Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
A respira printr-o singură gură de Alex. Ştefănescu

Pe site-ul Romanian Voice se găseşte o colecţie de poezii ale unor autori flagrant diferiţi ca valoare (http://www.romanianvoice .com/poezii/). Astfel, alături de Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ioan Barbu, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, figurează contemporana noastră LUCIANA STOICESCU-VAUGHAN, care ne oferă, printre altele o reprezentare a sfârşitului lumii:

„Striga Lumea:/ – E sfirsitul!// Raspunde Pamintul:/ – Va aste-e-ee- pt....” (Sfârşitul lumii).

După această cinică remarcă, urmează o relatare a desfăşurării Judecăţii de Apoi:

„Incepe Judecata din urma./ Tacere deplina. Oare a fost de ajuns/ Jertfa Mielului din turma?// Bate gongul: Totul pentru adevar!/ Cercetarea va fi minutioasa/ Pina la ultimul fir de par.// Groaza e stapina peste omenire./ Se respira printr-o singura gura./ Acum, analiza este fara jertfire.”

Nu se înţelege de ce omenirea e stăpânită de groază. Nu se bucură nimeni că se face în sfârşit dreptate? Dar şi mai neclar este versul referitor la consecinţele îngrozirii universale: „Se respira printr-o singura gura.” Acest vers se referă la ce face fiecare om în parte sau la ce face întreaga omenire? Un om, luat separat, poate respira şi altfel decât printr-o singură gură? Iar dacă este vorba de toţi oamenii de pe pământ, cum ar putea ei – din punct de vedere tehnic – să respire printr-o singură gură?

De un remarcabil comic involuntar este şi desfăşurarea propru-zisă a Judecăţii de Apoi:

„Nevazutul vorbeste: «Dupa multe dezbateri/ Concluzia imi spune ca, nici unul din voi/ Sa traiasca de-Apururi, nu poate!»// Geamatul Lumii se stinge sub stinci./ Universele pling soarta Pamintului,/ Contopindu-se cu tipete din strafunduri adinci.// Dimineata ma prinde picotind pe idei./ Cineva bate la use. A venit lumea/ Sa imi ceara socoteala pentru sfirsitul ei.”

La Judecata de Apoi, aşadar, toţi oamenii sunt găsiţi vinovaţi. Dezolant! Sentinţa are ecou, stârnind compasiunea tuturor „universelor” din Univers. Ele se contopesc cu ţipete din străfunduri adânci. Deci nu străfunduri aflate aproape de suprafaţă, ci străfunduri adânci!

Poemul se încheie, din fericire, cu o veste bună. Dimineaţa o prinde pe autoare picotind pe idei. Minunat! Vom avea o dimineaţă liniştită!

Alt autor din patrimoniul poeziei româneşti pus la dispoziţia internauţilor de Romanian Voice este JAN LULU STERN. Acesta declară de la început, chiar în titlul unui poem, Vreau tot! După cum ne dăm repede seama, nu este vorba de un client înfometat, care comandă mâncare la un restaurant, ci de un om însetat de cunoaştere. Enumerarea a ceea ce vrea el să cunoască înduioşează prin naivitate şi enervează prin emfază:

„Vreau tot, sa stiu ca tot mi-e cunoscut/ Cu tot ce-a fost, ce este si va fi/ Sa mi se-nsire-n fata, zi cu zi,/ Enigmele de-acum si din trecut.”

Autorul îşi exprimă în continuare dorinţa arzătoare de a afla ce a fost în paradis şi de a face ceva, nu se ştie ce, cu Eva şi Adam:

„Sa aflu tot ce-a fost in paradis/ Cu Eva si Adam sa stau la tabiet”.

În ceea ce mă priveşte, n-am să înţeleg niciodată ce înseamnă „a sta la tabiet”. Dar chiar şi în aceste condiţii de totală ignoranţă, mi-aş dori să stau la tabiet numai cu Eva, nu şi cu Adam.

Pateticul autor are o listă lungă de solicitări:

„Vreau soare, apa, tunete si ploi/ Dar si verdeata, dune ca si stinci/ Sa urc cu greu, pe coate si pe brinci,/ Sa am si nestemate-alaturi de noroi/ Atunci, poate atunci, voi intelege viata”...

Este remarcabilă dorinţa sa de a merge şi pe coate, şi pe brânci, ceea ce înseamnă a merge, practic, şi pe coate, şi pe coate.

Există pe site şi un autor, MARIUS VELICESCU, care face un delicat compliment femeilor, comparând imaginea mereu schimbătoare a cerului cu capriciosul suflet feminin. Comparaţia s-ar putea să nu placă feministelor şi meteorologilor. Şi nici cunoscătorilor limbii române, din cauza graţioaselor greşeli de gramatică din cuprinsul poemului:

„O, cerule nu sti ce vrei/ Nici tu, azi mi se pare/ Zâmbesti si plângi, si iar zâmbesti/ In joc de curcubee/ Parcă pe boltă oglindesti/ Un suflet de femee...” (Zi de aprilie)

Poeţii pe care i-am prezentat seamănă între ei prin: cunoaştere precară a limbii române, lipsă de bun-gust, diletantism. Contribuţia creatorilor site-ului constă în renunţarea la semnele diacritice, ceea ce duce la confuzii de genul fată/ faţă, par/păr, dar prezintă şi un avantaj: face greşelile de gramatică mai puţin vizibile.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara