşi desculţ

Până pe tavanul norilor

Doar pentru a pune beţe

în roata istoriei

Mi-e frig simt c-am început să dez-iubesc

Sunt gata să închei un târg

Cu orice preţ şi cu oricine

Mi-ar putea indica latitudinea

Unei insule întâmplătoare

Din care să facem Guadelupa

Marinarului andaluz



VII

Ce-a mai rămas din cuvinţenia

Cuvintelor ce insuflau suflet lumii

A cuvintelor pe care le-am tot adunat

De la naştere încoace zicând că-mi vor pătrunde în discurs

Când voi ajunge la vremea bâlbâielii

Adeseori le-am testat

Pentru a contesta sau a protesta

Sau a atesta o prezenţă

Deşi nu era

Decât un simplu exerciţiu de stil

Găunos ca o predică ţinută în Hyde Park

Bătrânicios ca o declaraţie de amor

Făcută într-un club de dans sau într-un fast-food

Voi susţine până la capătul capătului

Că fiecare cuvânt ce moare

E o Amazonie care se mistuie



A I (Extrase)

Păstori de bronz dispăruţi

în }ara Soarelui Apune

Ce altă moştenire mi-aţi lăsat decât urmele voastre

Atât de numeroase încât nu ştiu cum să vă dibuiesc

Ce altceva decât o inimă care nu bate decât pentru a se

bate

Decât această reverie

în care încă încolţeşte un ideal

Decât aceste versuri ce erup în mine fără încetare

Pentru a scoate la lumină comorile voastre fabuloase

Eu sunt acea rădăcină vie

Nutrită mereu din sângele vostru

Ce bâlbâie în noaptea pământului

încercând să distrugă împărăţia de metal

Pentru a îndepărta rugina de pe timp.



V

Deşteaptă-te văduvă scăldată-n lacrimi

Din vremuri apuse pe vecie

Aud cum nechează în tine

Vechea-mi ardoare

Iapă de montă mândră şi nărăvaşă

Pe care nici un Cal Troian nu a putut-o seduce

Ploaie deasă de muselină

Ce-mi absoarbe precum un giulgiu ruşinea

Oază nobilă

De stranii polenuri fecundată

Noapte pregătită să zămislească ziua

în care voi abate siniştrii pegaşi

Pentru a-mi elibera EUL

încă ţinut ostatic.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara